Washingtonul descoperă terorişti în Siria

De Bill Van Auken
15 decembrie 2012

Departamentul de Stat american a desemnat marţi, în mod oficial, una dintre miliţiile lidere care luptă pentru răsturnarea regimului sirian a lui Bashar al-Assad, ca fiind o "organizaţie teroristă străină."

Gruparea, cunoscută drept Jabhat al-Nusra sau Frontul al-Nusra, este creditată pe scară largă ca fiind cea mai eficientă forţă de luptă implicată în lupta sângeroasă din Siria. Recent, ea a atacat cel puţin trei baze militare siriene şi a preluat controlul asupra teritoriului din estul ţării.

Marţi, într-o teleconferință cu membrii selectați din mass-media, un înalt oficial de la Departamentul de Stat care a dorit să-şi păstreze anonimatul a justificat denumirea declarând că al-Nusra este vinovată de "sute de atacuri”, aproape “600, în marile oraşe din Siria, ceea ce a dus la moartea sau rănirea mai multor sirieni nevinovaţi."

Anterior, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA, Victoria Nuland, a declarat: "Al-Nusra a încercat să se înfăţişeze ca fiind parte a opoziţiei siriene legitime. În realitate însă, AQI (Al Qaeda în Irak) încearcă prin intermediul acestei grupări să deturneze luptele poporului sirian pentru propriile sale scopuri rău voitoare."

Când vine vorba de “preluarea controlului asupra luptelor”, Washingtonul este un expert. De la izbucnirea acum doi ani a protestelor în Siria, Washingtonul a încercat să deturneze nemulţumirea populară şi să incite la un război civil sectar pentru a produce o schimbare de regim şi a instala un guvern marionetă. Aceasta este parte a unei strategii mai largi de afirmare a hegemoniei SUA asupra regiunilor geo-strategice vitale şi bogate în petrol din Golful Persic şi Asia Centrală. Siria este doar o parte din această campanie imperialistă, în mare măsură datorită legăturilor sale strânse cu Iranul, pe care Washingtonul l-a identificat ca principalul obstacol în vederea stabilirii controlului neocolonial.

Semnificaţia formală a desemnării al-Nusra ca fiind o organizaţie teroristă este că orice cetăţean american, care ar acorda acesteia ajutorul sau, ar fi pasibil pentru urmărire penală. Este însă foarte puţin probabil ca o acuzaţie să fie adusă vreodată, deoarece singurii americani angajaţi în astfel de activităţi sunt agenţii sub acorperire din partea CIA-ului.

Conform mai multor rapoarte, care au aparut în mass-media americană şi europeană, al-Nursra şi miliţiile sunite jihadiste sunt cele mai bune şi bine înarmate grupări, care luptă împotriva regimului sirian. Armamentul şi proviziile provin, conform relatărilor, în mare parte din Qatar şi Arabia Saudită, aliaţii cei mai apropiaţi ai Washingtonului în regiune, iar la începutul acestui an, CIA-ul a înfiinţat un centru de comandă şi control în sudul Turciei, aparent pentru a coordona distribuirea acestor arme și materiale "rebelilor" sirieni.

Alte arme şi luptători străini au intrat în ţară din Libia, în urma războiului SUA-NATO de anul trecut dus pentru răsturnarea regimului lui Muammar Gaddafi. Ca şi în Siria, greul luptelor de acolo a fost purtat de elemente jihadiste, care au apărut din Grupul Libian Islamic de Lupta, care are legături cu Al Qaeda.

Între timp, datorită unei aparente neînţelegeri între oficialii americani şi o secţiune a acestor luptători islamişti din Libia - care a costat viaţa Ambasadorului american şi a altor trei persoane – a devenit cunoscut faptul că CIA-ul a înfiinţat un sediul secret uriaş în oraşul portuar la est de Benghazi. Fără îndoială, acest avanpost are funcţia cheie de a coordona fluxul de arme şi luptători în Siria.

SUA a fost direct implicată în sprijinirea şi înarmarea elementelor Al Qaeda, chiar şi atunci când a respins aceasta acuzaţie a guvernului sirian prin "diversiunea" unui atac efectuat de un grup terorist international. Denumirea dată de Departamentul de Stat este un o auto-acuzare condamnabilă. Prin propria sa admitere, Washingtonul a fost expus din nou ca fiind principalul sponsor al terorismului.

Însă cum serveşte această desemnare cinică intereselor Statelor Unite? Momentul este unul semnificativ. Rolul al-Nusra în Siria a fost raportat pe scară largă în mass-media timp de luni de zile, şi, conform surselor guvernamentale, Secretarul de Stat american Hillary Clinton şi colaboratorii ei au decis asupra denumirii cu o lună în urmă.

Cu toate acestea, anunţul vine cu doar o zi înainte de Conferinţa "Prietenii Siriei" din Marrakech, Maroc. Franţa, Turcia şi monarhiile din Golful Persic au recunoscut deja Coaliţia Naţională a Forţelor Revoluţionare şi de Opoziţie siriene ca fiind "singurii reprezentanţi legitimi" ai poporului sirian. Preşedintele Obama a spus într-un interviu televizat de marţi că SUA le va urma. Este de aşteptat ca Washingtonul să facă anunţul oficial în cadrul reuniunii de la Marrakech.

Nu există niciun indiciu că Coaliţia este ceea ce ea pare a fi. Acesta a fost asamblată sub îndrumarea Departamentului de Stat şi a ambasadorului american în Siria, Robert Ford, într-un hotel de lux în Doha, luna trecută. Liderul său, Ahmed Moaz al-Khatib, a fost promovat de către Washington şi de mass-media occidentală drept “al doilea Gandhi” şi descris ca fiind "temperat" şi un "unificator."

În realitate însă, Al-Khatib este aliat cu Fraţia Musulmană din Siria şi a sărit în evidenţă în trecut datorită unor acuzaţii inflamatorii la adresa sectelor non-sunite. Singura sa calificare pentru un post de lider pare a fi asocierea sa pe termen lung cu Shell Oil.

Prin distanţarea sa de al-Nusra înainte de conferinţă, Washingtonul încercă să creeze condiţiile optime pentru o intervenţie mai directă în procesul de înarmare a "rebelilor" - sub pretextul că sprijină doar ceea ce se presupune a fi miliţiile "seculare" şi "democratice", aflate sub conducerea Coaliţiei, care probabil va primi statutul unui guvern de tranziţie.

Denumirea serveşte şi unui alt scop - acordarea unui pretext pentru o intervenţie directă a SUA. Acuzaţiile nefondate ale Washingtonului, cum că regimul Assad se pregăteşte pentru a folosi arme chimice împotriva populaţiei siriene, a fost urmată de declaraţii de îngrijorare din partea lui Obama, Clinton şi alţii, referitor la faptul că aceste arme ar putea cădea în mâinile forțelor care au legături cu Al-Qaeda. Pentagonul a declarat că ar fi necesară dislocarea a 75.000 de soldaţi în Siria pentru a asigura astfel de arme.

Războiul din Irak a fost lansat sub pretextul unei ameninţari iminente cu "arme de distrugere în masă" care ar cadea în mâinile celor de la Al Qaeda. Acelaşi pretext se pregăteşte acum pentru a justifica o intervenţie militară directă în Siria.

Ceea ce reiese din evenimentele din Siria şi întreaga istorie a militarismului american în regiune în ultimii zece ani este că toate regimurile vizate pentru a fi răsturnate de către Washington au fost laice şi ostile faţă de Al Qaeda. În Irak, Libia şi Siria, efectul intervenţiei SUA a fost acela de a creşte dramatic influenţa Al Qaeda. În ultimile două ţări, SUA a folosit organizaţii islamiste ca un proxy în războaiele pentru schimbarea de regim.

Evoluţiile întâi in Libia şi acum în Siria au expus frauda aşa-numitului "război împotriva terorismului" promovat în primul rând de George W. Bush şi apoi de Barack Obama. Este imposibil a înţelege politica SUA în Orientul Mijlociu fără a recunoaşte că imperialismul american s-a aliat cu Al Qaeda. Iniţial, SUA ajutat la fondarea acestei organizaţii în timpul războiului pe care l-a sprijinit împotriva regimului pro-sovietic din Afganistan în anii 1980. După atacurile teroriste din 11 septembrie, SUA a utilizat acestă organizaţie drept teroarea din umbră pentru a justifica militarismul în străinătate şi atacurile zdrobitoare asupra drepturilor democratice şi principiile constituţionale din ţară.