Austeritatea urcă ratele şomajului european la niveluri record

De Stefan Steinberg
11 ianuarie 2013

Datele lansate marţi de către Agenţia de statistică Eurostat arată că politica de austeritate inexorabilă adoptată de către elita politică europeană a dus la creşterea şomajului la niveluri record pe întregul continentul.

Şomajul în cele 17 ţări europene care alcătuiesc zona euro a crescut în luna noiembrie la 11,8 la sută, numărul de muncitori fără un loc de muncă atingând 18,8 milioane. Aceasta este cea mai mare cifră începând cu 1999, anul în care a fost introdusă moneda unică.

Şomajul în zona euro a crescut cu 0,1 la sută faţă de luna precedentă şi a fost mai mare cu 1,2 la sută faţă de noiembrie 2011. Şomajul în cele 27 de state membre ale Uniunii Europene a fost de 10,7 la sută şi a atins pentru prima dată 26 de milioane.

Cele mai mari creşteri ale şomajului au avut loc în ţările europene, care au fost selectate de Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi Uniunea Europeană pentru un tratament economic de şoc. Şomajul din Grecia a crescut la 26 la sută în septembrie, o creştere de peste 7 la sută din septembrie 2011. Cu toate acestea, liderul european în ceea ce priveşte şomajul este cea de-a patra cea mai mare economie a continentului, Spania. Aici, 26,6 la sută din forţa de muncă a fost înregistrată în noiembrie ca fiind şomeră.

Comentând referitor la cele mai recente statistici europene, economistul şef de la Institutul Directorilor din Marea Britanie, Graeme Leach, a spus: " Este evident că implozia economică a mai multor state membre continuă într-un ritm tulburător... Cifrele din titlu anunţă veşti proaste, însă acestea sunt amplificate de impactul politic şi uman al nivelurilor terifiante privind şomajul în rândul tinerilor din Spania, Grecia şi Italia."

Conform cifrelor Eurostat, şomajulul în rândul tinerilor se situează în prezent în jur de 50 la sută în Grecia şi Spania şi ajunge la 30 la sută în Italia. Toţi indicatorii economici de frunte indică înspre o înrăutăţire a situaţiei economice din Europa şi o creştere în continuare a şomajului şi în 2013.

Statisticile nu dezvăluie însă suferinţă şi disperarea enormă a zecilor de milioane de familii de pe întreg continentul. Consecinţa inevitabilă a nivelurilor de şomaj record este nivelul de sărăcie din unele dintre cele mai dezvoltate economii europene. Săracia a ajuns la o scară nevăzută din anii 1930 încoace.

Într-un raport recent, organizaţia caritabilă Oxfam a avertizat că măsurile de austeritate introduse de guvernul spaniol la sfârşitul anului trecut, care includ reduceri drastice ale prestaţiilor de şomaj, ar putea creşte în următorii ani numărul celor clasificaţi ca trăind în sărăcie la 18 milioane, sau 40 la sută din populaţie.

Conform estimărilor oficiale, mai mult de o treime din populaţia din Grecia trăieşte deja sub pragul sărăciei. Cantinele sociale au devenit un lucru obişnuit în marile oraşe, iar în anumite părţi ale ţării au apărut pieţe de schimb, care permit celor frăr niciun venit să facă schimburi de mărfuri.

La sfârşitul lunii ianuarie vor intra în vigoare o serie de reduceri ale veniturilor pensionarilor şi funcţionarilor publici. Aceste reduceri fac parte din pachetul de reduceri aprobat recent de guvernul de la Atena. Veniturile multor muncitori, venituri deja reduse cu 40 la sută în ultimii ani, vor scădea şi mai mult.

Aliki Mouriki, un sociolog de la Centrul Naţional pentru Cercetare Socială, avertizează în legătură cu consecinţele politice ale politicilor de austeritate impuse de EU şi FMI: "Şomajul va continua să crească, recesiunea se va înrăutăţi, mai multe întreprinderi se vor închide. Marea întrebare este cine va supravieţui?... Furia şi disperarea sunt în creştere ... Cu excepţia cazului, în care oamenii vor vedea o cale de ieşire din această situaţie deplorabilă, acolo va avea loc o explozie socială."

De fapt, şomajul în masă şi sărăcia pe scară largă au fost luate în calcul de elita conducătoare europeană în decursul întocmirii planurilor pentru ceea ce un comentator economic a descris ca fiind "perma-austeritate."

La sfârşitul anului, cancelarul german Angela Merkel a sugerat atunci când a venit vorba despre stabilirea salariilor şi a condiţiilor sociale ale muncitorilor europeni , că indiciul de bază ar fi situaţia din China. Astfel este creată o armată imensă de şomeri, care trăiesc la un pas de sărăcie. Scopul este de a scădea salariile celor încă angajaţi şi de a atinge nivelurile de super-exploatare existente deja în zonele de comerţ liber din China. Extremele devastării sociale şi a sărăciei din Grecia, Spania şi Italia trebuie exportate în întreg continentul.

Guvernul lui Merkel întocmeşte planuri pentru introducerea în 2014 în Germania a unor măsuri de austeritate drastice. Acestea vor fi aplicate după alegerile federale din această toamnă. Adoptarea recentă de către Germania a frânei datoriei, care limitează strict nivelurile datoriei, va forţa toate celelalte ţări din euro să urmeze aceeaşi cale.

În afara zonei euro, cancelarul britanic Cameron a explicat clar că guvernul Westminster intenţionează să menţină propriul program de "durere fiscală" până cel puţin în 2018. Printre reducerile planificate pentru acest an de către coaliţia democrat-liberal-conservatoare este introducerea unui plafon pentru plata contribuţiilor sociale . Acest lucru înseamnă reduceri masive ale veniturilor celor mai săraci din cadrul societăţii.

Toate aceste atacuri, care au loc pe întregul continent, au fost posibile datorită acceptului sindicatelor. Acestea sprijină politica de guvernământ europeană care reduce salariile şi impune condiţii muncitorilor cu scopul de a atinge nivelul de exploatare a muncii asemănător celui din China.