Română

Acordarea Premiului Nobel pentru Pace UE

Acordarea Premiului Nobel pentru Pace Uniunii Europeane este motivată de considerente pur politice. Intenţia este de a acorda sprijin pentru toţi cei care, în numele apărării UE, efectuează cele mai brutale atacuri împotriva clasei muncitoare de la începutul anilor 1930 încoace.

 

Cei cinci membrii ai Comitetului Nobel din Parlamentul norvegian justificată alegerea lor numind "lupta de succes a UE pentru pace şi reconciliere şi pentru democraţie şi drepturi umane." Comitetul a amintit de teribila suferinţă din cel de-al Doilea Război Mondial " , dar şi cele trei războaie duse între Germania şi Franţa pe o perioadă de 70 de ani şi a declarat "astăzi, un război între Franţa şi Germania este de neimaginat."

 

Acestă întreagă linie de argumentare transformă realitatea cu capul în jos. Începând cu Tratatul de la Maastricht, cu douăzeci ani în urmă, care a pus bazele pentru Uniunea Europeană, UE sau liderii săi au fost implicaţi în fiecare război imperialist major şi au luat parte la fiecare crimă - inclusiv în primul război din Irak, bombardamentele din Iugoslavia, războiul din Afganistan, cel de-al doilea război din Irak şi, cel mai recent, războiul împotriva Libiei şi pregătirea unor războaie împotriva Siriei şi Iranului.

 

În ceea ce priveşte afirmaţia că războaiele în Europa sunt de “neimaginat”, măsurile de austeritate dure impuse de UE reaprind toate tensiunile sociale şi naţionale, care au transformat continentul între anii 1914 până în 1945 într-un câmp de luptă pentru cele doua războaie mondiale şi pentru cele mai oribile crime, care au fost comise în istorie.

 

Departe de a promova "democraţia şi drepturile omului", UE este forţa motrică principală pentru inegalitatea socială aflată în creştere, tensiunile naţionale şi formele autoritare de conducere de pe întreg continentul. Acesta întruchipează dictatura capitalului financiar asurpa tuturor aspectelor vieţii economice şi sociale, impunând reduceri sociale împotriva voinţei marii majorităţi a electoratului şi - după cum a avut loc în Italia și Grecia - instalând la conducere tehnocraţi, care să înlocuiască guvernele alese, atunci când acestea din urmă nu au mai fost capabile să impună cerinţele UE peste rezistenţa populară. În plus, persecutarea nemiloasă a refugiaţilor şi imigranţilor de câtre UE amplifică organizaţiile de extremă dreapta.

 

Acordarea Premiului Nobel pentru Pace UE este un afront adus milioanelor de muncitori europeni, care încearcă să-şi apere drepturile sociale şi democratice împotriva cerinţelor de la Bruxelles. Ameninţarea legată de decizia Comitetului Nobel este clară: "Dacă vă opuneţi politicilor stabilite de UE şi puneţi în pericol viitorul acesteia, Europa va fi cufundată din nou în război şi dictatură."

 

Adevărul este tocmai opusul. Europa poate fi unită şi populaţiei sale permis să trăiască împreună în pace şi prosperitate numai atunci când puterea pieţelor financiare este ruptă şi inegalitatea socială depăşită. Acest lucru necesită unificarea şi mobilizarea clasei muncitoare împotriva Uniunii Europene şi înlocuirea acesteia cu Statele Socialiste Unite ale Europei.

 

Pentru nenumăraţii tineri şi muncitori europeni, Uniunea Europeană a devenit sinonim cu şomajul, reducerea beneficiilor sociale şi aroganţă birocratică. Ei reacţionează la acordarea Premiului Nobel pentru Pace cu dezgust şi dispreţ.

 

Cu atât mai entuziastă este însă reacţia mass-mediei şi a întregului spectru de partide oficiale. O decizie excentrică a fost rareori primită până acum cu laude ipocrite unanime.

 

Herman von Rompuy şi Jos Manuel Barroso, cei doi lideri ai UE, au descris premiul ca fiind “cea mai mare recunoaştere pentru efortul unic de a depăşi războiul şi diviziunea, pentru a crea în comun un continent bazat pe pace şi prosperitate." Cancelarul german Angela Merkel, forţa motrică a măsurilor de austeritate ale UE, a evaluat premiul ca fiind o confirmare că moneda euro este "mai mult decât o monedă, deoarece în ultimă instanţă, este vorba despre ideea că Europa este o comunitate de valori şi pace."

 

Liderii Verzilor din parlamentul german, Renate Kunast şi Jurgen Trittin, au comentat, "proiectul de pace cu cel mai mare succes din istoria continentului european a fost distins cu premiul Nobel pentru Pace." Gabi Zimmer, președintele stângii europene din Parlamentul European, şi-a exprimat bucuria peste un premiu, care "comemorează valorile pozitive ale UE."

 

Nu este prima dată când Premiul Nobel pentru Pace a fost acordat în mod evident din considerente politice. De fapt, este chiar dificil să găsim în 111 ani de istorie, în care acest premiu a fost acordat, o situaţie diferită de cea numită. Inspirat de Alfred Nobel, omul care a inventat dinamita şi a mărit puterea distructivă a bombelor, minelor şi armelor - şi care a câştigat prin asta o avere - premiul a fost întotdeauna caracterizat de ipocrizie.

 

Printre cei cărora premiul i-a fost acordat se numără reacţionari politici cum ar fi Henry Kissinger (1973), Menachem Begin (1978) şi FW de Klerk (1993), precum şi patru preşedinţi americani - Theodore Roosevelt (1906), Woodrow Wilson (1919), Jimmy Carter (2002) şi Barack Obama (2009).

 

Acordarea acestui premiu lui Obama, acum trei ani, a fost deosebit de bizar. El se afla în funcţie de doar 9 luni şi a continuat perfect politicile de război ale predecesorului său. La momentul respectiv, comentariile au descris premiul ca pe un "impuls simbolic" şi o "încurajare" pentru Obama de a se abate de la cursul mers de George W. Bush. În realitate însă, Comitetul i-a prezentat lui Obama o carte blanche. A semnalat că comandantul suprem al celei mai puternice maşinării militare din lume are sprijinul opiniei publice liberale din Europa pentru a face ceea ce doreşte.

 

Acest lucru a fost confirmat între timp. Obama a continuat politica predecesorului său. Guantanamo rămâne deschisă. Preşedintele utilizează dronele pentru a asasina adversarii imperialismului SUA. El a intensificat războiul din Afganistan, este autorul unui nou război împotriva Libiei şi face pregătiri pentru intervenţia militară din Siria şi războiul împotriva Iranului - totul cu sprijinul tuturor celor, care au criticat politicile de război ale administraţiei Bush.

 

Acordarea Premiului Nobel pentru Pace UE şi reacţia entuziastă a mass-mediei şi a straturilor din clasa de mijloc odinioară liberală şi de stânga demonstrează gradul de polarizare politică şi socială din Europa. În timp ce criza economică se adânceşte şi şomajul, sărăcia şi inegalitatea socială continuă să crească, aceste straturi se aliniază în spatele UE şi a altor bastioane de reacţie exact în momentul în care un numărul tot mai mare de muncitori intră în conflict cu aceste instituţii. Această contradicţie va exploda în mod inevitabil sub forma unor lupte de clasă masive.