Criza unei conduceri revoluţionare în 2011

31 martie 2011

Primele trei luni ale anului 2011 au fost martorele  unor evenimente extraordinare. În Orientul Mijlociu şi în Africa de Nord au avut loc mişcări revoluţionare care au răsturnat două dictaturi şi care au dat naştere altor revoluţii. În Wisconsin au avut loc proteste de masă care anunţă renaşterea unei clase muncitoreşti americane îndelung suprimată, iar în Libia a început un nou război imperialist. În plus, criza nucleară care a fost declanşată în Japonia de un tsunami confruntă întreaga lume cu un dezastru ecologic care decurge din utilizarea nesăbuită şi motivată de profit a centralelor nucleare. Consecinţele economice şi sociale ale acestui fapt nu sunt încă pe deplin cunoscute.

Ritmul cu care se succed evenimentele este o caracteristică a unei perioade revoluţionare. La scară globală există o creştere a polarizării  societăţii în rândul claselor sociale. La doi ani şi jumătate de la începerea crizei financiare care a izbucnit în toamna anului 2008, corporaţiile şi băncile escaladeaza războiul pe care îl duc cu clasa muncitoare. În acelaşi timp, primele luni ale anului au produs deja o creştere semnificativă a rezistenţei populare.

Luptele iniţiale ale clasei muncitoare au arătat în mod clar că ea se confruntă în fiecare ţară cu provocări politice imense şi complexe. Toate  sunt centrate în jurul  problemei legate de conducerea revoluţionară.

Luptele eroice ale muncitorilor şi tinerilor din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord au fost până acum în imposibilitatea de a realiza  un grad înalt de democratizare, ca să nu mai vorbim despre o redistribuire a bogăţiei şi restructurarea  economiilor naţionale, în interesul maselor de oameni. Demonstraţiile de masă şi grevele  din Tunisia şi Egipt au doborât de la putere doi dictatori sprijiniţi de SUA, dar au lăsat la conducere regimurile care au format coloana vertebrală a puterii acestora.

Guvernul militar din Egipt, salutat de către administraţia Obama drept un garant al democraţiei, încearcă să interzică grevele şi demonstraţiile. El răspunde cerinţelor economice şi politice ale maselor egiptene la fel de brutal ca şi predecesorul său. Lipsa unei conduceri politice revoluţionare în rândul clasei muncitoare a permis burgheziei egiptene, cel puţin pentru moment, să se regrupeze.  Clasa conducătoare a fost susţinută de către organizaţiile din opoziţie. Aceasta respinge socialismul şi lupta pentru putere a muncitorilor şi încearcă să o subordoneze statului capitalist existent.

Luptele muncitorilor din Statele Unite sunt inspirate în mare parte de evenimentele din Egipt şi se confruntă cu aceeaşi problemă a conducerii, dar într-o formă diferită. Sute de mii de oameni au ieşit în Wisconsin în stradă pentru a se opune  încercărilor guvernatorului  Scott Walker de a elimina drepturile de negociere colectivă ale muncitorilor, dar şi pentru a respinge atacul său împotriva angajaţilor din sectorul public şi a unor programe sociale. Efortul de a rezista acestui atac a fost îngreunat de către sindicatele de dreapta care s-au opus cererilor pentru o grevă generală care avea rolul să îl forţeze pe Walker să  demisioneze.

Sindicatele au încercat sistematic să subordoneze opoziţia faţă de Partidul Democrat  care, în statele din întreaga ţară, cât şi la nivel federal, pune în aplicare reduceri şi măsuri de austeritate la fel de drastice ca şi cele cerute de Walker.

Muncitorii din Europa se confruntă cu un nou val de măsuri de austeritate, chiar  mai severe decât cele puse în aplicare  anul trecut. Primăvara pare a aduce cu ea o reluare a crizei datoriilor europene. La fel ca şi în Statele Unite, guvernele au cheltuit sume mari pentru a salva băncile şi cer acum ca plata să fie suportată de către clasa muncitoare. Grevele generale de o zi organizate anul trecut de către sindicate au fost doar praf în ochii populaţiei şi au oferit timp clasei conducătoare pentru a planifica o noua ofensivă.

Războiului din Libia a expus consecinţele unei lipse de conducere. În absenţa unui program revoluţionar democratic, anti-capitalist şi independent, lupta populară  împotriva  regimului Gaddafi a fost deturnată de imperialism şi folosită pentru a sluji unori  scopuri proprii.

Mai mult decât atât, sprijinul acordat de către Statele Unite şi aliaţii săi acestui război colonial nedrept a scos la iveala o prăpastie socială şi politică de netrecut. Aceasta separă interesele la scară internaţională ale clasei muncitoare de reprezentantii liberali şi "de stânga" ai burgheziei. Vechile partide şi mişcările de protest de "stânga" care reprezintă interesele şi punctele de vedere ale celor  bogaţi din clasa medie superioară  s-au aliat cu imperialismul în numele "drepturilor omului"- un slogan selectiv folosit pentru a justifica războaiele  neo-coloniale. Aceste partide şi organizaţii  susţin "drepturile omului" imperialiste şi fac totodată tot ceea ce le stă în putere pentru a opri dezvoltarea unor lupte ale clasei muncitoare împotriva politicilor de austeritate impuse în ţările lor. În Statele Unite lucrul aceasta ia forma unui sprijin pentru de administraţia lui Barack Obama, chiar daca acesta continuă şi extinde în ţară şi în străinătate politicile reacţionare ale predecesorului său.

Scriind  în 1938  în mijlocul unei alte epoci revoluţionare, Troţki a explicat că, "situaţia politică mondială este în principal caracterizată printr-o criză istorică a conducerii proletariatului." Condiţiile s-au schimbat, dar sarcina politică de bază este aceeaşi. Pentru a conduce luptele clasei muncitoare împotriva sistemului capitalist este necesară realizarea unei conduceri socialiste noi în fiecare ţară.

Partidul Egalităţii Socialiste din Statele Unite susţine datorită acestor situaţii o serie de conferinţe cu tema The Fight for Socialism Today (nt. Lupta pentru socialismul de astăzi). Prima dintre aceste conferinţe va avea loc între  9 - 10 aprilie în Ann Arbor, Michigan şi va fi urmată de conferinţa din 16 aprilie din Los Angeles şi de cea din New York, pe 30 aprilie. Aceste conferinţe au fost anunţate încă din luna ianuarie. Evenimente din acest an au demonstrat importanţa lor istorică, ele fiind o etapă critică în construirea unei conduceri socialiste în SUA.

WSWS îndeamnă astăzi toţi cititorii săi din SUA să se înregistreze şi să facă planuri pentru a participa la una dintre aceste conferinţe. Dacă nu puteţi participa sau locuiţi  în afara SUA, contactaţi  PES şi organizaţia sa de tineret, International Students for Social Equality şi luaţi astăzi decizia de a vă alătura nouă. Acum, când lumea intră într-o nouă eră a luptelor revoluţionare, este momentul oportun de a lupta pentru socialism.

30 martie 2011

Joseph Kishore