Uciderea lui Osama bin Laden: un “moment istoric” pentru Obama

6 mai 2011

Dintre toate imaginile care au apărut după evenimentele, din punct de vedere moral discutabile de duminică seara, cea mai credibilă şi semnificativă pe plan politic este fotografia oficială eliberată de Casa Albă. Aceasta îi înfăţişează pe preşedintelele Barack Obama, vicepreşedintele Joseph Biden, secretarul de stat Hillary Clinton, secretarul apărării Robert Gates şi pe alţi înalţi funcţionari ai guvernului Statelor Unite aşezaţi împreună într-o încăpere, asistând la uciderea lui Osama bin Laden şi a altor oameni, printre care o femeie.

În mod normal, martorii unei execuţii nu sunt fotografiaţi. Dar Casa Albă a dorit în mod evident ca acest "moment istoric" să fie capturat pentru posteritate. Cu excepţia unui ofiţer militar care lucrează la computerul său, ochii tuturor participanţilor la acestă scenă înfricoşătoare sunt aparent fixaţi pe un ecran de televizor. Obama, aplecat în faţă, se uită împietrit înainte. Gates are expresia unui om care este mult prea bine familiarizat cu astfel de operaţiuni. Mâna dreaptă a lui Hillary Clinton este ridicată şi îi acoperă gura, un gest care trădează oroarea faţă de ceea ce se desfăşoara în faţa ochilor ei.

După ce bin Laden a fost lichidat, Casa Albă şi mass-media au trecut imediat la orchestrarea celebrării a ceea ce a fost, de fapt, o crimă aranjată de stat. Preşedintele a ales cameră de est a Casei Albe pentru a informa naţiunea, duminică noaptea târziu, de moartea lui bin Laden.

Obama, foarte nerăbdător să fie asociat cu această executare, crede fără îndoială că aceasta este evenimentul "definitoriu" al preşedinţiei sale. Însă ce spune această concepţie, aprobată cu atâta entuziasm de către mass-media, despre starea politică şi morală a guvernului Statelor Unite?

Scenele care au urmat anunţului despre lichidarea lui bin Laden, mai ales cele raportate şi încurajate de către mass-media, au fost urâte şi degradante. Strigătele "USA!USA!" şi-au asumat în ultimul sfert de secol caracterul unui ritual public. Ele erau necunoscute în Statele Unite înainte de a fi intonate de şovinismul dezgustător al comentatorilor sportivi care au dus în dizgraţie Jocurile Olimpice de la Los Angeles din 198. Sunt, desigur, doar foarte puţini oameni implicaţi în astfel de manifestari politice înapoiate. Însă ele sunt prezentate şi promovate de către mass-media pentru a intimida publicul, pentru a suprima gândirea critică şi pentru a da celor care nu sunt pregătiţi să renunţe la principiile lor democratice şi la integritatea morală, un sentiment de izolare politică şi emoţională.

Cum poate fi descrisă mass-media din Statele Unite? Răspunsul la uciderea lui bin Laden expune din nou gradul în care distincţia între ştire şi propagandă a fost practic ştearsă. În timp ce reţelele de televiziune aşteptau discursul lui Obama, reporterul şef de la CNN Wolf Blitzer a informat spectatorii într-un comentariu revelator neintentionat, că reţeaua a primit un mesaj de la Casa Albă care transmitea complimente celor de la CNN pentru "responsabilitatea" cu care au transmis desfăşurarea evenimentelor. Acest compliment care ar face orice jurnalist serios să roşească, a fost prezentat cu mândrie de Blitzer.

Prima pagina din New York Times de marţi afişează titlul: " În spatele vânătorii lui bin Laden." Articol care urmează nu este o transmitere a informaţiilor, ci mai degrabă o propagandă servilă . În articol citim: "Pentru o agenţie de informaţii care a fost supusă unor critici mistuitoare în urma unui şir de eşecuri din ultimul deceniu, uciderea lui Bin Laden aduce răscumpărare. Pentru un militar care a luptat cu greu în două şi acum trei războaie în ţările musulmane, acesta a oferit un succes meritat. Iar pentru un preşedinte al cărui interes pentru siguranţa naţională a fost pus sub semnul întrebării, aceasta a fost un moment de confirmare, care va fi trecut în cărţile de istorie."

Nici urmă de o examinare critică a ilegalităţii evidente din spatele incursiunii din Pakistan şi a uciderii în sine, ca să nu mai vorbim de lipsa unei anchete asupra multor contradicţii şi întrebări rămase fără răspuns în urma versiunii oficiale a administraţiei Obama asupra cursului evenimentelor. De fapt, până marţi seara, declaraţia iniţială confrom căreia bin Laden a fost ucis luptând cu puşcă în mână a fost deja rectificată. Rapoartele ulterioare au declarat că era neînarmat atunci când a fost executat.

Nici editorialul principal din Times nu este mai puţin festiv. Acesta începe: "Vestea că Osama bin Laden a fost găsit şi ucis de către forţele americane ne-a umplut pe noi şi pe toţi americanii cu un mare sentiment de uşurare."

Times face prezumţia nejustificată că ar vorbi în numele "tuturor americanilor." Însă pe lângă aceasta, noi ne întrebăm: de ce ar trebui ca uciderea unui om care s-a ascuns timp de un deceniu şi care a fost, după cum mai toată lumea recunoaşte, incapabil de a influenţa sau a regiza evenimentele în mod semnificativ - o “uşurare”? De ce ar trebui ca "uşurarea" legată de uciderea lui să depăşeasca profunda îngrijorare care ar trebui să se nască în faţa consecinţelor de anvergură şi de lungă durată a implicaţiilor legate de uciderea ilegală a unui individ de către Statele Unite? Nu este însă surprinzător faptul că Times nu observă că uciderea lui bin Laden a avut loc la doar o zi după ce Statele Unite şi NATO au ucis fiul şi trei nepoţi a lui Muammar Gaddafi într-o încercare nereuşită de asasinare a liderului libian.

Utilizarea abuzivă a termenului "istoric" pentru a descrie uciderea de duminică nu este doar un exemplu de exagerare jurnalistică. Ea exprimă credinţa iluzorie a clasei conducătoare americane că poate determina cursul istoriei prin acte de violenţă nejustificată.

Însă cursul istoriei este modelat de procesele economice şi sociale care sunt mult mai puternice decât armata americană.

Decăderea inexorabilă a capitalismului american continuă. Pe parcursul ultimilor 20 de ani clasa conducătoare nu a reusit să restabilească situaţia economică globală a Statelor Unite, în ciuda unuei serii nesfârşite de intervenţii militare şi războaie. Pe parcursul ultimei săptămâni care a precedat uciderea lui bin Laden, dolarul american a atins minime istorice.

Capitalismul american rămâne prins în cea mai gravă recesiune economică de la Marea Depresie încoace, iar guvernul naţional se află la un pas de faliment. Statele sunt secate de resurse. Infrastructura socială se prăbuşeşte. Lăcomia, corupţia şi parazitismul celor super-bogaţi provoacă indignare populară din ce în ce mai mare. Însă sistemul politic este incapabil de a răspunde la cerinţele populare de reforma socială şi echilibru economic.

Asemeni multor altor evenimente anterioare considerate "istorice" de către preşedinţii americani şi mass-media - capturarea lui Saddam Hussein fiind printre cele mai recente - şi acesta va fi repede depăşit de consecinţele neprevăzute derivate din deciziile nesăbuite din care a reieşit. "Momentul istoric" a lui Obama se va dovedi a fi în curând doar un alt episod sordid din colapsul politic, economic şi moral al clasei conducătoare americane.

4 mai 2011

David North