Home » Actualitate » Europa » Grecia

Grecia: ce vrea SYRIZA?

De Christoph Dreier si Peter Schwarz
21 mai 2012

Coaliția Stângii radicale (SYRIZA) joacă în prezent un rol cheie în politica Greciei. La alegerile din 6 mai organizația a câștigat 17 la sută din voturi, devenind cel de-al doilea mare partid din ţară. Încercările ulterioare de a forma un guvern au eşuat, deoarece SYRIZA a refuzat să intre într-o coaliţie cu partidele din fosta guvernare, Noua Democrație (ND) și PASOK.

Conform sondajelor de opinie, SYRIZA ar putea ieşi înving[toare în alegerile programate a avea loc pe 17 iunie. Legea electorală greacă acordă partidului învingător 50 de locuri suplimentare în parlament. În acest fel va fi practic aproape imposibil să se formeze un guvern fără SYRIZA. Liderul său, Alexis Tsipras în vârsta de 38 de ani, ar putea deveni următorul prim-ministru ale Greciei.

Succesul electoral al celor de la SYRIZA se bazează pe respingerea măsurilor de austeritate care au condus țara într-o recesiune profundă și care a dus oamenii la şomaj şi sărăcie. Partidul cere ca reducerea pensiilor şi salariilor, vânzarea proprietăţii de stat şi achitarea datoriei publice convenite cu UE şi FMI să fie oprite temporar şi renegociate.

Despoina Charalambidou, deputatul SYRIZA în parlament, a spus celor de la Spiegel Online: "Acordurile cu Troica trebuie anulate imediat. Planul de salvare condamnă poporul grec la sărăcie, şomaj şi forţează oamenii să emigreze. Datoriile nu au fost făcute de muncitorii obişnuiţi, aşa că nu ei ar trebui să le plătească înapoi."

Cu toate acestea, Syriza nu pune sub semnul întrebării nici Uniunea Europeană și instituțiile acesteia şi nici statul grec şi temeliile sale capitaliste. Scopul celor de la SYRIZA nu este transformarea socialistă a societăţii în interesul clasei muncitoare, ci crearea unor condiţii mai bune pentru clasa de mijloc superioară și acele secţiuni ale burgheziei elene, care sunt foarte afectate de efectele măsurilor de austeritate.

Tsipras subliniază cu fiecare ocazie, că el nu vrea să scoată ţara din UE şi să renunţe la moneda euro . El a declarat miercuri celor de la CNN: "Noi vom face tot ce vom putea face în această direcţie, şi anume, de a păstra Grecia în interiorul zonei euro şi în interiorul Europei."

Cu toate acestea, Tsipras crede că PASOK și ND, care au fost dornice să rămână în UE şi în zona euro, au plătit un preţ prea mare pentru acest lucru. El crede, că Atena mai are încă unele avantaje care să o ajute să obţină o afacere mai bună cu Bruxelles-ul şi Berlinul.

În primul rând, el se bazează pe sprijinul financiar al ţărilor slabe din UE şi a politicienilor social democraţi - în special a nou alesului preşedinte francez Francois Hollande - pentru a înlocui politicile fiscale deflaţioniste ale UE, asupra cărora Germania insistă în mod deosebit, cu politici inflaţioniste. În al doilea rând, el încearcă să pună UE sub presiune, ameninţând cu falimentul de stat al Greciei, lucru care ar putea arunca alte ţări şi moneda euro în abis.

Tsipras a elaborat această strategie din cadrul interviului acordat corespondentului Christiane Amanpour de la CNN International şi în discuţiile ulterioare avute cu Wall Street Journal şi BBC.

Criza nu este doar o criză greacă, ea reprezintă o problemă europeană, a declarat el celor de la CNN. Prin urmare, Memorandumul trebuie să fie revocat şi renegociat la nivel european. În acest scop, el ar "căuta parteneri în sudul, precum şi în centrul Europei." El a acuzat cancelarul german Angela Merkel, că "joacă poker cu vieţile oamenilor" şi că "supune zona euro la risc."

Tsipras a spus celor de la Wall Street Journal: "Prima noastră alegere este de a convinge partenerii noştri europeni, că este în propriul lor interes să stopeze finanțărea ." Însă dacă se întâmplă acest lucru, Grecia nu-şi va mai plăti datoriile. Un colaps financiar în Grecia ar trage după sine restul ţărilor din zona euro.

La BBC, Tsipras a ameninţat: "Dacă boala austerităţii distruge Grecia, ea se va răspândi în întreaga Europă."

Politica lui Tsipras - un amestec de ameninţări şi rugăminţi adresate celor de la Bruxelles - este bazată pe vise şi iluzii. Asemeni fiecărui politician din clasa de mijloc, el subestimează complet nivelul crizei capitaliste internaţionale.

Măsurile de austeritate din Grecia fac parte dintr-o ofensivă internațională a capitalului financiar împotriva câştigurilor sociale ale clasei muncitoare. Acestea au fost escaladate în mod dramatic de la debutul crizei financiare din 2008 încoace şi afectează toate ţările capitaliste – de la Statele Unite la Anglia, Spania şi de la Italia la Franța și Germania.

O politică inflaţionistă - propusă acum de către guvernul SUA şi cel britanic - doar ar continua aceste atacuri, însă sub altă formă. "Pactul de creştere" care este discutat în prezent în UE şi pe care Tsipras îşi bazează speranţele, constă în furnizarea de fonduri suplimentare pentru băncile afectate şi "reforme structurale" pentru a mari competitivitatea, adică condiţii de muncă flexibile şi salarii mai mici. Reducerile din cheltuielile publice ar continua nestingherite.

Dacă SYRIZA chiar va câştiga alegerile, atunci partidul va juca un rol important în aplicarea unor astfel de atacuri. Trebuie doar să privim înspre partidele europene care sunt surori cu Syriza - Rifondazione Comunista în Italia, Die Linke în Germania, Frontul de Stânga în Franţa – pentru a observa, că, de fiecare dată când acestea au făcut parte din guvern, ele au participat la atacurile asupra clasei muncitoare.

Şi Tsipras este capabil de acest lucru. Reuters a declarat, că sunt voci care spun, că "Tsipras se poate transforma dintr-un om impetuos într-un politician responsabil."

Ziarul german Taz, care este un apropiat al Partidului Verzilor înţelege bine această problemă. El a comentat că " nu este un obstacol faptul că Tsipras face acum promisiuni imposibile şi că spune grecilor, că aceştia le pot avea pe toate în acelaşi timp: moneda euro, noi termeni pentru plăți și vechea stare de stat client. Deoarece el întruchipează interesele şi dorinţele lor, ei îl vor crede şi atunci când va deveni noul şef al guvernului şi va recunoaşte, că, din păcate, reformele sunt totuşi necesare."