Română

O nouă etapă a crizei financiare din zona euro

Criza financiară din zona euro se va aprofunda săptămâna aceasta ca urmare a previziunilor privind economia greacă, care urmează să fie date publicităţii. Estimările privind bugetul arată că în loc să ajungă pe la 167 la sută din produsul intern brut, aşa cum a fost prezis în martie, când aşa-numitul pachet de salvare a fost acordat, raportul datoriei va atinge în acest an 189 la sută. Datoria va creşte în 2014 la 192 la sută, cu mult peste scenariile pentru cel mai rău caz, făcute cu doar opt luni în urmă.

 

Deoarece este de aşteptat ca guvernul grec să rămână fără bani până pe 16 noiembrie, criza din zona euro va fi sigur o problemă majoră la întâlnirea miniştrilor de Finanţe din G-20 care va începe duminică în Mexico City. Refuzul guvernului german, de a pune la disponziţie mai mulţi bani, înseamnă că ameninţarea unui faliment financiar grec este din nou pe ordinea de zi.

 

În ajunul reuniunii, ministrul german de Finanțe Wolfgang Schäuble a insistat ca Grecia şi ceilalţi membrii din zona euro, care sunt profund îndatoraţi, să continue cu programele de austeritate. În încercarea de a devia criticile venite din partea altor mari puteri, el a spus că G-20 nu ar trebui să se concentreze exclusiv pe zona euro, ci ar trebui să îşi direcţioneze atenţia şi asupra " modificărilor fiscale" din SUA - reduceri masive ale cheltuielilor care vor fi iniţiate după alegerile prezidenţiale - şi asupra problemelor privind datoria în creştere din Japonia. " Statele Unite şi Japonia poartă şi ele o responsabilitate la fel de mare (pentru asigurarea stabilităţii) ca şi noi, europenii," a declarat el.

 

Cele mai recente date arată că programul de austeritate al Troicăi - Uniunea Europeană, Banca Centrală Europeană şi Fondul Monetar Internaţional - a creat o catastrofă economică, una care nu a mai fost văzută de la Marea Criză din anii 1930.

 

Produsul intern brut al Greciei a scăzut cu aproximativ 21,5 la sută faţă de perioada sa de vârf din 2007 şi este de aşteptat ca anul viitor să scadă în continuare cu 4,5 la sută. Acesta este gradul de contracţie economică din Grecia. Veniturile publice din toate sursele ţării nu vor acoperi nici măcar plăţile ratelor dobânzilor pentru împrumuturile internaţionale. Dacă va fi acordat un alt "ajutor" sau termenii de împrumut vor fi extinşi, lucrul acesta va fi gândit doar pentru a asigura fluxul continuu de fonduri către creditorii internaţionali, însă nu va atenua situaţia economică din Grecia.

 

Catastrofa greacă este doar expresia cea mai clară a unei crize, care se răspândeşte prin zona euro.

 

Săptămâna trecută, guvernatorul Băncii Italiei, Ignazio Visco, a avertizat că ţara sa se confruntă cu un " cerc vicious" al unei creşteri slabe şi a lipsei de încredere. El a declarat acest lucru după ce noile date au arătat că șomajul a atins cel mai înalt nivel în ultimii 13 ani. Rata şomajului pentru tinerii este acum de 35 la sută, deoarece fabricile se închid, firmele intră în faliment şi cheltuielile guvernamentale sunt reduse ca urmare a programului de austeritate impus de guvernul neales a lui Monti.

 

Economia italiană a intrat în recesiune în a doua jumătate a anului trecut. Este de aşteptat ca economia să se contracteze cu 2,4 la sută în acest an şi că va avea un declin de 0,2 la sută în 2013 - o cifră care ar putea creşte dacă tendinţele actuale continuă.

 

Spania şi Portugalia, ambele sub programe de austeritate, merg deja pe drumul pe care se află Grecia. Criza bancară spaniolă este în continuare departe de o rezoluţie, deoarece Germania insistă ca banii din fondurile europene de salvare să nu fie folosite pentru a acoperi datorii din trecut, ci doar pentru a facilita noi împrumuturi. Acest lucru înseamnă că angajamentul făcut în iunie de miniştrii din zona euro, de a pune capăt situaţiilor în care guvernele naţionale sunt responsabile pentru datoriile suportate de bănci, a fost doar cuvinte goale.

 

Într-un interviu dat postului de televiziune Bloomberg, economistul Joseph Stiglitz de la Columbia University a exclus perspectivele pentru o "recuperare" europeană. Europa, a spus el, a "pus în aplicare pachete de austeritate care aproape în mod inevitabil vor face ca economia să devină mai slabă. Ele nu au pus nimic în aplicare care să promoveze creşterea economică. Este greu de prevăzut ce impuls poate veni pentru a conduce la o creştere reală în Europa."

 

Comentariile în presa financiară continuă să promoveze ficţiunea că există o divergenţă între programele de austeritate, pe de o parte, şi politicile băncilor centrale atunci când vine vorba de pomparea a trilioane de dolari în sistemul financiar global, pe de altă parte. Tipice au fost remarcile jurnalistului financiar Stephen Koukoulas în Australian Business Spectator. El a afirmat: "În timp ce BCE încearcă să umfle condiţiile economice, guvernele reduc salariile, serviciile şi măresc taxele."

 

De fapt, nu există nicio contradicţie. BCE a pus ca şi condiţie pentru măsurile sale monetare de stimul ca guvernele să pună în aplicare măsuri de austeritate. Furnizarea de fonduri foarte ieftine de către BCE şi alte bănci centrale nu vizează încercarea de a stimula economia reală. Acesta sunt destinate să ofere resurse băncilor şi caselor financiare pentru a face profituri prin speculaţii, chiar dacă economia reală continuă să scadă. În plus, aceste măsuri crează condiţiile pentru o nouă criză, deoarece băncile centrale devin mai dependente de pieţele financiare globale.

 

O altă ficţiune pe scară largă este afirmația că criza euro este rezultatul unei încăpăţânari deplasate a teutonilor şi că ar putea fi rezolvată, dacă ar exista o schimbare de atitudine la Berlin şi Germania ar deveni mai receptivă faţă de nevoile economiilor europene îndatorate.

 

Astfel de opinii caută să acopere faptul că ordinea de zi a lui Schäuble şi a cancelarului Angela Merkel este condusă de teama că sistemul bancar german este şi el în pericol.

 

Aceste pericole au fost subliniate luna trecută într-un raport publicat de Agenţia de rating Moody´s. Acesta a menţinut outlook-ul sau "negativ" pentru băncile germane - apărute prima dată în 2008 - şi a avertizat că acestea au rămas vulnerabile în faţa şocurilor globale, deoarece ele au fost printre cele mai puţin profitabile şi cele mai slab capitalizate din Europa. În timp ce sistemul bancar german a beneficiat de afluxul de lichiditate din cauza crizei ţărilor mai îndatorate, acesta rămâne extrem de dependent de fondurile de pe pieţele internaţionale. Moody ´s a remarcat faptul că nivelul capitalului s-a îmbunătăţit, dar acest lucru a fost "mai mult decât doar depăşit" de creşterea riscului faţă de şocurile externe cauzate de criza datoriilor din zona euro.

 

Aceste fapte economice au implicaţii politice decisive pentru clasa muncitoare europeană şi internaţională. În timp ce criza din zona euro este agravată de acţiunile guvernelor şi băncilor centrale, originile sale nu se regăsesc într-o eroare de "politică", ci sunt înrădăcinate în defalcarea sistemului capitalist global.

 

Elitele conducătoare nu au nicio soluţie la criză, dar au o agendă certă pe care o efectuează acum: să întoarcă clasa muncitoare la condiţiile din anii 1930 şi mai rău şi să promoveze fascismul, dictatura şi războiul.

 

Creşterea rapidă a mişcării fasciste elene Golden Dawn - practic necunoscută doar câteva luni în urmă, dar care obţine acum un sprijin de 15 la sută în sondajele de opinie - indică aceste pericole. Aceste mişcări sunt prezente în fiecare ţară europeană.

 

Ele vor continua să se agraveze şi să crească până când clasa muncitoare va începe să-şi avanseze şi să lupte pentru propriul său program politic independent, bazat pe răsturnarea dictaturii Uniunii Europene - dictatura capitalului financiar - şi să pună la putere guverne muncitoreşti. Acestea din urmă trebuie să se angajeze să exproprieze băncile şi capitalul financiar, să pună în aplicare un program socialist şi să înfiinţeze Statele Socialiste Unite ale Europei.