Cu patru ani în urmă, aproape 2 milioane de oameni s-au adunat în Washington DC pentru a asista la depunerea jurământului de către Barack Obama, cel de-al 44-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii. În America şi în întreaga lume erau răspândite atunci iluzii, că ridicarea unui afro-american la cea mai înaltă funcţie din America va însemna o pauză de la politicile de război şi reacţie socială din timpul administraţiei Bush, profund urâtă de popor, şi adoptarea unui program de reformă progresivă.

Astăzi, când Obama începe în mod oficial cel de-al doilea său mandat, starea de spirit a populaţiei este cu mult schimbată. În ciuda eforturilor depuse de mass-media, există doar puţin entuziasm public pentru acest eveniment. Sentimentul general este de deziluzie şi alienare. Cu toate că Obama îşi păstrează încă o circumscripţie printre alegătorii din clasa muncitoare, sprijinul pe care aceasta i-l acordă are un caracter pasiv, fiind compus mai mult din resemnare, decât din convingere.

Care sunt motivele pentru starea de spirit populară de dezamăgire şi frustrare? În timpul primului său mandat, candidatul "speranţei" şi "schimbării" a înăbuşit speranţa şi a oferit prea puţină schimbare. Ca preşedinte, Obama a prezidat peste salvările bancare, reducerile salariale şi austeritatea la domiciliu şi a extins războaiele, tortura şi crimele de stat în străinătate. Fostul profesor de drept constituţional a supravegheat un atac sistematic asupra drepturilor constituţionale de bază, inclusiv extinderea programului de asasinare cu drone şi autorizaţia de detenţie militară nedeterminată. Aceste măsuri au fost folosite împotriva cetăţenilor americani, abrogând prin urmare protecţia constituţională împotriva privării de viaţă sau libertate fără un proces echitabil de drept.

A fost o surpriză pentru mulţi dintre suporterii lui Obama, mai ales pentru cei care au luat în serios campania sa retorică, faptul că noul preşedinte s-a transformat aproape fără efort dintr-un critic al invaziei Irakului şi a încălcărilor drepturilor omului de către Bush într-un susţinător nemilos al războaielor imperialiste şi un suporter entuziast a noilor arme preferate ale Washingtonului: dronele cu rachete.

Transformarea peste noapte a candidatui Jekyll în Preşedintele Hyde este expresia unui proces politic. Oricine ar fi ocupantul său, Casa Albă este centrul imperiului global al represiunii, reacţiei şi crimei. La intrarea în Casa Albă, individul devine, în întregime şi complet, instrumentul şi proprietatea statului. Orice urmă de umanitate, care poate a supravieţuit într-un fel sau altul procesului de campanie electorală care a durat ani de zile, este distrusă în întregime în momentul în care noul preşedinte intră în Biroul Oval.

Obama pare a se fi schimbat dintr-un politician obscur şi lipsit de experienţă în liderul unei maşini de ucidere la nivel global fără o luptă internă evidentă. Faptul că petrece o bună parte a timpului său întocmind "liste pentru crime" şi autorizând asasinate cu drone a devenit aproape natural pentru acest preşedinte. Se pare că el a numit decizia sa, de a autoriza asasinarea cu drone a cetăţeanului american Anwar al-Awlaki, ca reprezentând “nicio problemă.”

Contribuţia specială adusă de Obama programului american de asasinate a fost de a-l instituţionaliza şi birocratiza, introducând sisteme, rutine şi proceduri mai precise pentru a face procesul de ucidere a oamenilor mai eficient. Indiferenţa sa atunci când vine vorba de crime se completează cu imaginea persoanei sale publice aparent lipsită de orice dorinţă pentru vărsarea de sânge. Acest om pare incapabil de a exprima o emoţie autentică sau de a rosti o propoziţie sinceră.

Lăudat înainte de primul său mandat şi şi de atunci încoace ca fiind un orator maestru, el nu a reuşit în patru ani de conducere să ofere nicio singură propoziţie de neuitat. Discursurile sale sunt la fel de poetice ca şi un dosar de informare al CIA-ului. În ceea ce priveşte vocabularul şi gramatica folosită de el, acestea sunt oarecum mai lustruite decât cele ale lui George Bush, însă când vine vorba despre conţinutul lor, acestea sunt la fel de banale.

În Obama vedem fuziunea completă a personalităţii prezidenţiale cu forţele sociale, pe care administraţia sa le slujeşte: elita corporativ-financiară şi aparatul de informaţii militare.

Pentru a-l instala şi menţine pe Obama în functie, aceste forţe s-au folosit de ideile politicii rasiale şi de identitate, dezvoltate de clasa de mijloc înstărită liberală şi de straturile "de stânga", care oferă cadrul ideologic pentru clasa politică de guvernământ americană. Amestecul reacţionar de liberal-democraţi, grupări politice de pseudo-stânga şi birocraţi sindicali continuă să furnizeze lui Obama acoperire politică.

Este deja evident că al doilea său mandat va marca o intensificare a politicilor de dreapta începute în primul mandat. Cuvântul cheie în politica internă este austeritatea, care vizează programele sociale de bază rămase în funcţie din anii 1930 şi anii 1960 - pensiile şi Medicare. Numirea fostului bancher de pe Wall Street şi omul de încredere în discuţiile legate de buget cu republicanii, Jacob Lew, ca secretar al Trezoreriei, este un semnal neîndoielnic.

În politica externă, numirea lui John Brennan - administratorul programului cu drone al lui Obama şi un om, care sub conducerea lui Bush a apărat public tortura - în funcţia de director al CIA indică expansiunea agresiunii militare şi a crimelor extrajudiciare. Această numire indică, de asemenea, şi înspre atacurile suplimentare asupra drepturilor democratice.

Însă în ciuda cruzimii şi criminalităţii sale, clasă conducătoare nu dispune de niciun mijloc de opri declinul inexorabil al capitalismului american. În final, dependenţa sa de violenţa militară pentru a-şi susţine poziţia globală va intensifica mai degrabă decât diminua criza imperialismului SUA.

Al doilea mandat a lui Obama va fi martorul unei creşteri a furiei populare şi a protestelor faţă de şomajul în masă, a sărăciei, represiunii şi războiului. În SUA şi în întreaga lume, clasa muncitoare intră în lupte de masă, care vor expune cu o rapiditate uimitoare falimentul administraţiei Obama şi structura vastă a fraudelor economice şi a înşelăciunii politice pe care aceasta se bazează.