Miniştrii de Externe ai NATO, care au luat parte la reuniunea de la Bruxelles de marţi, au aprobat solicitarea Turciei pentru desfăşurarea bateriilor Patriot şi a sute de soldaţi americani şi din alte ţări străine la graniţa cu Siria. Aceste manevre vor marca o escaladare mărită a războiului sprijinit de SUA pentru schimbarea regimului din Siria şi deschide calea - după cum a fost cazul şi în Libia anul trecut - pentru o intervenţie directă SUA-NATO.
Turcia, care a jucat un rol de lider în furnizarea armelor, banilor, luptătorilor străini şi asistenţei logistice aşa-numitor "rebeli" care doresc să răstoarne guvernul preşedintelui Bashar al-Assad, justificată cererea sa susţinând că a fost ameninţată de către regimul sirian cu utilizarea rachetelor so-sol înarmate cu arme chimice.
Într-o campanie coordonată în mod evident, cererea nefondată a Turciei privind o ameninţare cu arme chimice din partea Siriei a fost amplificată de numeroase acuzaţii din partea guvernului SUA şi a mass-mediei americane majore. New York Times şi CNN au citat "informaţii" nespecificate despre o presupusă deplasare în Siria a unor componente cu arme chimice. Acest lucru a fost combinat cu ameninţările din partea preşedintelui Barack Obama şi a Secretarului de Stat Hillary Clinton, care au vorbit despre faptul că Siria se apropie de o "linie roşie", care ar avea ca rezultat direct o intervenţie militară americană.
În cazul în care publicul american se confruntă cu un sentiment tulburator de deja vu, este pentru un motiv bun. Pentru a doua oară într-un deceniu, Washingtonul ameninţă să lanseze un război neprovocat în Orientul Mijlociu. În ambele cazuri, războiul se bazează pe "informaţii" false privind "armele de distrugere în masă."
Cu toate acestea, există o diferenţă semnificativă între modul în care aceast lucru este prezentat de către administraţia Obama şi modul în care a fost prezentat de George W. Bush. Minciunile utilizate pentru a justifica războiul împotriva Irakului au inclus afirmaţii nu numai despre arme irakiene de distrugere în masa non-existente, ci, de asemenea, şi despre ameninţarea, că aceste arme, plasate în mâinile teroriştilor Al Qaeda, ar avea ca rezultat atacuri noi asemănătoare celor din 11 septembrie. Administraţia Obama nu face nicio menţiune legată de o astfel de ameninţare din partea Al Qaeda.
Ceea ce face ca acest lucru sa fie atât de extraordinar este că, în timp ce acuzaţiile privind o prezenţă Al Qaeda în Irak au fost complet inventate, a devenit clar că grupările care au legătură cu Al Qaeda şi luptătorii străini joacă un rol decisiv în evenimentele din Siria.
David Ignatius, cronicar pentru politica externă la Washington Post, a scris luni că Jabhat al-Nusra, o miliţie islamistă care are legături cu Al Qaeda, are acum mai mult de 10.000 de luptători pe teren în Siria şi constituie " cel mai agresiv şi de succes sprijin al forţelor rebele."
În mod similar, raportând din Siria, David Enders de la McClatchy Newspapers a scris că Jabhat al-Nusra " a devenit esenţială pentru operaţiunile de bază ale rebelilor în lupta lor pentru a-l răsturna de la putere pe Assad."
"Nu doar că gruparea încă mai foloseşte atacurile sinucigaşe cu bombe, care au ucis sute de oameni, dar ele s-au şi dovedit a fi critice pentru avantajul armatei rebelilor", a continuat Enders. " În luptă după luptă, în întreaga ţară, Nusra şi grupuri similare duc greul din primele rânduri."
Aceste forţe conectate la Al Qaeda au atacat în ultimele săptămâni baze militare siriene şi au executat prizonieri neînarmaţi. Pericolul ca aceştia să aibă acces la arme chimice este cât se poate de real.
Dacă administraţia Obama tace în legătură cu acest aspect, este pentru că forţele Al Qaeda din interiorul Siriei acţionează ca proxy-uri ale SUA într-un război pentru schimbarea de regim. Ele au fost înarmate până în dinţi de către CIA şi aliaţii arabi ai Washingtonului, în special Qatar şi Arabia Saudită, şi dezlănţuiţi într-un război civil sectar brutal, care vizează distrugerea ţării şi crearea condiţiilor pentru instituirea unui regim de marionete în favoarea SUA.
În plan general, Washingtonul încearcă să implice forţele islamiste sunite din întreaga regiune într-un conflict sectar cu scopul de a slăbi influenţa majorităţii şiite din Iran şi pentru a pregăti un război împotriva acestei ţări bogate în petrol şi a celor 76 de milioane de locuitori ai săi.
Alianţa între Washington şi Al Qaeda din Siria a fost prefigurată de o relație similară stabilită anul trecut de SUA-NATO în războiul pentru răsturnarea regimului colonelului Muammar Gaddafi din Libia. În cadrul acelui război, elemente Al Qaeda cu legături în vechiul Grup de Luptători Islamici Libieni a funcţionat drept infanteria NATO. Islamiştii libieni au devenit o componentă cheie a luptătorilor străini care acţionează acum în Siria. Cantităţi mari de arme luate din stocurile libiene au fost transferate miliţiilor legate de Al Qaeda, care luptă împotriva regimului Assad.
Colaborarea cu aceste forţe implică pericolul unui "recul."Acest lucru s-a dovedit în septembrie, în asaltul asupra consulatului SUA şi a unei facilităţi CIA secrete în Benghazi. Fără îndoială, Washingtonul percepe o ameninţare similară şi în Siria, dar consideră că se poate descurca cu miliţiile islamiste după ce ele au servit scopului şi l-au răsturnat pe Assad.
Evenimentele siriene, ca de altfel si războiul libian înainte de acestea, au expus "războiul împotriva terorismului" dus de SUA ca fiind o mare înşelătorie.
Dacă imperialismul SUA cooperează acum Al Qaeda, organizaţia teroristă islamistă, se va închide un cerc. Încă din anii 1980 SUA a sprijinit Al Qaeda pentru a elimina regimul pro-sovietic din Afganistan. Pe atunci, Osama bin Laden colabora strâns cu CIA-ul. În timp ce pretinde a lupta împotriva terorismului, Washingtonul sprijină de fapt în Siria un război terorist şi tot ceea ce implică acesta: sinucigaşi cu bombe, maşini capcană în cartierele civile şi echipe sectare ale morţii.
Desigur, afirmaţiile făcute anterior, că războaiele din Afganistan şi Irak au fost duse pentru a elimina Al Qaeda, au fost ele înşişi minciuni. În Afganistan, oficialii din cadrul armatei SUA şi cei din cadrul serviciilor de informaţii admit în mod deschis că nu există practic nicio prezenţă Al Qaeda, şi că în Irak, imperialismul SUA a intervenit pentru a răsturna un regim secular, care a fost un duşman de moarte al teroriştilor islamişti.
Războaiele din ambele ţări, la fel ca şi intervenţiile militare mai recente în Libia şi Siria, s-au purtat cu scopul de a stabili hegemonia Statelor Unite asupra unor regiuni strategice vitale din Asia Centrală şi Golful Persic şi pentru control asupra rezervelor lor mari de energie.
Ajutată şi instigată de o corporaţie media servilă, unitatea de guvernământ din SUA a utilizat ficţiunea că America este angajată într-o luptă nesfârşită împotriva teroriştilor pentru a furniza Washingtonului şi aparatelor de informaţii militare licenţa pentru a efectua agresiunea militară în străinătate şi un asalt frontal asupra drepturilor democratice la domiciliu.
Cu intervenţia din Siria, acest pretext ideologic, care a jucat astfel un rol important în politica SUA timp de mai mult de un deceniu, este desfiinţat.