Candidatul Partidului Socialist (PS) Francois Hollande a câştigat a doua rundă a alegerilor prezidenţiale din Franţa, în defavoarea preşedintelui Nicolas Sarkoyz. El obţinut 51 la sută din voturi. La alegeri au participat aproximativ 81 la sută din cele 46 de milioane de alegători din Franţa.

 

La ora 8 seara, la scurt timp după anunţarea rezultatelor alegerilor, Sarkozy a ţinut un scurt discurs în faţa membrilor reuniţi ai Uniunii pentru o Mişcare Populară (UMP). El a spus că îşi asumă "întreaga responsabilitate" pentru înfrângerea suferită şi îi doreşte "mult noroc lui Hollande". El a adăugat că "voi rămâne alături de dumneavoastră (de UMP) şi puteţi să vă bazaţi pe mine pentru a apîra ideile şi convingerile noastre, însă rolul meu nu poate rămâne acelaşi."

 

Surse din presă au citat aşteptări potrivit cărora, Sarkozy se va retrage, cel puțin în mod public, din politică. Anul trecut el a devenit președintele cel mai nepopular al Franţei de la începutul celei de-a Cincea Republici Franceze, în 1958, încoace. Ratingul său a scăzut până la 29 la sută. El este bine cunoscut pentru legăturile sale apropiate cu cei bogaţi, pentru efectuarea repetată a reducerilor la pensii şi a drepturilor de muncă, pentru războaie nepopulare şi atacuri asupra drepturilor democratice.

 

Victoria lui Hollande reflectă acest sentiment împotriva lui Sarkozy - în ciuda sentimentului pe care îl are clasa muncitoare, că cei doi candidaţi au avut doar puţine diferenţe în ceea ce privesc politicile concrete – şi dorinţa alegătorilor pentru o schimbare. Ceea ce vor primi de la guvernul lui Hollande nu este însă o schimbare, ci o intensificare a atacurilor asupra clasei muncitoare.

 

Hollande şi-a ţinut discursul său victorios din Tulle, un oraș mic din sudul Franței, oraş în care acesta a fost primar între anii 2001- 2008. În acelaşi timp el a fost şi prim-secretar al Partidului Socialist.

 

Hollande i-a transmis lui Sarkozy un "salut republican" şi a proclamat că el va fi " un preşedinte pentru fiecare". Susţinând că "diviziunile" între cetăţenii francezi au luat "sfârşit", el a cerut unitate națională pentru a "mări producția, a reduce deficitele şi pentru a păstra modelul nostru social." El a schiţat un "vis francez" pentru "progres" şi un "marş lung" spre o viaţă mai bună.

 

Adresându-se "partenerilor noştri europeni și în primul rând Germaniei" el a spus că "austeritatea nu mai poate fi un destin inevitabil" şi a cerut ca construirii Europei să i se dea „o dimensiune de dezvoltare, locuri de muncă, prosperitate şi viitor."

 

Aceste fraze banale au scopul de a ascunde realitatea politică larg resimţită de masele de oameni ai muncii în timpul campaniei electorale din Franţa: că Hollande şi Sarkozy au fost doi candidaţi practic imposibil de diferenţiat.

 

Hollande a candidat cu un program de dreapta bazat pe reducerea bugetului pentru a respecta pactul fiscal pro-austeritate al Uniunii Europene. În acelaşi timp el a făcut apel pentru o "componentă de creştere" nespecificată mai pe larg – ca banii să fie daţi băncilor şi companiilor importante. El a declarat că nu critică politica externă a lui Sarkozy - politică care a inclus războaiele din Afganistan, Libia, Coasta de Fildeş şi acum Siria. El a lăudat "modelul german" al reformelor structurale prin care s-au redus costurile forţei de muncă în defavoarea muncitorilor și s-a îmbunătăţit competitivitatea companiilor franceze pe piețele internaționale.

 

La rândul său, Berlinul a explicat clar că interpretează apelurile lui Hollande pentru "creştere" ca fiind o parte a tendinţei de a impune mai multe măsuri de austeritate asupra clasei muncitoare europene. Ministrul de Externe german Guido Westerwelle a declarat că, "duminică - după victoria lui Hollande şi o scurtă vizită la ambasada Franţei din Berlin - vom lucra împreună pentru un pact de creştere europeană ... . Trebuie să adăugăm un nou impuls pentru creştere, iar acesta necesită reforme structurale."

 

Câştigarea alegerilor de către Hollande împotriva lui Sarkozy a fost la limită. Acest lucru sublinează faptul, că campania sa nu a găsit entuziasm mare în rândul clasei muncitoare. Ţinând cont de faptul că Sarkozy era profund nepopular, acest lucru indică că Hollande l-a învins doar cu greu pe acesta.

 

În octombrie, în momentul nominalizării sale drept candidatul PS la alegerile prezidenţiale , Hollande era cunoscut în special ca un funcționar din interiorul birocraţiei PS. Opiniile sale au fost relativ necunoscute pentru alegători. După ce primele sondaje l-au indicat drept învingător cu 62 la sută din voturi, comparativ cu doar 38 la sută pentru Sarkozy, el a pierdut progresiv acel avantaj de 24 de puncte. Sondajele privind votul în favoarea sa au scăzut la 54 la sută în momentul primei runde a alegerilor, iar ratingul lui Sarkozy a crescut.

 

După dezbaterea televizată din 2 mai - în care Hollande a susţinut o poziţie de dreapta, promiţând să respecte Pactul fiscal şi să menţină legea privind (purtarea)burkăi - sprijinul său a scăzut la 52,5 la sută.

 

Suportul pentru Hollande a continuat aparent să scadă până în ziua alegerilor. Sâmbătă, Hollande a mărturisit că este îngrijorat, spunând: "Dacă nu aş fi preocupat de înfrângere, nu m-aş afla în starea de teamă pe care o simt."

 

Purtătorul de cuvânt al campaniei lui Hollande, Sheraton Vallaud-Belkacem a comentat: "Mulţumesc lui Dumnezeu că campania nu a durat încă o săptămână."

 

Mişcarea substanţială în sondaje evidenţiază incertitudinea politică cu care se confruntă partidele burgheze din Franţa. Acestea pregătesc atacuri profunde asupra clasei muncitoare şi vor să formeze un guvern sub Hollande. Alegerile legislative vor avea loc pe 10 şi 17 iunie.

 

Hollande se va baza pe sprijinul continuu venit din partea partidelor de "stânga" ale micii burghezii , inclusiv a Frontului de Stânga și a Noului Partid Anticapitalist, care în cadrul acestor alegeri au cerut să se voteze pentru Hollande şi au încercat să ascundă planurile lui Hollande privind unele politici de austeritate.

 

Liderul Frontului de Stânga Jean-Luc Melenchon, care în primul tur al alegerilor a primit 11 la sută din voturi, a salutat victoria lui Hollande. "Sarkozy a plecat în sfârşit! Ne-am scăpat de cel care a îngropat drepturile sociale şi serviciile publice din Republica noastră. Înfrângerea sa este şi înfrângerea încercării sale de a apela la cei de extremă dreapta .... Este un nou început pentru Franța și pentru stânga noastră."

 

Melenchon a indicat că membrii Frontului de Stânga ar lua în considerare preluarea unor mandate ministeriale sub conducerea PS, dacă PS ar câştiga o majoritate în alegerile legislative şi ar forma un guvern.

 

Datorită sprijinului oferit de partidele de "stânga" ale micii burghezii lui Hollande, liderul neo-fascist al Frontului Naţional (FN), Marine Le Pen - care în primul tur a obţinut aproximativ 18 la sută din voturi - se prezintă ca fiind un candidat al opoziției față de austeritate şi unul care urăşte conducerea politică existentă.

 

Ea s-a adresat jurnaliştilor în Henin-Beaumont, de la unul din noile fortăreţe ale FN aflat în partea deindustrializată din nordul Franţei. "Am declarat în mod clar că voi acorda un vot gol şi eu nu am obiceiul de a mă răzgândi. Cei doi candidaţi rămaşi sunt gemeni siamezi în ceea ce priveşte politica lor şi nu am aşteptări mari în ceea ce priveşte rezultatul."

 

În cadrul alegerilor legislative FN speră să câştige un număr semnificativ de locuri în Adunarea Națională. Cu scopul de a obţine 15 locuri pentru a forma un grup parlamentar, partidul candidează cu o campanie bazată pe o platformă reacţionară şi cu teme anti-imigranţi.