Home » Perspective » SUA

Obama pregăteşte după alegeri austeritate şi război

De Joseph Kishore
15 noiembrie 2012

Acum, când alegerile din SUA nu le mai stau în drum, clasă de guvernământ americană se mişcă cu o viteză remarcabilă pentru a pune în aplicare o agendă profund nepopulară, centrată pe reduceri în valoare de trilioane de dolari din programele de sănătate şi alte programe sociale.

Prima agendă, care va fi parţial implementată încă înainte ca Congresul nou ales să îţi înceapă activitatea în ianuarie, este aşa-numita "prăpastie fiscală."

Limbajul este ales destul de deliberat. Imaginea unei "prăpastii" - folosită prima data de Preşedintele Rezervei Federale Ben Bernanke în februarie 2012 - este menită a crea un sentiment de catastrofă iminentă. Prăpastia fiscală a devenit cea mai recentă mantră a clasei politice şi a mass-mediei şi este celebrată pe CNN de un countdown actualizat continuu. Scopul este acela de a promova o atmosferă de criză care să permită implementarea unor măsuri dorite de mult de clasa de guvernământ, dar care altfel ar fi dificil de impus.

Acesta "prăpastie" este o creaţie artificială. Ca rezultat al legislației aprobate de către Congres şi administraţia Obama, finalul anului va aduce expirarea reducerilor fiscale date de Bush pentru toate veniturile, precum şi punerea în aplicare a reducerilor în cheltuielile militare şi interne (excluzând pensiile şi Medicaid).

Alte măsuri care expiră la sfârşitul anului, prestaţiile federale pentru şomaj prelungit, au trecut nemenţionate în mass-media. Ambele partide au fost de acord asupra necesităţii de a reduce ajutorul oricum mic pentru şomeri.

Data pentru "prăpastie" a fost stabilită pentru după alegeri pentru a preveni ca votul să devină un referendum privind reducerile sociale şi pentru a da Casei Albe şi Congresului mână liberă să impună o agendă bipartizană de austeritate, indiferent de partidul care ar fi majoritar.

Atât democraţii, cât şi republicanii salută perspectivele unui acord, care s-ar concentra pe două obiective: 1) înlocuirea reducerilor automate cu reduceri care vizează Medicare, Medicaid şi pensiile, prevenind în acelaşi timp reducerile militare; 2) să fie realizată o "reformă în favoarea creşterii fiscale", care ar include o reducere a ratelor de impozitare individuale şi pentru corporaţii. Totodată vor fi eliminate deducerile fiscale şi “lacunele” care favorizează populaţia muncitoare.

În timpul campaniei electorale, Obama a proclamat intenţia sa de a pune capăt reducerilor fiscale date de Bush celor bogaţi - o mutare care ar duce la o creştere relativ mică a ratei de impozitare pentru salariaţii de top. Exploatând popularitatea ideii de a mări impozitele pentru cei bogaţi, administraţia încercă să-şi acorde o frunză de smochin privind "jertfa egală", în timp ce se apucă de subţierea programelor sociale.

Cu toate acestea, creşterea nominală a ratelor de impozitare nu va vedea probabil lumina zilei. Strategul de top al lui Obama, David Axelrod, a declarat duminică că el ar nu va "pre-judeca" negocierile. El a lăudat afirmaţiile purtătorului de cuvânt republican al Camerei Reprezentanţilor, John Boehner, şi a declarat: " Se pare că pot fi scoşi bani prin acoperirea unor “lacune, iar aceşti bani pot fi folosiţi pentru a reduce deficitul [mai degrabă decât creşterea ratelor de impozitare]. Cred deci că există o mulţime de moduri de a jumuli o pisică de blană atâta timp cât toată lumea vine cu o atitudine pozitivă, constructivă faţă de această problemă."

Indiferent care vor fi detaliile înţelegerii la care se va ajunge în cele din urmă, aceastea vor implica reduceri istorice din programele de pe urma cărora beneficiază clasa muncitoare, în timp ce bogăţia elitei financiare şi corporative va creşte.

În ceea ce priveşte politica externă, administraţia se mişcă rapid pentru a escalada tendinţa Washingtonului pentru schimbarea regimului din Siria. În acelaşi timp se fac noi ameninţări împotriva Iranului. În primul său anunţ post-electoral privind politica externă, administraţia Obama a dat noi sancţiuni funcţionarilor iranieni. Un proiect de lege bipartizan îşi croieşte drum prin Senat. Acesta ar impune sancțiuni dure asupra întregii economii iraniene, care deja a fost devastată de acţiunile SUA şi a aliaţilor săi europeni.

Prima călătorie post - electorală a preşedintelui, începând din 17 noiembrie, va fi în Asia, deoarece administraţia îşi intensifică campania pentru a izola şi viza China.

Prima săptămână de după alegeri a stabilit tonul pentru următorii patru ani sub Obama. Acesta a subliniat, de asemenea, şi degradarea accelerată a democraţiei americane.

Cele două campanii au cheltuit pentru alegeri miliarde de dolari. Alegerile s-au presupus a fi cea mai importantă oportunitate pentru ca poporul american să aibă un cuvânt de spus asupra viitorului ţării. Între timp, cei doi candidaţi au ascuns planurile reale ale clasei de guvernământ în spatele banalităţii şi retoricii goale. Acum, după ce alegerile au fost încheiate, ordinea de zi a oligarhiei financiar-corporative este urmărită cu determinare nemiloasă.

Însă pentru clasa muncitoare, experienţa ultimilor patru ani sub administraţia Obama nu a trecut neobservată. Site-ul World Socialist Web Site a fost practic singurul care a indicat aspectul cel mai semnificativ al votului de marţi: declinul extraordinar al participarii alegătorilor la vot şi, mai presus de toate, reducerea numeroasă a numărului de voturi pentru Obama.

Când toate buletinele de vot vor fi numărate, Obama va avea cu 7-8 milioane de voturi mai puţin ca în urmă cu patru ani. Declinul acesta nu este un rezultat al sprijinului pentru Romney, căci numărul de voturi totale pentru acesta a fost mai mic decât cel al candidatului republican John McCain în 2008. Mai degrabă, secţiuni largi ale populaţiei şi-au exprimat deziluzia şi alienarea faţă de ambele partide şi faţă de întreaga conducere politică prin neprezentarea la vot.

Sub impactul crizei economice şi ca răspuns la politicile clasei de guvernământ, deziluzia milioanelor de muncitori şi tineri se va transforma în furie. Ce formă politică va lua această furie?

Evoluţiile din ultima vreme au discreditat toate instituţiile pro- Partidul Democrat - de la sindicate, la organizaţiile şi publicaţiile liberale şi de pseudo-stânga. Ele salută realegerea lui Obama ca pe o mare victorie pentru"progres" însă se uită înspre alienarea muncitorilor faţa de Partidul Democrat cu frică şi presimţire.

Politica, ca şi natura, are oroare faţă de vid. Puterea perspectivei socialiste şi cea a programului Partidului Egalităţii Socialiste vine din faptul că ea care corespunde logicii evoluţiei obiective. În timpul alegerilor, campania SEP a avertizat de ceea ce urma să vină după alegeri. Prin propriile acţiuni, clasa conducătoare demonstrează corectitudinea acestui avertisment şi cel al perspectivei marxiste.