Şeful Fondului Monetar Internaţional (FMI), Dominique Strauss-Kahn, a fost arestat duminică dimineaţa. El a fost acuzat de agresiune sexuală, tentativă de viol şi sechestrare a unei menajere a hotelului Sofitel din New York City.

Strauss-Kahn urma să călătoreasca la Berlin pentru a discuta cu cancelarul german Angela Merkel despre salvarea Greciei şi crizele financiare europene. El urma, de asemenea, să vorbească cu oficiali ai Partidului Socialist Francez (PS), principalul partid burghez de "stânga". Strauss-Kahn este membru de rang înalt al PS. Până de curând, el a fost văzut ca cel mai probabil candidat al PS la alegerile prezidenţiale din 2012 din Franţa, ca şi contracandidat pentru preşedintele Nicolas Sarkoyz.

Potrivit unei angajate în vârstă de 32 de ani de la Sofitel, Strauss-Kahn ar fi agresat-o sâmbătă în jurul amiezii. Neştiind că el este în cameră, ea a intrat pentru a face curăţenie în apartamentul acestuia de 3,000 de dolari pe noapte. Conform spuselor ei, Strauss-Kahn ar fi ieşit gol din baie, ar fi urmărit-o pe hol şi ar fi agresat-o sexual după ce a tras-o într-un dormitor. Ulterior, ea a fost în măsură să se elibereze.

După ce a scăpat, menajera a alertat personalul hotelului, care a chemat Departamentul de Poliţie din New York(NYPD). Potrivit autorităţilor americane, Strauss-Kahn a fugit din camera de hotel, lăsându-şi telefonul mobil în urmă. El a fost însă reţinut de către Port Authority din New York şi de ofiterii din New Jersey în cabina de la prima clasă a zborului Air France 23 la ora 16:40, cu zece minute înainte ca avionul să decoleze spre Paris.

Angajata hotelului Sofitel a fost dusă la Spitalul Roosevelt din Manhattan pentru a fi tratată pentru răni minore. Jorge Tito, manager al lanţului Accor care deţine hotelul Sofitel, a emis o declaraţie în care se spunea: "Dorim să subliniem faptul că angajata nostră lucrează la Sofitel de trei ani de zile. Noi suntem complet mulţumiţi de munca şi comportamentul ei."

Strauss-Kahn a fost condus la sediul NYPD şi arestat duminică, la 2:15 a.m. Avocatul lui Strauss-Kahn, Benjamin Brafman, a declarat că clientul său a negat toate acuzaţiile şi că va pleda nevinovat.

Anne Sinclair - cea de-a treia soţie a lui Kahn, o fostă jurnalistă şi moştenitoare multi-milionară a averii art dealerului Paul Rosenberg - a emis o scurtă declaraţie în care a spus că nu are nici o îndoială că “nevinovăţia lui va fi demonstrată.” Conform unui raport al France-Soir, ea intenţionează să o investigheze pe angajata hotelului Sofitel.

Un purtător de cuvânt al FMI a confirmat arestarea lui Strauss-Kahn, adăugând că "FMI rămâne pe deplin funcţional şi operaţional." Director general a fost numit Josh Lipsky, fost director al JP Morgan şi al Trezoreriei SUA, oficialul FMI numărul doi după Strauss-Kahn.

Strauss-Kahn s-a confruntat în ultimii ani în repetate rânduri cu acuzaţii de agresiune sexuală, atât din partea celor de dreapta, cât şi a celor din PS. În 2007, jurnalista Tristane Banon a pretins că acesta a agresat-o sexual cu ani în urmă, însă ea nu a depus plângere temându-se că acestea ar putea pune capăt carierei ei. În 2008, deputatul PS Aurélie Filipetti a spus că, după o propunere "foarte sinceră şi insistentă" din partea lui Strauss-Kahn, "am avut grija să nu mai rămân niciodată singură cu el într-o locaţie închisă."

În 2008 a ieşit la lumină relaţia lui Strauss-Kahn cu angajata FMI, economista de origine maghiară Piroska Nagy . O anchetă FMI a concluzionat atunci că relaţia "a reflectat o gravă eroare de judecată."

Strauss-Kahn a fost ministru în mai multe guverne ale Partidului Socialist. El personifică politica reacţionară a organizaţiei - o parte a aristocraţiei financiare profund ostile socialismului şi luptelor clasei muncitoare. Acest partid subliniază rolul reacţionar şi profund necinstit al diferitelor grupuri de "stânga" din Franţa -cum ar fi Noul Partid Anticapitalist (NPA) sau Lupta Muncitorească (LO) - care încă prezintă PS ca pe un partid socialist sau de "stânga."

Strauss-Kahn şi-a început cariera în anii 1970 ca membru al Uniunii Studenţilor Comunişti (UEC), o mişcare stalinistă de tineret a Partidului Comunist Francez (PCF). El studia în acea vreme statistica, economia şi dreptul. În 1976 a intrat în Partidul Socialist (PS), pe atunci o unealtă electorală nouă a lui François Mitterrand.

Uniunea a făcut parte dintr-o mişcare largă a unor studenţi radicali, care au fost politizaţi după protestele studenţeşti şi grevă generală din 1968 şi recrutaţi pentru a forma ceea ce avea să devină personalul politic principal al burgheziei în anii 1980, sub preşedinţia lui Mitterrand.

Numeroase figuri din organizaţiile de pseudo-"stânga" s-au alăturat, de asemenea, PS în acel moment, ridicându-se la funcţii de conducere. Printre aceştia se numără Pierre Moscovici, Julien Dray şi Henri Weber (din Liga Comunistă Revoluţionară [LCR], acum Noul Partid Anticapitalist), Jean-Christophe Cambadélis din Organizaţia Comunistă Internaţională (OCI), astăzi Partidul Muncitorilor Independenţi şi, cel mai faimos, viitorul prim-ministru Lionel Jospin.

Un legislator al PS şi un specialist în politică în anii 1980 sub Mitterrand, Strauss-Kahn a servit ca ministru, apoi a devenit lobby-ist corporativ în anii 1990. Ca ministru al finanţelor în 1997-2002 în guvernul “pluralist de stânga” a lui Jospin, Strauss-Kahn a privatizat mai multe firme publice - France Télécom, Banca Crédit Lyonnais şi firma Thomson-CSF. Ca urmare a unui scandal de luare de mită, Kahn a demisionat din funcţia de ministru în 1999, dar el a rămas o figură majoră în interiorul PS şi a cercurilor corporative. După ce a fost nominalizat în 2007 de Sarkoyz, el a obţinut postul la FMI.

Ca şef al FMI, Strauss-Kahn a cerut reduceri sociale drastice în schimbul creditelor FMI. Aceste reduceri au sărăcit muncitorii din multe ţări care aveau datorii - Grecia, Irlanda, Letonia, Ungaria, România şi Pakistan. Recent, el a supervizat negocierile financiare cu dictatura militară din Egipt, încercând în acelaşi timp să combată rezistenţă clasei muncitoare după plecarea lui Hosni Mubarak.

Din cauza ostilităţii masive faţă de politicile de dreapta ale lui Sarkozy, Strauss-Kahn a condus până de curând în sondajele pentru alegerile prezidenţiale din Franţa din 2012. În mass-media însă, s-a confruntat des cu critici datorită stilului său de viaţă luxos. Conform unor rapoarte, el ar fi cumpărat un costum de 30.000 dolari în New York. Au apărut, de asemenea, şi fotografii care îl înfăţişează coborând dintr-un Porsche care, conform relatărilor, aparţine unuia dintre consilierii săi de top, Ramzi Khiroun.

Politicienii francezi şi-au exprimat surprinderea şi îngrijorarea cu privire la implicaţiile acuzaţiilor împotriva lui Strauss-Kahn pentru alegerile din 2012. Sarkozy este nepopular şi se clasează în sondaje atât în urma lui Strauss-Kahn, cât şi a candidatului neo-fascist Marine Le Pen. Preşedinta PS Martine Aubry a descris acuzaţia împotriva lui Strauss-Kahn ca pe un "fulger."

Oficialul PS Jacques Attali a avertizat că Strauss-Kahn "nu va putea fi un candidat de frunte al Partidul Socialist la alegerile prezidenţiale."

Potenţialii concurenţi ai lui Strauss-Kahn din PS au făcut declaraţii prudente. Ségolène Royal a cerut ca publicul să "aştepte decizia instanţei", adăugând: "Nimeni nu poate profita de pe urma dificultăţilor [lui Strauss-Kahn].” Fostul preşedinte al PS, François Hollande, care şi-a declarat de asemenea intenţia de a candida, a avertizat asupra tragerii unor "concluzii premature."

Un consilier anonim a lui Sarkozy a declarat celor de la Le Monde: "Dacă acest lucru ar fi avut loc cu 15 zile înainte de alegeri, ar fi fost un scandalul teatral care l-ar fi oprit să meargă până la capăt. Acum însă ne aflăm într-o perioadă tulbure. Totul se schimbă; fiecare săptămână aduce noi evenimente, nu doar din cele mici, ci cataclisme."

16 mai 2011