Calea de urmat în Egipt

De Johannes Stern
27 noiembrie 2012

Decretul Constituţional al preşedintelui egiptean Mohamed Mursi, prin care Mursi îşi atribuie toate puterile legislative, constituţionale, executive şi judiciare, ridică întrebări de bază în legătură cu perspectiva politică a clasei muncitoare.

Preşedintele Frăției Musulmane (MB) a declarat săptămâna trecută că are puteri extraordinare "de a lua orice măsuri crede de cuviinţă pentru a păstra şi proteja revoluţia, unitatea naţională sau securtitatea naţională". Referinţele la conservarea "revoluţiei" sunt o fraudă. Ţinta principală a măsurilor lui Mursi este clasa muncitoare, iar el pune în aplicare măsurile nedemocratice cele mai profunde în efortul de a consolida conducerea burgheză în Egipt, în alianță strânsă cu Statele Unite ale Americii.

Acţiunile lui Mursi au expus fisuri profunde în cadrul statului egiptean, secţiunile vechiului aparat de stat ieşind în opoziţie faţă de mişcările MB. Mohamed El-Baradei, cândva un pretendent la Frăţia şi strâns legat de reuşita răsturnării de la putere a dictatorului Hosni Mubarak, l-a denunţat pe Mursi drept "noul faraon" şi doreşte să valorifice ostilitatea populară pe scară largă faţă de acţiunile preşedintelui. Cu toate acestea, pentru clasa muncitoare, nicio facţiune a establishmentului burghez nu oferă o cale de urmat.

Acţiunile lui Mursi confirmă perspectiva de bază a teoriei revoluţiei permanente a lui Troțki: că sarcinile revoluţiei democratice, inclusiv independenţa faţă de imperialism, nu pot fi rezolvate decât prin mobilizarea independentă a clasei muncitoare într-o revoluţie socialistă.

Acţiunile lui Mursi au stârnit proteste de masă semnificative, iar demonstraţiile din Piaţa Tahrir amintesc de luptele revoluţionare iniţiale din ianuarie 2011 împotriva lui Mubarak. Unul dintre cele mai populare sloganuri este "Jos, jos cu Mursi-Mubarak."

Cu toate acestea, ceea ce este necesar mai presus de toate este o evaluare clară a experienţelor revoluţiei egiptene până în prezent. Avântul revoluţionar de anul trecut a reuşit să-l răstoarne pe Mubarak, dar nu a rezolvat nici una dintre problemele de bază cu care se confruntă masele de egipteni. Lipsa unei perspective şi a unei conduceri independente a clasei conducătoare a dus la faptul că burghezia egipteană a avut mână liberă pentru a-l pune pe Mursi la putere şi pentru a continua politicile de bază: super-exploatarea muncitorilor, colaborarea cu imperialismul american şi conducerea dictatorială.

Rolul Statelor Unite - principalul sprijin imperialist al Egiptului - a fost central. Momentul decretelor lui Mursi nu este o coincidenţă. Declaraţia a venit a doua zi după ce Secretarul de Stat american Hillary Clinton i-a mulţumit pentru rolul jucat în timpul asaltului brutal efectuat de regimul israelian asupra Gaza. În timp ce rachetele au plouat asupra civililor din Gaza, Mursi s-a prezentat ca fiind o marionetă fiabilă pentru imperialismul SUA. El a promis să strângă blocada asupra Gaza şi să aprofundeze relaţiile sale cu Washingtonul şi Tel Aviv-ul.

Cel puţin pentru moment, administraţia Obama vede Frația Musulmană ca pe un aliat central în strategia sa generală privind Orientul Mijlociu, inclusiv pentru sprijinul imperialist acordat războiului civil din Siria împotriva regimului lui Bashar al-Assad şi a planurilor de război împotriva Iranului.

În acelaşi timp, elita financiară se bazează pe Mursi pentru a impune politici drastice împotriva clasei muncitoare. Joi, Mursi a asigurat un împrumut de 4,8 miliarde dolari de la Fondul Monetar Internaţional (FMI) - care acum pune poveri brutale asupra proletariatului, de la Marea Mediterană până în Egipt - împrumut bazat pe măsurile de austeritate devastatoare împotriva muncitorilor egipteni. Miercuri, Mursi a aprobat prima reducere din subvenţia pentru benzină.

Financial Times a citat un "observator anonim din Occident cu baza în Cairo" care şi-a exprimat sentimentele care stau la baza clasei de guvernământ americane. " Cineva trebuie să reducă din luptele politice şi să ia decizii " - adică deciziile cerute de băncile mondiale şi instituţiile financiare.

Asumarea puterilor dictatoriale de către Mursi a expus rolul contrarevoluționar al grupărilor de pseudo-stânga, Socialiştii Revoluţionari din Egipt şi aliaţii lor pe plan internaţional, Organizaţia Internaţională Socialistă (ISO) şi Socialist Workers Party (SWP) din Marea Britanie. Aceste forţe au avansat perspectiva că politicienii burghezi pot construi democraţia în Egipt. După ce au susţinut că junta militară, care a preluat puterea după căderea lui Mubarak, ar putea fi presată pentru a face mai multe reforme, ei l-au susţinut apoi pe Mursi la alegeri, pretinzând că acesta ar începe să efectueze sarcinile revoluţiei.

În iulie, SocialistWorker.org - siteul ISO - a publicat un raport al unui lider membru al RS, Sameh Naguib, care a declarat victoria lui Mursi " o mare realizare pentru a lasă în urmă această contrarevoluţie şi această lovitură de stat".

Aceste grupări au oferit, de asemenea, acoperire politică pentru colaborarea Washingtonului cu forţele islamiste de dreapta - aliaţii săi tradiţionali din Orientul Mijlociu - pentru a duce războaie proxy pentru a instala regimuri pro-americane în Libia şi Siria. Aceasta a stabilit scena pentru o conflagraţie militară regională, centrată pe un potenţial război de agresiune al SUA împotriva Iranului.

Nu există nicio cale reală spre democraţie şi drepturi sociale în afara unei lupte pentru o revoluţie socialistă. Clasa muncitoare trebuie să organizeze lupta independent de toate forţele burgheze, să răstoarne burghezia şi să-şi asume puterea de stat. Acest lucru este în mod indisolubil legat de o luptă comună cu muncitorii din Israel, lumea arabă şi la nivel internaţional împotriva imperialismului şi a tendinţei sale spre un război sângeros în întreaga regiune.

Luptele recente din Egipt justifică perspectiva World Socialist Web Site. Noi am scris la o zi după căderea lui Mubarak: “Sarcina centrală cu care se confruntă clasa muncitoare este formarea unor organe populare de putere, bazate pe clasa muncitoare, care să lupte, să răstoarne şi să înlocuiască secţiunile supravieţuitoare ale regimului Mubarak cu un guvern muncitoresc. Victoria aceastei revoluţii depinde de extinderea sa dincolo de graniţele Egiptului, unind muncitorii egipteni cu fraţii şi surorile lor de clasa în întreg Orientul Mijlociu şi în țările capitaliste avansate.

Aceasta este o luptă pentru a construi partide care să lupte pentru perspectivele troțkismului. Ele vor sprijini muncitorii din Egipt și pe plan internaţional pentru conflictele intense de clasă care vor urma după căderea lui Mubarak."

Cei aproape doi ani care au trecut de la publicarea aceastei declaraţii au dovedit atât posibilitatea, cât şi necesitatea unei astfel de lupte. Răsturnarea lui Mubarak a inspirat luptele de masă ale clasei muncitoare la nivel internaţional - în Statele Unite, în Israel, în Europa şi Asia. Urgenţa unor lupte de clasă comune ale clasei muncitoare internaţionale devine chiar mai clară acum, când tendiţa spre război împotriva Gaza, Siriei şi în cele din urmă împotriva Iranului se vor accelera după realegerea lui Obama.

Aceste lupte pot fi victorioase numai ca lupte revoluţionare pentru socialism şi când vor fi conduse de partide care luptă pentru perspectiva revoluţiei permanente. Pentru a începe lupta pentru egalitate socială şi pentru democraţie reală împotriva unor figuri ca Mursi, muncitorii trebuie să tragă învăţămintele din luptele din trecut şi să lupte pentru a construi secţiuni ale Comitetului Internaţional a celei de-a Patra Internaţionale în Egipt şi pe plan internaţional.