"Politica noastră este aceea de a încerca să accelerăm sosirea în punctul" în care regimul sirian al lui Bashar al-Assad este răsturnat, a explicat în martie asistentul secretarului de stat, Jeffrey Feltman, în faţa Comitetului pentru Relaţii Externe al Senatului.

 

Cea mai recentă punere în practică a acestei politici a avut loc joi. Bombele devastatoare din maşina care a ucis 55 de oameni şi rănit aproape 400 de alţi locuitori ai Damascului marchează o nouă etapă din campania imperialistă penală pentru schimbarea regimului în Siria.

 

În încercarea de a o transforma într-un mijloc prin care să instaleze un regim marionetă în Siria, Washingtonul a deturnat mişcarea de protest care a început în martie anul trecut în Siria. Apoi a sprijinit formarea "Prietenilor Siriei", modelat după organizaţia internațională similară care a fost folosită pentru pregătirea războiului în Libia.

 

Washingtonul a declarat Consiliul Național Sirian, o adunare alcătuită din politicieni islamişti din cadrul Frației Musulmane și active în vârsta venite din exil din cadrul diferitelor agenţii de informaţie din vest, drept "reprezentul legitim" al poporului sirian și a sprijinit formarea aşa-numitei Armate Libere Siriene (FSA) pentru a efectua atacuri armate asupra forţelor de securitate din Siria.

 

Cei mai apropiaţi aliaţi ai Washingtonului din lumea arabă, monarhiile dictatoriale feudale din Arabia Saudită şi Qatar, au instituit un fond de 100 de milioane dolari pentru ca membrii FSA să fie direct la comanda lor, în timp ce SUA a anunţat trimiterea de ajutor "non-letal" acestor forţe. Incluse au fost echipamente sofisticate de comunicaţii, ochelari de vedere pe timp de noapte şi informaţii secrete.

 

Nici una din aceste lucruri nu a avut efectul dorit. FSA a opus, în marea majoritate a zonelor, cu greu rezistență militarilor sirieni, iar din partea poporului există doar puţin sprijin pentru Consiliul Național Sirian.

 

Acum a venit rândul bombardamentelor teroriste. Exploziile de joi din Damasc au fost doar cele mai recente şi mai mortale dintr-un şir de atacuri cu bombe care au avut loc în ultimele câteva săptămâni. Vineri, guvernul sirian a raportat că a dejucat un alt atac sinucigaş cu bombă, de data aceasta în capitala comercială Aleppo. A fost implicată o maşină încărcată cu o tonă şi jumătate de explozivi.

 

Obiectivele acestei campanii sunt acelea de a teroriza poporul sirian şi, împreună cu sancțiunile unilaterale ale SUA şi Uniunii Europene, de a paraliza economia ţării, creând condiţiile pentru o implozie socială şi politică. În acelaşi timp se încearcă dovedirea, că acordul de încetare a focului dat de Națiunile Unite sub fostul secretar ONU, Generalul Kofi Annan, este nefuncţional.

 

Cu doar două zile înainte de atacurile din Damasc, Susan Rice, ambasador SUA la ONU, a respins avertismentele siriene despre teroriştii străini care se deplasează în Siria pentru a crea "diversiuni". Ea a insistat asupra faptului, că Washingtonul doreşte în continuarea schimbarea de regim şi că va mări ajutorul său "non- letal" în acest scop.

 

Referindu-se la planul Annan, Rice a declarat că Washingtonul nu "pune toate ouăle într-un coş". Se pare acum că unele "ouă" au fost de fapt bombe.

 

După bombardamentele din Damasc, mass-media a acordat inițial o anumită credibilitate declaraţiilor absurde ale Consiliul Național Sirian, conform cărora, regimul Assad ar fi organizat atacul, omorând un număr semnificativ al propriilor sale forţe de securitate.

 

Departamentul de Stat s-a simţit obligat să emită o condamnare pro-forma a terorismului, recunoscând că este posibil ca în atac să fi fost implicaţi "instigatori", însă a insistat asupra faptului, că responsabilitatea pentru atac se afla "la picioarele" ţintei sale, regimul sirian.

 

Secretarul Apărării Leon Panetta a recunoscut joi o "prezenţa Al Qaeda în Siria" şi a reiterat în acelaşi timp, că Pentagonul a primit sarcina de a "face tot felul de planuri cu privire la posibilele abordări privind Siria. În cazul în care președintele Statelor Unite ne cere să răspundem în anumite moduri, noi suntem pregătiţi să o facem."

 

În conformitate cu Washington Post, trei planuri includ " protecția militară a coridoarelor pentru asistenţă umanitară pentru civilii sirieni, o "zonă sigură" în care opoziția s-ar putea organiza, precum și un asalt aerian asupra Siriei."

 

Nu ar fi prima dată când elemente din cadrul Al Qaeda colaborează cu imperialismul american pentru a înscena campanii de teroare în Siria. Comandantul de frunte al miliţiilor care au fost susţinute de NATO şi SUA în războiul pentru schimbarea regimului din Libia, Abdel Hakim Belhadj, fusese anterior răpit, reţinut şi torturat de CIA datorită rolului său în grupul terorist islamist.

 

Aceleaşi elemente libiene joacă acum în Siria un rol important în înarmarea şi formarea unei armate "de opozitie" sprijinite de SUA, precum şi în trimiterea luptătorilor direct în ţară.

 

Clişeul cinic şi rece al războiului în care "un terorist pentru unul este pentru altul un luptător pentru libertate " nu poate să acopere rolul SUA în Siria, ţară în care aceste elemente îndeplinesc simultan ambele roluri. Washingtonul sprijină pe de o parte forţele Al Qaeda într-o campanie pentru a răsturna regimul Assad, iar pe de altă parte, se pregăteşte să folosească prezenţa lor în acesta ţară drept pretext pentru o intervenţie militară americană.

 

Acest lucru şi-a găsit expresia clară într-o declaraţie dată de Anne-Marie Slaughter, fostul Directorul de Planificare al Politicilor din cadrul Departamentului de Stat şi consilier apropiat a lui Obama, care este unul dintre avocaţii lideri a intervenţiilor "umanitare" imperialiste. National Public Radio a citat-o spunând că "prezența grupurilor jihad în Siria nu ar trebui să descurajeze Statele Unite şi aliaţii săi să intervină". Dimpotrivă, "ele ar trebui să le indice pericolele care s-ar ivi ca urmare a unui conflict prelungit în Siria." Ea a continuat cu avertismentul, că "o mare ameninţare" în Siria este faptul că armele chimice ar putea cădea în mâinile Al Qaeda.

 

Astfel, pretextele pentru invazia SUA din Irak sunt reluate într-o formă nouă şi perversă. Prezenței în Siria a celor de la Al Qaeda, care sunt susţinuţi de Washington, precum şi presupusei existențe a "armelor de distrugere în masă " trebuie să i se răspundă cu o intervenţie militară americana.

 

Campania pentru răsturnarea lui Assad, principalul aliat al Teheranului în regiune, are menirea de a izola Iranul, perceput de Washington drept principalul obstacol în calea afirmaţiei hegemoniei sale peste regiunile din Golful Persic şi Asia Centrală care sunt strategice şi bogate în petrol. În spatele tuturor pretextelor legate de Al Qaeda, armele chimice, "democraţia" şi umanitarismul, imperialismul american se pregăteşte pentru noi războaie de agresiune care amenință să aiba consecinţe oribile în întregul Orient Mijlociu şi dincolo de graniţele acestuia.