Campania prezidenţială se apropie de sfârşit, iar între timp, pregătirile pentru noi războaie de agresiune continuă în acelaşi ritm. Războaiele sunt susţinute de preşedintele Barack Obama şi de contracandidatul său republican Mitt Romney.
Duminică a început cel mai mare exerciţiu militar americano-israelian executat vreodată. Acesta este conceput pentru a testa sistemele antirachetă ale statului zionist. Jocurile de război, care vor dura trei săptămâni, implică peste 3.500 de soldaţi din Israel şi Europa, 1.000 de membrii din cadrul forţelor israeliene de apărare (IDF), desfăşurarea bateriilor antirachetă Patriot şi a unui vas american de război echipat cu sistemul antibalistic Aegis.
Conform generalilor americani şi israelieni, exerciţiile sunt proiectate pentru a simula un război pe mai multe fronturi, în cadrul căruia se vor lansa salve de rachete balistice de distanţă scurtă şi lungă, precum şi mortiere și rachete, care vizează obiective israeliene.
Locotenentul general american Craig Franklin a minimalizat importanţa exerciţiilor, declarând: "Nu se transmite niciun mesaj special. Acestea(nt. exerciţiile) au loc pentru a testa capacităţile defensive ale Israelului.” În realitate însă, jocurile de război nu sunt nici pur defensive şi nici lipsite de scop. Mai degrabă, după cum indică şi scenariul lor, scopul lor este de a face pregătiri pentru consecinţele imediat probabile ale unui atac americano-israelian asupra Iranului şi pentru a testa capacitatea Washingtonului şi a Tel Aviv-ului de a neutraliza represaliile din partea Teheranului şi a aliaţilor săi.
Atât administraţia Obama, cât şi guvernul israelian au menţinut un ritm constant de ameninţări împotriva programului nuclear al Iranului. Vorbind luna trecută în cadrul Adunării Generale a ONU, prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a insistat ca "linia roşie" să fie stabilită, afirmând incorect că Iranul este la doar câteva luni distanţă de construirea unei bombe nucleare. Linia roşie are doar un singur sens: stabilirea pretextului pentru război.
Afirmaţiile SUA şi ale Israelului, despre posibila ameninţare din partea Teheranului, sunt extrem de ipocrite. Spre deosebire de Iran, Israelul a refuzat să semneze Tratatul de Neproliferare Nucleară sau să permită inspecţii din partea Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică. Ţara are deja un arsenal considerabil de arme nucleare şi mijloace pentru livrarea acestora oriunde în Orientul Mijlociu. În plus, atât SUA, cât şi Israelul deţin un record în ceea ce privesc războaiele de agresiune ilegale duse în regiune - iar acum plănuiesc unul nou împotriva Iranului.
Testarea sistemelor antirachetă din Israel întăreşte capacitatea Israelului şi a Statelor Unite de a lansa cu impunitate un atac neprovocat asupra Iranului. Jocurile de război se desfăşoară în tandem cu un exerciţiu amplu de apărare civilă în Israel, care a început weekend-ul trecut. Sub pretextul de a interveni după un cutremur, IDH - Home front Command - împreună cu toate serviciile de urgenţă şi departamentele guvernamentale - a efectuat un exerciţiu "pentru a se pregăti pentru situaţiile de urgenţă, care ne-ar putea lovi pe neaşteptate."
Aceste activităţi din Israel sunt doar o parte a unor pregătiri de război mai largi. SUA a consolidat, de asemenea, sistemele de apărare antirachetă, care îi protejează şi pe aliaţii săi din statele din Golf. Luna trecută, marina a efectuat cel mai amplu exerciţiu anti-mine în Golful Persic, care a implicat nave de război din 30 de ţări. Scopul a fost de a neutraliza orice încercare iraniană de a mina Strâmtoarea Hormuz, în replică pentru represaliile unor atacuri americane.
În plus, de la începutul anului, Pentagonul a dublat numărul de portavioane de luptă şi a staţionat o escadrilă de avioane sofisticate F-22 în regiune, consolidându-şi capacitatea de a duce război împotriva Iranului. Un atac al Statelor Unite nu ar viza numai instalaţiile nucleare iraniene, ci şi o mare parte a infrastructurii industriale şi militare a ţării. Consecinţele ar fi devastatoare pentru poporul iranian şi economia ţării.
În cea de-a treia dezbatere prezidenţială, care a avut loc luni, Obama şi Romney s-au întrecut încercând fiecare să demonstreze hotărârea lui de a susţine Israelul, de a stimula sancţiuni economice dure împotriva Iranului şi de a se pregăti pentru război.
În timp ce pentru agenda militaristă a existat un acord bipartizan, Obama a fost cel mai mare avocat al acesteia. El a menţionat în mod special că jocurile de război recente sunt o dovadă că administraţia sa a stabilit "cea mai puternică cooperare militară şi de inteligenţă " cu Israelul. Cu indiferenţă totală faţă de consecinţele pentru poporul iranian, el s-a lăudat de impunerea "celor mai dure sancţiuni din istorie împotriva Iranului ..... Moneda lor a scăzut cu 80 la sută. Producţia de petrol a scăzut la cel mai mic nivel (din timpul războiului cu Irakul) ... Economia lor este în impas."
Atunci când Romney a cerut sancţiuni mai dure şi când s-a referit la faptul, că acţiunile militare ar trebui să aiba loc în ultimă instanţă, Obama a răspuns că timpul pentru discuţii se apropie repede de sfârşit. "Ceasul ticăie", a spus el. "Nu vom permite Iranului să se angajeze în negocieri continue, care nu duc nicăieri ... Dacă nu îndeplineşte cerinţele comunităţii internaţionale, atunci noi avem de gând să luam în considerare toate opţiunile necesare pentru a ne asigura că ei nu vor avea arme nucleare."
Pe la spatele clasei muncitoare din America, din Orientul Mijlociu şi pe plan internaţional sunt făcute pregătiri pentru un alt război criminal. La fel ca şi intervenţiile militare din Afganistan, Irak şi Libia, acesta este un război bazat pe minciuni şi înşelăciune. Imperialismul american nu se pregăteşte pentru a ataca Iranul ca să evite construirea unei arme nucleare, ci pentru a instala în Teheran un regim care este pe aceeaşi linie cu ambiţiile sale pentru dominaţie peste regiunile bogate în energie din Orientul Mijlociu şi Asia Centrală.
Politicile nesăbuite ale Washingtonului ameninţă să declanşeze un conflict larg în regiune. Acesta are potenţialul de a atrage şi rivalii americani majori, precum China şi Rusia - ţări care au în joc mari interese economice şi strategice. Singura forţă socială capabilă să oprească o astfel de catastrofă este clasa muncitoare internaţională. Lupta împotriva militarismului şi războiului necesită construirea unei mişcări de masă bazată pe internaţionalismul socialist, care să pună capăt capitalismului şi sistemului său de stat-națiune demodat, cauza de bază a războiului.