America, 4. iulie

Un guvern a celor bogaţi, după bunul plac al celor bogaţi şi pentru cei bogaţi

15 iulie 2010

Duminică, 4 iulie a marcat aniversarea zilei de Declaraţiei a Independenţei.  Acest document fondator al republicii americane a proclamat principiul profund democratic conform căruia “toţi oamenii sunt creaţi egali”  şi înzestraţi cu “drepturi  inalienabile”. 

Documentul a fost adoptat  în anul 1776, la un an de la începerea luptei armate împotriva ocupaţiei britanice.  Această luptă revoluţionară pentru a pune capăt dominaţiei  coloniale a fost un eveniment profund eliberator, al  cărui ecou  a fost simţit în întreaga lume.

De două sute treizeci şi patru de ani încoace, guvernul federal de la Washington a comemorat aniversarea printr-o serie de acţiuni care au demonstrat că principiile elaborate în Declaraţia de Independenţă nu au fost puse în practică, americanii având un guvern care este la fel de nereprezentativ  şi reacţionar ca şi cel al regelui George al III-lea.

Congresul  a suspendat sedinţa cu ocazia acestei sărbători, lăsând milioane de şomeri să îşi plătească chiria sau ipoteca şi hrana pentru familie privaţi de banii care le-ar fi provenit din ajutoarele de şomaj.  În acelaşi timp, a privat unele state de zeci de miliarde de dolari,  bani ce trebuiau investiţi în programul  medical  Medicaid,  asigurându-se astfel  reduceri brutale în domeniul serviciilor sociale esenţiale şi disponibilizări de cadre didactice şi ai altor angajaţi publici.

În timp ce fondurile pentru şomeri şi în special pentru populaţia activă au fost reduse drastic,  guvernul a aprobat  33 miliarde de dolari pentru a plăti continuarea escaladării războiului colonial şi ocupaţia din Afganistan,  ce durează de nouă ani încoace.  Astfel,  a asigurat punerea în practică într-o formă mult mai  brutală  a tuturor crimelor  regelelui  britanic  - “jefuire”,”moarte”,”pustiiri”,”tiranie”, “cruzime”, “trădare” - menţionate în Declaraţia de Independenţă.

Principalul strat social din America  care a avut  motiv să sărbătorească  acest  4. iulie a constat din bancherii de pe Wall Street şi administratorii de fonduri speculative.  Acestia  au scăpat de plata unei taxe  de 19 miliarde de dolari, taxă ce nu va mai fi dedusă din averile lor, ci luată de la  oamenii muncii.  Proiectul de lege al  reformei financiare adoptat săptamana trecuta de Congres cerea iniţial ca instituţiile considerate vinovate de colapsul financiar din 2008 să plătească pentru aceasta.  Conducerea democrată a cedat însă în faţa obiecţiilor republicanilor, fiind de acord să finanţeze  acest proiect cu bani rămaşi  în Troubled Asset Relief Program (TARP)  -  fonduri care altfel ar fi fost folosite pentru  scăderea  deficitului SUA.  Astfel , acele miliarde lipsă  la buget  vor fi luate din programe destinate  clasei muncitoare şi a celor săraci.

Luate împreună, aceste acţiuni oferă un portret inconfundabil al unui guvern care este a celor bogaţi, după  bunul plac al celor bogaţi  şi pentru cei bogaţi – un guvern care nu răspunde  nevoilor  şi dorinţelor exprimate de  marea majoritate a poporului american.  Acţiunile Senatului  Statelor Unite (“ clubul ‑

milionarilor”),  Casa  Reprezentativelor (în care salariul mediu net anual este de 650 mii de dolari) şi Casa Albă  sub preşedintele Obama sunt determinate de interesele  unor bănci, a unor corporaţii şi a celui un procent  de oameni bogaţi din populaţie, în timp ce majoritatea ţării, populaţia care munceşte, este abandonată milei “pieţei libere” a  sistemului capitalist. 

Politicile  acestui  guvern au efecte catastrofale pentru milioane şi milioane de americani. Decizia  Senatului  de săptămâna trecută de a amâna acordarea în continuare a indemnizaţiei  de şomaj a lăsat  1.63 milioane de şomeri  fără venituri. Până la sfârşitul acestei luni această cifră  va urca la 3 milioane,  iar dacă Congresul nu reuşeşte să aprobe o perioadă de prelungire a plăţii şomajului , cifra va urca la 7 milioane până la sfârşitul anului. 

Aceste milioane de şomeri şi copiii lor  sunt condamnaţi  în numele luptei împotriva deficitului bugetar la sărăcie, foame şi lipsa unei locuinţe  - o frază politică  care se reduce la aruncarea  întregii poveri  a crizei sistemului capitalist asupra clasei muncitoare.

Contextul economic şi social în care a fost luată această decizie subliniază criminalitatea sa. Departamentul Muncii a publicat  vineri cifrele care indică pierderea  a 125 de mii de locuri de muncă în luna iunie. Cel puţin 15 milioane de oameni sunt şomeri,  cinci muncitori luptându-se pentru un singur loc de muncă. Numărul de şomeri pe termen lung - cei fără un loc de muncă în ultimile şase luni sau mai mult  - care au nevoie de prelungirea acordarii indemnizaţiei de somaj este fără precedent de la Marea Depresie din anii 1930 încoace.

Cifrele care indică numărul şomerilor  şi numărul  de rapoarte privind vânzările scăzute de locuinţe şi maşini, diminuarea încrederii consumatorilor şi comenzile scăzute din fabrici  transformă într-o  bătaie de joc  afirmaţia administraţiei  Obama conform căreia aceasta este o vară “de revenire.” 

Eşecul  Congresului de a aproba acordarea a 24 miliarde de dolari guvernelor statelor  pentru programul medical(Medicaid)  va intensifica tendinţa de căderea  continuă a economiei  SUA.  Fără aceşti bani, vor fi  afectaţi cei aproape 900.000 de lucrători din sectorul public şi privat ce riscă să fie disponibilizaţi,  la care se adaugă şi pierderea de servicii sociale importante şi decimarea  în continuare a educaţiei publice.

C onducerea democrată a Casei Reprezentativelor şi  a Senatului a dat vina pe încăpăţânarea republicanilor pentru eşecul acordării acestor măsuri modeste de ajutor.  Realitatea este însă că ambele partide  acceptă doctrina de reducere a deficitului bugetar şi sunt de acord ca cheltuielile sociale - inclusiv veniturile  modeste oferite şomerilor -  să fie reduse în acest scop. În ceea ce priveşte Casa Albă,  Obama a refuzat să facă o prioritate din faptul că milioane  de  muncitori vor fi în pragul sărăciei.

Un astfel de obstacol nu a stat însă  în calea acordării de fonduri pentru a  plăti războiul imperialist. Conducerea democrată  a Congresului este determinată  să aprobe înainte de 4 iulie un pachet suplimentar de 33 miliarde de dolari - aproximativ aceeaşi sumă care a fost reţinută din fondul  guvernelor statelor,  sumă care ar fi fost necesară pentru plata indemnizaţiilor de şomaj.  Casa Reprezentativelor a votat pentru finanţarea războiului la doar o zi după ce Senatul a aprobat cu 99 de voturi pentru  numirea  în funcţie a noului comandant în Afganistan, generalul David Petraeus.  Acesta a declarat în faţa  Congresului  că intenţionează să escaladeze crimele împotriva afganilor.

Care este motivul  care a creat o prăpastie între interesele majorităţii clasei muncitoare şi politicile celor două mari partide? Conform ultimelor date făcute publice săptămana trecută  de către Oficiul pentru Buget al Congresului, diferenţa de venituri dintre acel un procent  de milionari ai Americii şi restul populaţiei a crescut cu mai mult decât triplul său  între  1979 şi 2007. În această perioadă, acel un procent al populaţiei  şi-a  mărit veniturile dupa impozitare cu 281%, comparativ cu doar 25 % pentru cea de-a cincea parte a populaţiei din clasa de mijloc.

Creşterea imensă şi neîntreruptă de inegalitate socială din America transformă într-o bătaie de joc principiile de egalitate enunţate în documentul fondator al ţării  şi este incompatibilă  cu principiile democratice de bază. Este o manifestare esenţială a degenerării profunde a unui sistem capitalist, care poate produce numai dezastre economice, sociale şi ecologice, împreună cu războaie din ce în ce mai catastrofale.

Este necesar ca acum,  când SUA comemorează semnarea Declaraţiei de Independenţă,  să se invoce din document  dreptul poporului  de a “modifica sau anula” orice guvern care neagă “drepturile sale inalienabile” şi să îl înlocuiască cu un  sistem  nou care “lui să îi pară a fi cel mai eficient în a oferi siguranţă şi  fericire”. 

Partidul Egalităţii Socialiste este încrezător că clasa muncitoare americană va încerca să-şi exercite acest drept fundamental. O problemă urgentă este dezvoltarea unei conduceri revoluţionare care să realizeze  un programul necesar pentru ca clasa muncitoare din SUA să se unească cu fraţii şi surorile lor din întreaga lume, dând naştere unei lupte revoluţionare noi, care să pună capăt şomajului, sărăciei, opresiunii şi războiului,  şi să creeze o societate socialistă organizată care să servească  nevoilor majorităţii, şi nu a intereselor de profit ale aristocraţiei financiare a zilelor noastre.

5 iulie 2010

Bill Van Auken