Română

După alegerile din SUA cresc ameninţările împotriva Siriei

La o săptămână după realegerea preşedintelui Barack Obama, incitarea la război împotriva Siriei a escaladat brusc.

 

În ultimele două zile, ameninţările militare au escaladat pe frontierele de nord şi de sud-vest ale Siriei. Turcia a ameninţat cu o intervenţie, iar Israelul a tras în mod repetat asupra forţelor siriene. Se presupune că aceste represalii sunt o replică pentru presupusele obuze rătăcite, care au aterizat în Înălțimile Golan, spaţiu ocupat de Israel.

 

Simultan, Washingtonul a mers mai departe cu afacerea sordidă de fabricare a unui nou " şi singur reprezentant legitim al poporului sirian." Acest lucru a fost pus pe ordinea de zi după anunţul dat de Secretarul de Stat american Hillary Clinton la sfârşitul lunii trecute. Clinton anunţase că ultima organizaţie - Consiliul Național Sirian - s-a dovedit a fi o grămadă de exilaţi, care au pierdut contactul cu realitatea şi care trebuie să fie înlocuiţi cu figuri mai reprezentative, alese de Departamentul de Stat american.

 

Noua şi, se presupune, mai buna organizaţie a fost numită Coaliţia naţională siriană a forţelor de opoziţie şi ale revoluţiei. În timp ce oficialii de la Washington au comparat-o în mod absurd cu Congresul continental al Revoluţiei Americane, această coaliţie nu este nimic mai mult decât un front în favoarea imperialismului SUA, front asamblat prin ameninţări, mită şi şantaj.

 

Liderii din vechiul Consiliul Naţional Sirian, care a fost în mare parte dominat de ramura siriană a Frăţiei Musulmane, au contestat cu hotărâre faptul că au fost pur şi simplu daţi deoparte. După zile de certuri într-un hotel de lux din capitala Doha, acestea au fost incluse în noua organizaţie, cu promisiunea că vor avea 40 la sută din locurile de conducere.

 

În cele din urmă, în timp ce Hillary Clinton a încercat să spună că s-a încercat realizarea unei instituţii mai "representative" care să servească ca un front de război sprijinit de SUA pentru schimbarea de regim, noua coaliţie se rezumă la aceeaşi bandă de hoţi, agenţii de informaţii şi politicieni islamişti, renovaţi cu un pic de "diversitate." La conducere au fost rezervate locuri pentru minorităţi şi femei şi pentru secta Alawite, care este, într-o majoritate covârşitoare, ostilă faţă de aşa-numiţii "rebeli".

 

Conducătorul organizaţiei este un cleric sunit, Sheikh Ahmad Mouaz al Khatib. Vice-preşedinţii săi îi includ pe Riad Seif, un om de afaceri sirian şi confidenta ambasadei SUA la Damasc, care a servit drept purtător de cuvânt principal pentru o noua opoziţie "unită". Secretar general este Moustafa al-Sabagh, care a fost preşedinte al Forumului de afaceri sirian, un grup de capitalişti sirieni exilaţi, care s-au oferit să se alăture Qatar-ului şi Arabiei Saudite pentru a plăti salariile "rebelilor" sirieni.

 

Nu există niciun indiciu că oricare dintre aceste figuri ar avea o legătură reală sau cu atât mai puţin, control asupra miliţiilor sectare, a islamistilor jihadişti, a luptătorilor străini şi a sinucigaşilor cu bombe, care joacă rolul principal în războiul civil pentru schimbarea de regim în Siria. Există chiar mai puţine dovezi că vreunul dintre ei ar avea o bază de sprijin popular în interiorul ţării.

 

Cu toate acestea, ei sunt trimişi să căute recunoaştere din partea Ligii Arabe şi "Prietenilor Siriei", organizaţii compuse din cei de la Washington aliaţii săi, ca fiind primul pas spre transformarea coaliţiei într-un guvern provizoriu, care va fi instalat pe tărâmul Siriei "eliberate."

 

Printre "principiile" acceptate de cei care alcătuiesc noua coaliţie este un angajament "de a nu lua parte la vreun dialog sau negocieri cu regimul" din Damasc. Aceasta reprezintă o repudiere directă din partea SUA a acordului UN semnat în luna iunie la Geneva, în care Washingtonul s-a angajat să sprijine "un dialog şi o negociere paşnică" pentru a pune capăt războiului civil din Siria şi o trecere la o nouă ordine constituţională.

 

Imperialismul SUA nu are interes într-o astfel de înțelegere. El este hotărât să utilizeze forţa militară şi să intensifice baia de sânge asupra poporului sirian pentru a instala un guvern marionetă, subordonat intereselor SUA în regiune. Un scop principal al SUA în această aventură militară este de a priva Teheranul de aliatul său principal în lumea arabă, în vederea pregătirii pentru un război chiar mai sângeros împotriva Iranului.

 

În timp ce guvernul israelian s-a aliat cu Washingtonul în pregatirea războiului împotriva Iranului, mass-media israeliana a sugerat că Tel Aviv-ul priveste războiul civil din Siria cu ambivalenţa, dat fiind faptul că regimului Assad a lăsat Israelul timp de zeci de ani în pace. Represaliile bruşte ca urmare a obuzelor rătăcite care au căzut pe Înălțimile Golan, teritoriu sirian ocupat de Israel, sugerează totuşi o schimbare de atitudine în această privinţă, probabilităţile fiind coordonate în prealabil cu Washington. Militarii israelieni au tras duminică o rachetă ghidată în Siria, iar luni cu obuze de tanc, pretinzând că au atins "ţinte exacte" ale forţelor siriene.

 

Luni, avioanele de luptă turceşti F-16 au zburat în partea de nord a ţării, de-a lungul coastei siriene, în misiuni ameninţătoare. S-a presupus că au fost represalii pentru ciocnirile care au avut loc în zona frontierei între forţele de securitate siriene şi cele ale "rebelilor" susţinuţi de Occident. Ankara a promis luna trecută că va lua în considerare acţiuni militare ca răspuns la obuzele siriene care ar cădea pe teritoriul său.

 

Turcia este în discuţii cu administraţia Obama şi NATO privind escaladarea intervenţiei în Siria. Secretar general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a anunţat luni că "Turcia se poate baza pe solidaritatea NATO." Drept garanţie pentru cuvintele sale acesta a făcut referire la “planuri existente de a apăra şi proteja Turcia.” Declaraţia vine după rapoarte conform cărora Ankara doreşte să trimită rachete americane Patriot la graniţa siriană. Acesta ar fi un prim pas în impunerea unei zone "no-fly" şi crearea unei aşa numite zone tampon umanitare în nordul Siriei.

 

Un alt indiciu al pregătirilor avansate pentru o intervenţie militară este faptul că şeful apărarii britanice, generalul Sir David Richard, a spus duminică la BBC că Marea Britanie se pregăteşte să trimită în această iarnă trupe în Siria sub pretextul unui ajutor umanitar. " Nu există niciun motiv militar pentru care să nu o facem acest lucru şi ştiu că toate aceste opţiuni sunt luate în consideraţie," a spus el.

 

Din nou, poporul american, dar şi întreaga lume este trasă într-un război de agresiune bazat pe minciuni şi pretexte false. Împotriva Siriei se va duce un război nu din motive "umanitare" şi pentru "democraţie", ci mai degrabă pentru obiective strategice ale imperialismului SUA în Orientul Mijlociu bogat în petrol şi pentru interesele de profit ale oligarhiei financiare şi corporative din SUA.

 

În timpul alegerilor naţionale, planurile pentru o altă erupţie a militarismului SUA au fost ascunse publicului de ambele partide majore. Astfel s-a evitat posibilitatea ca electoratul să-şi exprime ostilitatea faţă de război.

 

Lupta împotriva militarismulului nu poate fi dusă în limitele sistemului capitalist bipartit din SUA. Sarcina de a opri un alt război poate fi realizată numai de clasa muncitoare prin mobilizarea propriei puteri politice independente în lupta pentru socialism.