Biserica Maicii Domnului din Dresda a fost aleasă în mod ironic de către ministrul Apărării, Thomas de Maiziere drept locaţia în care, la 1 noiembrie, a militat pentru extinderea militarismului german. Ruinele bisericii, distruse în 1945 de raidurile aeriene ale aliaţilor asupra Dresdei au servit în Republica Democrată Germană (Germania de Est) ca un memorial al războiului şi a fost reconstruită complet cu ajutorul unor donaţii internaţionale după reîntregirea Germaniei la începutul anilor 1990.

De Maiziere a vorbit în cadrul forumului care are loc în Biserica Maicii Domnului în mod regulat. El a vorbit pe tema: "Acceptarea rolului răspunderii internaţionale - rolul Germaniei în lumea de astăzi." Principala zonă interioară a bisericii a fost complet plină, iar câţiva au ocupat poziţiile din galeria de sus. Printre cele câteva sute de membrii ai publicului au fost, de asemenea, şi câteva zeci de persoane în uniformă militară. Ele au fost identificate de moderator drept elevi ai şcolii de ofiţeri din Dresda. Ei au fost însoţiţi de comandantul lor de brigadă.

Înainte ca prelegerea să înceapă, un bătrân s-a adresat în mod neaşteptat mulţimii. El a subliniat că ruinele clădirii au servit până acum câţiva ani ca un memento al megalomaniei germane şi a crimelor sale de război. Acum, a spus el, ministrul Apărării foloseşte locaţia pentru a pregăti o nouă implementare a soldaților germani în întreaga lume. El a făcut referire la masacrul efectuat de forțele germane în Kunduz, Afganistan, care a costat viaţa a peste o sută de civili. Apoi a protestat împotriva faptului că propaganda de război este acum efectuată în biserică.

Omul a fost întrerupt de strigăte care s-au transformat în fluierături concertate, până când omul a fost forţat să părăsească biserica. Doamna care îl însoţea a strigat către audienţă "să va fie ruşine!"

De Maiziere s-a folosit de locaţia ecleziastică pentru a consolida propaganda sa militaristă făcând referinţe biblice, dând citate din Luther şi folosind prejudecăţi anti-comuniste. Apoi a apelat la iraţionalism, temeri vagi şi "certitudinea credinţei într-o lume a incertitudinii" pentru a promova implementarea la nivel mondial a Bundeswehr-ului (armata germană) ca "instrument cheie a politicii de securitate germană."

Concentrându-se pe speranţă şi credinţă şi condamnând orice fel de certitudine ştiinţifică ca fiind o caracteristică a regimurilor totalitare, el a încercat să pună sub semnul întrebării anti-militarismul adânc înrădăcinat în categorii largi ale populaţiei germane după experienţa a două războaie mondiale sângeroase.

"Socialismul şi comunismul naţional", a spus de Maiziere " au fost caracterizate printr-o viziune asupra lumii care a avut o explicaţie pregătită pentru orice - şi astfel a oferit securitate şi siguranţă. În schimbul acestui tip de certitudine a cerut respectare fanatică. Însă tocmai datorită promisiunii unei certitudini absolute s-a arătat caracterului său totalitar - şi prin urmare dispreţul pentru libertatea individului. În fond şi până la urmă, ce înseamnă certitudine totală? Ce am obţine, dacă am avea o certitudine absolută asupra tuturor răspunsurilor la toate întrebările noastre existenţiale? Rezultatul ar fi sclavia."

De la acest apel la scepticism, ignoranţă şi misticism religios, ministrul Apărării a trecut la argumentarea motivului privind importanţa implementării la nivel global a Bundeswehr-ului; armata luptând pentru interesele germane "într-o lume a incertitudinii." "Am devenit mai vulnerabili. Comerţul mondial şi reţelele de comunicare globale pot fi întrerupte cu uşurinţă şi fără a necesita sprijin financiar semnificativ", a spus el. Apoi a continuat să pledeze pentru politici externe şi interne de securitate care sunt "bazate pe valoare şi care servesc unor interese specifice". Ele au inclus în mod explicit aplicarea resurselor militare.

De Maiziere şi-a concluzionat prelegerea cu un apel pentru consolidarea armatei germane. Operaţiunilor sale merită să le fie acordată "stima socială" , a spus el. "Ca şi societate, noi trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru cei care, la rândul lor, îşi asumă responsabilitatea pentru interesele de securitate ale Germaniei." El a cerut o largă dezbatere publică pentru a crea "gradul necesar de conştientizare" şi pentru a produce "un consens social ... pentru a face dreptate rolului Germaniei în lumea de astăzi."

Apariţia lui de Maiziere în Biserica Maicii Domnului este parte a unei campanii de marketing pentru a îmbunătăţi imaginea forţelor armate şi pentru a câştiga opinia publică pentru lansarea unui militarism mai agresiv. Ministrul Apărării a subliniat acest lucru în mod clar într-un articol publicat la 20 noiembrie în ziarulul Berliner Zeitung. În articol el a cerut ca politica de securitate şi de apărare germană să fie discutată în "şcoli, universități, biserici şi oriunde are loc o dezbatere publică."

Articolul a fost împotriva plângerilor apărute în ziarele străine, cum că germanii au fost "militanţi pacifişti şi moralizatori." De Maiziere a susţinut deschis apărarea militară a intereselor economice şi s-a plâns: "Interesele economice sunt considerate uneori în ţara noastră ca fiind dubioase din punct de vedere etic. La fel este cazul şi cu protejarea oricăror interese ale noastre." El a afirmat că de fapt, problema implică un "interes german străvechi." Locuind în ţara cea mai populară din Europa, cu cea mai puternică economie şi cu naţiunea care are cel mai mare export din lume, germanii sunt dependenţi de stabilitatea internaţională."

Fundalul propagandei ofensive a lui de Maiziere este criza profundă a capitalismului mondial. Datorită crizei euro şi a recesiunii internaţionale, tensiunile şi conflictele între marile puteri sunt în creştere. Clasa conducătoare din Germania a ajuns la concluzia că îţi poate apăra interesele sale economice numai prin extinderea puterii militare, acasă şi în străinătate.

Cu toate că 6.000 de soldaţi germani sunt deja la datorie în 12 locaţii diferite de pe trei continente, guvernul cere în prezent o continuare a misiunilor Bundeswehr-ului în Mali şi la graniţa turcă cu Siria. Elita conducătoare este hotărâtă să implice Germania în războaiele viitoare - fie ele în Africa sau împotriva Siriei sau Iranului - pentru a se asigura că va lua parte la împărţirea prăzii.