Presupusa redresare economică din ultimii doi ani nu a rezolvat nici una din contradicţiile care stau la baza a ceea ce a declanşat cea mai profundă criză economică şi financiară de la Marea Depresie încoace. Pe lânga asta, apar noi probleme.
Raportul FMI intitulat World Economic Outlook (WEO) declară că "în ciuda noilor riscuri, redresarea globală câstigă putere." Prognoza de creştere economica globală cu 4,5 la sută atât pentru 2011, cât şi pentru 2012 nu se adevereşte însă, iar o citire atentă a raportului relevă faptul că titlul a fost menit să prezinte răul, şi în unele cazuri, chiar agravarea situaţiei, într-o lumină bună.
Raportul începe cu un ton optimist. Redresarea economică a devenit "durabilă", iar riscul unei " duble recesiuni" în ţările avansate este în scădere. Acesta continuă însă imediat cu constatarea că “ritmul activităţilor economice rămâne inegal, iar rata şomajului e ridicată". Având în vedere faptul că numărul şomerilor a crescut cu 30 de milioane din 2007, creşterea nu a fost "suficient de mare pentru a reduce numărul acestora".
Pieţele financiare s-au stabilizat în ultimii doi ani datorită intrărilor masive de fonduri guvernamentale. După unele estimări, scoaterea acestora din dificultate financiară a costat aproape 14 bilioane de dolari. Cu toate acestea, ameninţarea unui alt colaps este omniprezentă. Se presupune că acesta ar putea să aibă loc în Europa, din cauza unui faliment de stat sau a unui colaps bancar.
"Pe termen scurt, povara continuă dusă de statele şi băncile din zona euro este o ameninţare semnificativă la adresa stabilităţii financiare”, continuă raportul. “Acest lucru se datorează în principal slăbirii continue a instituţiilor financiare în multe zone cu economii avansate şi a unei lipse de transparenţă a bilanţurilor acestora." Cu alte cuvinte, nimeni nu cunoaşte cu exactitate situaţia reală a băncilor europene şi cât de mult ar putea pierde acestea din sutele de miliarde de dolari pe care le-au împrumutat." Poziţia lor investiţională este "incertă", iar băncile sunt puse "în faţa unor datorii crescânde", cât şi a unor "deficite semnificative de capital".
Privind Statele Unite, raportul reduce previziunea de creştere economică pentru 2011 de la 3 la sută la 2,8 la sută şi indică o "creştere" în economie. S-a observat că, drept rezultat al "relaxării monetare neconvenţionale" [oferta de credit foarte ieftină pentru bănci făcută de către Rezerva Federală a SUA], pieţele de capital au recuperat aproximativ două treimi din pierderile din timpul crizei financiare. Cu toate acestea, raportul a recunoscut că pe piaţa forţei de muncă "redresarea" a fost minimă. "În 2008 şi 2009 au fost tăiate mai mult de 8.5 milioane de locuri de muncă, economia a creat însă doar 1,5 milioane locuri de muncă noi. Acestea nu sunt suficiente pentru a face faţa unei creşteri a populaţiei apte de muncă."
Economia convenţională pleacă de la premiza că o "redresare" economică trebuie să aducă o îmbunătăţire în ocuparea forţei de muncă. Acum însă, principiul de cauzalitate care era cândva valabil, funcţioneaza în direcţia opusă. Recuperarea profiturilor şi a preţurilor acţiunilor a dus la niveluri record de şomaj şi ca urmare au crescut presiunile asupra muncitorilor. Recuperarea profiturilor este, cu alte cuvinte, rezultatul unei recesiuni umane.
Aceste presiuni sunt acum pe cale de a fi intensificate. FMI şi-a spus cuvântul în cadrul cercurilor financiare şi politice, hotărând un asalt asupra a ceea ce a mai rămas din sistemul de asistenţă socială din Statele Unite. Raportul WEO a solicitat ca “în următorul deceniu să aibă loc o reformă fundamentală a drepturilor din cadrul acestor programe." Acest lucru a fost urmat de cererea FMI în Fiscal Monitor a unui "avans" sub forma reducerii deficitului din acest an. Potrivit FMI, SUA nu are "strategii credibile" pentru eliminarea datoriilor. Pentru a-şi îndeplini angajamentul de a reduce la jumătate deficitul până în 2013, SUA trebuie să pună în aplicare măsuri de austeritate care vor fi mai dure decât oricare altele care s-au înregistrat din 1960 încoace.
SUA este cel mai mare acţionar al FMI. Critica FMI faţă de aceasta subliniază o schimbare epocală în structura economiei mondiale, exemplificată de declinul economic al SUA şi a altor economii capitaliste majore.
Una dintre caracteristicile cele mai izbitoare ale raportului WEO a fost o statistică a ratelor de creştere economică preconizate pentru fiecare ţără şi regiune. Statistica a arătat că nici una din cele 30 de tări membre a Organizaţiei de Cooperare şi Dezvoltare Economică(OECD) nu a înregistrat o rată de creştere egală sau mai mare cu rata anticipată de 4,5 la sută. Toate ţările au avut proiectate rate de creştere de 2-4 procente sau mai puţin.
Regiunile care au înregistrat o creştere economică majoră au fost Asia şi America Latină. Cu toate acestea, ele nu pot oferi o bază pentru o creştere a economiei mondiale, deoarece expansiunea lor este încă dependentă de SUA şi economiile europene. "În ciuda unei creşteri considerabile în comerţul interregional, două treimi din cererea finală pentru exporturile asiatice vin înca din afara regiunii. Noi turbulenţe în zona euro ar afecta Asia în primul rând prin prisma legăturilor comerciale," a mai precizat raportul.
Totodată, creşterea economică din Asia şi America Latină crează noi surse de instabilitate. FMI a remarcat faptul că atât în China, cât şi în Hong Kong, autorităţile financiare au luat măsuri pentru a ţine în frâu expansiunea creditelor şi erau gata să facă chiar mai mult decât atât. "Cu toate acestea, creşterea creditelor rămâne ridicată în comparaţie cu perioadele anterioare şi se observă o preocupare crescândă faţă de potenţialul de corectare a preţurilor pentru proprieţăţi şi implicaţiile acestui lucru."
În ciuda eforturilor autorităţilor financiare, FMI a continuat: "Există o îngrijorare crescândă că gestionarea agregatelor monetare folosite pentru a exercita controlul macroeconomic este subminată de activităţile de inovare financiară a băncilor şi pentru activităţi care nu sunt cuprinse în bilanţuri." Cu alte cuvinte, acţiunile care au condus la criza de prima mână din Statele Unite sunt repetate, deşi într-o formă diferită, în China.
După creşterea cu 1,75 la sută în 2009, economia din America Latină a crescut anul trecut cu circa 6 la sută ca urmare a cererii puternice din China şi a creşterii preţurilor la materiile prime. FMI a avertizat însă că aceste "condiţii favorabile" ar putea deveni în unele ţări factori declanşatori pentru o expansiune a creditelor şi ulterior "ar putea duce la o eventuală explozie" a acestora. Creşterea ar putea fi inversată rapid dacă ar exista o recesiune în Brazilia, ţară de care depind mulţi din regiune. Ar fi totodată şi "o lovitură dură" pentru China, ceea ce ar duce la o scădere a exporturilor de materie primă.
Incertitudinea economiei mondiale, pe care nici măcar o prezentare optimistă a FMI nu o poate masca, indică faptul că criza financiară mondială care a izbucnit în 2008 nu este o furtună care trece, ci începutul unei noi perioade în istoria capitalismului mondial. Perioada este marcată de răsturnari economice continue, de o creştere a tensiunilor internaţionale şi de aprofundarea conflictului de clasă.
14 aprilie 2011