Oricare ar fi daunele finale cauzate de uraganul Isaac în regiunea coastei golfului din SUA, noua furtună a subliniat încă o dată adâncimea crizei sociale în America şi eşecul dramatic al sistemului său politic.

Nici o fiinţă umană raţională nu poate crede sincer că "celei mai bogate ţări de pe pământ " îi este imposibil să îşi protejeze oamenii de un uragan de categoria 1. Însă, din nou, părți din Louisiana şi Mississippi sunt inundate, aproape 900.000 de oameni nu au energie electrică şi zeci de mii de locuitori ai coastei golfului se confruntă cu evacuarea.

Cu şapte ani în urmă, evenimentele din jurul uraganului Katrina au fost o acuzare condamnabilă a capitalismului american. Combinaţia dintre infrastructura care se fărâmiţa, refuzul oficial de a asculta avertismentele legate de sistemul digului, lipsa totală de pregătire şi condiţiile celor mai sărace categorii ale populației, au dus la o tragedie umană teribilă. Cel puțin 1.800 de oameni au murit, iar 80 la sută din New Orleans a fost inundat. 70 la sută din locuinţe au fost avariate şi zeci de mii au rămas blocaţi zile întregi în oraş fără alimentare, apă potabilă sau asistență.

Elita conducătoare americană, care se presupune că e obsedată de "securitatea naţională" ca urmare a evenimentelor din 11 septembrie 2001, s-a arătat dispusă să permită ca unul din oraşele sale majore, cu o istorie culturală și socială foarte bogată, să dispăra de pe faţa pământului. Pentru ceea ce s-a întâmplat atunci nu a existat niciun precedent în istoria Statelor Unite.

Din punctul de vedere al marii majorităţi din New Orleans și de pe coasta golfului, din 2005 încoace nu a existat nicio "redresare."

Antreprenorii-vulturi au profitat de criză pentru a acumula averi, în timp ce un număr mare de rezidenţi săraci, cea mai mare parte a lor de culoare, au fost alungați permanent din New Orleans. Oraşul "reinventat" are cu 125.000 de oameni mai puţin decât avea în anul 2000. Între timp, mai mult de 20 la sută din locuinţele sale sunt dezafectate sau au fost abandonate. New Orleans-ul ocupă locul al doilea printre orașele cu cea mai mare inegalitate a veniturilor și cu rata cea mai mare a persoanelor fără adăpost. Patruzeci şi doi la sută din copiii acestui oraş trăiesc în sărăcie.

New Orleans și statul Louisiana au cel mai înaltă rată de încarcerare din lume. Louisiana încarcerează oamenii la o rată de cinci ori mai mare decât cea din Iran şi de 13 ori mai mare decât cea din China. În New Orleans, unul dintre fiecare şapte bărbaţi de culoare se află în închisoare, este eliberat înainte de termen sau se afla în perioada de probă.

Începând cu 2001, guvernul federal a cheltuit pentru "reconstruirea" coastei golfului doar o fracţiune (după unele estimări, trei la sută) din costul distrugerii Irakului şi Afganistanului. Cele 14 miliarde de dolari investite (inadecvat) pentru îmbunătăţirea sistemului digului din Louisiana reprezintă suma pe care SUA o revarsă în războiul din Afganistan în mai puţin de două luni. În urma crizei financiare din septembrie 2008, trilioane de dolari au fost puse însă la dispoziţia băncilor, în esenţă, necondiţionat.

Prin aceste cifre putem avea o imagine legată de starea reală a relaţiilor sociale în America de astăzi: puterile vor merge oriunde pentru a se îmbogăţi, a-şi apăra câştigurile obţinute prin mijloace necinstite şi pentru a extinde acoperirea lor globală. Însă pentru nevoile elementare ale unor straturi largi ale populaţiei, ne este amintit zilnic că "nu sunt bani."

În cadrul acţiunilor elitei conducătoare americane ne este întotdeauna dificil să distingem între reducerea costurilor, indiferenţă, miopie, neglijenţă penală şi furt deschis. Toate sunt prezente în coşmarul aflat în curs de desfăşurare pe coasta golfului, o urmare a devastării cauzată de uraganul Katrina, prăbuşirea economică începută în 2008, scurgerile de petrol BP în 2010 şi acum o altă furtună.

Cu toate acestea, suferinţa experimentată de clasa muncitoare din zonă este doar o formă concentrată a mizeriei pricinuite populației ca un întreg. Începând cu anul 2005, condițiile generale de viață din Statele Unite s-au înrăutăţit considerabil. Venitul a scăzut, locurile de muncă decente sunt aproape un lucru al trecutului şi, chiar mai mult, milioane de familii trebuie să aleagă între plata pentru alimentaţie, întreţinere sau îngrijire medicală.

Colapsul financiar aproape total din 2008 a adus Casa Albă şi Congresul într-o relaţie mai intimă, mai incestuoasă cu Wall Street-ul. Administraţia Obama se identifică cu elita financiară şi cu interesele sale mai mult decât a făcut-o oricare alt guvern din istoria modernă a Statelor Unite. Abordarea unei singure probleme sociale serioase este imposibilă atunci când bancherii deţin puterea de veto pentru fiecare hotărîre importantă.

Prin urmare, convenţiile republicane şi democrate naţionale au loc în umbra celui mai recent dezastru. Aceşti politicieni vorbesc în numele celui un procent aflat în top, sau a unei zecimi a unui procent a populaţiei.

O conştiinţă vinovată este dincolo de capacitatea morală a acestor partide și a liderilor lor, însă apropierea uraganului Isaac le-a cauzat, fără îndoială, anxietate. Mitt Romney şi republicanii au fost preocupaţi în mod justificat de faptul că milioane de oameni şi-ar putea aminti de performanţa din 2005 a administraţiei Bush, a cărei duritate şi incompetenţă brută a dus la nenumărate decese şi a ruinat viaţa a altor câteva mii. "Umilirea naţională ", după cum a fost numită de WSWS , a contribuit cu siguranţă la pierderea alegerilor din 2008 de către republicani.

La rândul lor, Obama şi democraţii ar putea să simtă şi ei neliniştea legată de un nou uragan, deoarece din 2009 încoace nu a fost făcut nimic pentru a repara infrastructura țării. Ei sunt conştienţi de faptul că un alt Katrina este perfect posibil în timpul conducerii lor.

Faţa de sistemul bipartizan există un dezgust popular larg răspândit şi legitim. Un sondaj recent din partea Pew Research a arătat că majoritatea nu sunt interesaţi de Convenţia natională a niciunui partid. Treizeci şi opt la sută din cei intervievaţi au spus că au urmărit în luna august cu atenţie condițiile economice din Statelor Unite, în timp ce doar un pic mai mult de un sfert au urmărit cu mare interes ştirile electorale. Nimeni nu ar trebui să creadă, şi, probabil, relativ puţini cred, că menţinerea lui Obama la conducere sau înlocuirea lui cu Romney ar face o diferenţă semnificativă.

În 1904, un ziar european important declara ca răspuns la înfrângerea Rusiei în războiul ruso-japonez: "Sentinţa a fost pronunţată asupra întregului sistem politic.... Adevărul crud şi brutal sparge toate minciunile convenţionale." Înainte de acel moment, regimul țarist se confruntase mult prea mult cu convulsii revoluţionare. Nici sistemul politic din SUA nu este mai puţin sclerotic, lipsit de contacul cu realitatea şi putred la bază.