Home » Actualitate » SUA » Irak

Tragicul contact al Irakului cu imperialismul american

De James Cogan
28 decembrie 2011

Retragerea trupelor de luptă americane din Irak după aproape nouă ani de ocupație militară a fost însoţită de o creştere bruscă a tensiunilor sectariene şi a violenţei care amenință să degenereze într-un război civil. Exploziile care au devastat săptămâna trecută Bagdadul au fost urmate de atacuri suplimentare asupra clădirilor guvernamentale din capitală, atentate cu bombă şi crime în orașele Fallujah, Mosul și Kirkuk.

Guvernul de unitatea națională alcătuit din fracţiuni sectare şi etnice rivale s-a prăbuşit. Prim-ministrul Nouri al-Maliki, reprezentantul blocului dominant politic de şiiţi a emis un mandat de arestare împotriva vice preşedintelui sunit Tariq al-Hashemi, acuzându-l de regie teroristă sectară. Părțile sunite boicotează parlamentul, iar miniştrii lor au părăsit cabinetul. Ei l-au acuzat pe Maliki de încercarea de a stabili o dictatură, iar conducătorul lor, Iyad Allawi, a solicitat intervenția SUA, a Turciei şi a Ligii Arabe.

Nu exista nici o îndoială că Departamentul de stat american, CIA şi alte agenţii de informaţii care operează la ambasada americană din centrul Bagdadului sunt participanţi activi la criza politică. Administraţia Obama şi armata SUA au convenit să retragă toate trupele combatante - așa cum era prevăzut în acordul din statutul forțelor din 2008 - numai după încercarea nereuşită de a prosti regimul irakian să dea permisiunea ca trupele americane să rămână protejate şi să fie scutite de urmărirea penală în temeiul dreptului irakian. Datorită ostilităţii populare masive faţă de ocupația americană, nici una din părțile irakiene nu ar putea fi de acord cu o astfel de cerere.

Evenimente încep acum să scape de sub control. Hashemi s-a refugiat în regiunea autonomă kurdă din nord, iar conducerea kurdă a respins cererea lui Maliki de a-l da pe oficialul sunit în mâinile lui. Conducerea sunită din provincia Anbar, unde se află Fallujah, s-a alăturat majorităţii sunite din provinciile Diyala și Salahaddin şi a anunţat că vrea acelaşi statut autonom, asemeni regiunii kurde.

Maliki a declarat sâmbătă că se opune autonomiei, avertizând că aceasta ar duce la "diviziunea Irakului și la râuri de sânge". Trupele şi miliţia loială părților şiite au fost dislocate în Bagdad şi se stabilesc lângă alte oraşe importante, cum ar fi Mosul. Se presupune că miliţiile sunite sunt mobilizate și că forțele armate kurde au fost puse în alertă.

Preşedintele Barack Obama a declarat cu doar două săptămâni în urmă, că Irakul este o ţară "care se auto-guvernează, care este unită şi care are potenţial." În realitate se profilează un război pe liniile comunaliste care furnizează potențialul pentru pretextul unei noi intervenţii condusă de SUA, în Irak. Conspiraţiile, asasinatele şi atentatele cu bombă au caracterul negru al operațiunilor destinate să destabilizeze țara.

Cel puţin 40.000 de soldaţi americani, sprijiniţi de o armată de aeronave, sunt stabiliţi în prezent în Kuweit, Bahrain şi în alte părţi ale Orientului Mijlociu.

Intervenția americană în Irak a avut de la început un singur obiectiv: să se asigure că rezervele uriaşe de petrol şi gaze naturale vor fi plasate sub controlul corporaţiilor şi armatei americane. Pentru a atinge acest scop, regimul de ocupaţie american a înteţit fără milă diviziunile sectare și etnice pentru a preveni apariţia în cadrul poporului irakian a unei mişcări unite, îndreptate împotriva imperialismului american.

Divizarea întregii armate irakiene şi punerea în ilegalitate a partidului Baath al lui Saddam Hussein în primele săptămâni ale ocupaţiei au fost destinate să slăbească elita conducătoare musulmană sunită. În ciuda legăturilor lor strânse cu Iranul, părțile religioase şiite au fost înlocuite cu omologii ei suniţi. Aceştia au ajutat la reprimarea irakienilor şiiţi care se organizau pentru a rezista. Partea de nord a ţării a fost dată elitei kurde. Armata americană a primit în schimb asistenţă din partea forțelor kurde.

Violenţă sectară a fost utilizată pentru a slăbi insurgenţa care se opunea ocupaţiei. Vina pentru bombardarea în februarie 2006 a moscheei şiite al-Askari de către atacatori necunoscuţi a fost atribuită extremiştilor suniţi şi folosită de către guvernul dominat de şiiţi și de forțele de securitate pentru a declanşa o frenezie de asasinate în toate suburbiile din Bagdad. Armata SUA a rămas pasivă atunci când mii de bărbaţi şi băieţi suniţi au fost torturaţi în mod hidos, iar trupurile lor aruncate pe străzi.

În timp ce Irakul se îndreaptă spre o posibilă dezintegrare, trebuie să amintim că carnagiul din 2006 a fost folosit ca pretext de - pe atunci senatorul, acum vice preşedintele - Joseph Biden pentru a avansa un plan pentru o partiţie sectară a țării. Biden a pledat pentru stabilirea unor state şiiţe, sunite şi kurde ca o strategie de divizare-şi-conducere care ar permite ca SUA să-si retragă majoritatea trupelor sale în timp ce păstrează controlul asupra Irakului şi a resurselor sale.

Administraţia Bush a decis în schimb să pună în aplicare aşa-numitele supertensiuni, trimiţând alte zeci de mii de soldaţi americani şi intensificând represiunea asupra populaţiei irakiene, în special în zonele sunite. Până la sfârşitul anului 2008, intensificarea operațiunilor americane, combinate cu crime în masă comise de extremiştii şiiţi au înecat în sânge insurgenţa. Cu toate acestea, partiţia a rămas întotdeauna o potenţială opţiune la care se putea reveni.

Ocuparea americană a ţării a constituit o politică conştientă de crimă socială - distrugerea oricărei structuri din care este alcătuită o societate. Fostele suburbii mixte au fost transformate în enclave sectare, iar oamenii au fost traumatizaţi de amintiri amare ale violenţei comunale. În ansamblul ei, populaţia irakiană a fost lăsată să îndure contaminare radioactivă și alte forme de contaminare, lipsa de apă şi de energie electrică, un sistem de sănătate şi educaţie ruinat şi pierderea unei mari parţi a unei întregi generaţii de bărbaţi. Au fost ucişi peste un milion de oameni, milioane au fost răniti şi alte milioane au ales calea refugiului.

Pentru a asigura dominaţia americană în Irak şi în Orientul Mijlociu, administraţiile Bush şi Obama au efectuat crime de proporţii imense. Plecarea trupelor din această ţară îndelung încercată reprezintă orice, numai retragerea lor nu. Se poate spune cu certitudine că Departamentul de stat şi serviciile de informaţii sunt interesante de a se asigura că interesele americane sunt urmărite în continuare, chiar dacă este necesar ca acest lucru să se realizeze prin promovarea unor conflicte sectare și dezmembrarea țării.

Tragicul contact al Irakului cu imperialismul american