După convenţii: problemele politice ale alegerilor din 2012
De Joseph Kishore
13 septembrie 2012
Partidul Democrat şi Partidul Republican şi-au încheiat convenţiile naţionale, iar principalele partide ale capitalismului american au ales în mod oficial candidaţii pentru alegerile care vor avea loc pe 6 noiembrie. În cele două săptămâni de teatru organizat şi evenimente mass-media, convențiile au reuşit să se sustragă de la orice discuţii serioase privind problemele fundamentale cu care se confruntă poporul american.
Se împlinesc patru ani de la colapsul financiar din 2008, care a declanşat cea mai mare criză economică mondială din anii 1930 încoace, finalul acesteia însă nu se întrevede încă. Ţările din Europa se împiedică de un faliment şi o salvare bancară la alta. Producția a încetinit brusc în China, India şi Brazilia. Statele Unite se confruntă cu o criză a locurilor de muncă care nu pare a avea sfârşit. Situaţia acesta a fost evidenţiată de raportul mizerabil privind locurile de muncă care a fost emis vineri de Departamentul Muncii. Raportul a expus frauda afirmaţiilor administraţiei Obama că ar avea loc o "recuperare" economică.
Somajul în masă, sărăcia, războiul nesfârşit, eroziunea drepturilor democratice de bază - aceasta este noua stare de "normalitate." Condiţiile care predomină sunt un act de acuzare incontestabil adus sistemului capitalist și, prin urmare, prezintă necesitatea unei alternative: socialismul.
Convențiile au expus, fiecare în felul lor, faliment sistemului economic pe care cele două partide îl apăra în comun. Pe parcursul a două săptămâni, democraţii şi republicanii s-au întrecut unul pe altul în afişarea demagogiei şi minciunii, acţiuni care au vizat deghizarea faptului că nu au nimic de oferit poporului american.
Marea majoritate a populaţiei nu se arată interesată de acest spectacol. Jocul a fost jucat de multe alte ori, cu aceeaşi retorică şi fraze goale. Mass-media a transmis non-stop, în efortul de da avânt declaraţiilor politice ale liderilor celor două partide.
Fiecare partid are propriile tipuri de minciuni. Republicanii, simţind deziluzia care s-a răspândit după patru ani de administraţie Obama, încearcă să scoată la iveala ideologia lor reacţionară privind piaţa liberă şi programe de reduceri fiscale pentru corporaţii şi cei bogaţi drept soluţii pentru criza locurilor de muncă. Ei combină criticile cinice aduse reducerilor brutale din Medicare pe care le-a efectuat Obama cu propriile lor propuneri de a desfiinţa programul în întregime. Candidatul lor, Mitt Romney, personifică aristocrația financiară. El a acumulat o avere de 200 de milioane de dolari speculand cu capital privat şi cu bunuri în interes propriu.
Democraţii apără, fără îndoială, aceleaşi interese de clasă, însă le ascund într-o retorică oarecum diferită, în încercarea de a se prezenta ca fiind "iubitori de popor." Ei încercă să abată criticile de la propriile lor bilanţuri şi se prezintă într-un mod ipocrit drept adversari ai celor de pe Wall Street şi a băncilor. Principalii oratori de la convenţie, inclusiv Obama şi fostul preşedinte Bill Clinton, au elaborat o naraţiune fictivă, prezentând ultimii patru ani ca fiind o luptă epică dusă de administrație în numele oamenilor obişnuiţi, în opoziţie cu cei bogaţi şi susţinătorii lor republicani. Argumentul prezentat a fost că Obama are nevoie "de timp mai mult" pentru a pune planurile sale în aplicare.
Atitudinea Partidului Democrat este în contrast direct cu realizările efective din ultimii patru ani. Obama a declarat, de exemplu, că democraţii "cred că atunci când un CEO plăteşte muncitorilor săi suficienţi bani pentru ca aceştia să poată cumpăra autoturismele pe care ei le-au construi, atunci întreaga firmă merge bine." Cu toate aceastea însă, a fost tocmai administraţia Obama cea care a condiţionat restructurarea industriei auto de acceptarea unei reduceri cu 50 la sută a salariilor pentru noii angajaţi. Acest război pentru salarii și beneficii a fost extins în întreaga ţară şi reprezintă baza scopului administraţiei pentru "insourcing" , producţia bazată pe scăderea costurilor pentru forţa de muncă din SUA.
De când a ajuns la conducere, administraţia Obama a făcut tot ce a putut ca să apere interesele elitei corporative şi financiare. Trilioane au fost înmânate necondiţionat băncilor. Criza a fost declanşata de criminalitate și corupție pe scară largă, însă nimeni nu a fost tras la răspundere şi niciun singur bancher nu a fost pedepsit. Nimic nu a fost făcut pentru a ajuta milioanele de oameni care şi-au pierdut locurile de muncă sau care au fost daţi afară din casele lor.
În plus, conducerea conferă campaniei sale un caracter macabru şi şovinistic dezgustator, deoarece flutură tricoul însângerat al lui Osama bin Laden. Uciderea extrajudiciară a lui bin Laden este prezentată fără ruşine ca fiind o dovadă a cruzimii administraţiei atunci când vine vorba de apărarea intereselor imperialismului american.
Statele Unite este angajată într-o campanie de război nesfârşit, vizând o țară după alta. Alegerile sunt organizate sub ameninţarea unui război iminent împotriva Iranului. Un război viitor între Statele Unite şi China sau Rusia pluteşte şi el inevitabil în aer, în timp ce clasa de guvernământ americană caută să impună hegemonia sa peste fiecare centimetru de uscat, maritim şi aerian.
Democraţia americană este ea însăşi într-o stare avansată de degradare. Sloganul mass-mediei, "Alegerea ta, votul tău" este o fraudă. În realitate, oamenii nu decid nimic. Procesul electoral este controlat de corporaţii masive, de Wall Street şi cei super-bogaţi. Acestea sunt forţele care controlează sistemul bipartit şi care vor determina politicile guvernului, indiferent care candidat va ieşi victorios.
Rezultatele victoriei din 2008 a lui Obama dovedesc acest lucru. Modificările care au urmat alegerilor au fost pur cosmetice. În esență, asepctele cele mai rele ale politicii administraţiei Bush, atât de urâtă de popor, au fost fie continuate sau intensificate.
Bogaţii au ajuns mai bogaţi. Poziţia clasei muncitoare s-a deteriorat. Armata exercită o putere mai mare asupra statului. CIA-ul îşi desfășoară operațiunile sale penale cu impunitate. Pe parcursul ultimilor patru ani, Obama a mers mai departe decât predecesorul său, afirmându-şi dreptul de a ucide pe oricine, oriunde, inclusiv cetăţenii americani, fără a oferi măcar iluzia unui control judiciar.
Bilanţul reacționar al lui Obama nu reflectă pur şi simplu o singură administraţie, ci întregul sistem social pe care îl apără. Capitalismul a eşuat. Este necesară o alternativă reală.
Partidul Egalităţii Socialiste şi candidaţii săi la preşedinţie şi vice- preşedinţie - Jerry White şi Phyllis Scherrer - intervin în alegeri pentru a înarma clasa muncitoare cu un program socialist revoluționar. Programul nostru prevede că singura soluţie a crizei cu care se confruntă muncitorii din Statele Unite şi la nivel internaţional depinde de reorganizarea radicală a vieții economice, încheierea dictaturii băncilor și corporaţiilor şi stabilirea unei egalităţi reale.
SEP avansează un program revoluţionar bazat pe unitatea internaţională a clasei muncitoare. Facem un apel pentru transformarea corporaţiilor gigant în întreprinderi deţinute în mod public şi controlate democratic de muncitori. Acestea trebuie să slujească necesităţilor sociale, nu profitului privat. Drepturile clasei muncitoare - pentru locuri de muncă plătite decent, programe de calitate pentru îngrijirea sănătăţii, educaţie accesibilă - nu pot fi asigurate fără o luptă politică împotriva puterii şi privilegiilor aristocrației financiare.
Realizarea acestui program este posibilă doar prin lupta de masă. Clasa muncitoare din fiecare țară trebuie să înceapă lupta împotriva dictatelor corporaţiilor şi băncilor. În Statele Unite, abilitatea sindicatelor, în alianţă cu Partidul Democrat și suporterii lor de "stânga", de a ţine sub control și a suprima conflictul de clasa deschis este din ce în ce mai subtilă. În acelaşi timp, încrederea muncitorilor americani în sistemul capitalist a fost erodată semnificativ.
În cadrul sistemului politic existent nu poate fi realizat nimic. Lupta pentru egalitate, pace şi drepturi democratice este lupta pentru socialism. Dar acest lucru poate fi realizat numai printr- o ruptură cu sistemul bipartit și mobilizarea politică independentă a clasei muncitoare.
SEP îndeamnă muncitorii şi tinerii din întreaga ţară să voteze pentru candidaţii noştri. În unele state, White şi Scherrer se vor afla pe buletinul de vot. În multe state, accesul pe buletinele de vot se bazează pe legi extrem de nedemocratice. Din acest motiv, simpatizanţii noştri vor trebui să treacă ei înşişi numele candidaţilor noştri pe buletinele de vot (write in). Fiecare vot pentru White şi Scherrer este un vot de clasă constient pentru socialism.
Noi avem însp nevoie de mai mult decât de voturi. Scopul central al campaniei SEP este construirea unei conduceri revoluționare în cadrul clasei muncitoare. Acest lucru necesită sprijinul activ al tuturor celor care au tras concluziile politice necesare din experienţele ultimilor patru ani. Socialismul nu va aparea automat; pentru acesta trebuie să luptăm. Îi îndemnăm pe toţi cei care urmăresc campania SEP să ia decizia de a începe această luptă prin aderarea la Partidul Egalităţii Socialiste.
Pentru mai multe informaţii şi pentru a deveni membru, click aici.
Follow us on