În urma acordului între democraţi şi republicani privind evitarea "prăpastiei fiscală", cele două mari partide de afaceri intră în noul an cu un sigur subiect pe agenda lor internă: reduceri din programele de sănătate, pensii şi alte programe de care depind milioane de oameni.

 

În spatele certurilor şi politicii teatrale, reprezentanţii aristocraţiei financiare, împreună cu mass-media, muncesc pentru a crea condiţiile de punere în aplicare a atacurilor sociale care au fost în prealabil considerate imposibile din punct de vedere politic. Astfel de măsuri - reduceri din sănătate, reduceri a beneficiilor de pensionare care au fost deja reduse, forţarea oamenilor să lucreze mai mut timp înainte de a primi beneficii - sunt prezentate ca inevitabile.

 

Preşedintele Obama s-a folosit de o declaraţie dată pentru radio şi internet pentru a afirma că nu va avea loc nicio negociere cu republicanii din Congres privind ridicarea plafonului federal al datoriei, pe care Trezoreria SUA este deja pe cale de a-l depăşi. Purtătorul de cuvânt al Casei Reprezentanţilor, John Boehner, a spus că republicanii se vor folosi de plafonul datoriei ca pârghie pentru a forţa reduceri din chelutielile pentru programe sociale, cerând reduceri de un dolar pentru fiecare dolar cu care crește plafonul datoriei în următorii zece ani.

 

Pentru clasa conducătoare, problema legată de plafonul datoriei este o problemă tactică. O secţiune este preocupată de faptul că continuarea utilizării acesteia ca o pârghie pentru a impune reduceri pericilitează ratingul datoriei SUA şi poziţia dolarului. Cu scopul final - reducerile din pensii, Medicare şi Medicaid - sunt toţi de acord.

 

În discursul său, Obama a amintit măsurile de reducere a deficitului cu 2,4 miliarde de dolari adoptate sub administraţia sa. El şi-a aratat disponibilitatea de a impune "reforme" în Medicare şi alte programe de drept. "Sunt dispus să fac mai mult, " a spus el.

 

Liderul minorităţii din Casa Reprezentanţilor, Nancy Pelosi, a declarat în cadrul programului "În faţa naţiunii" de pe postul CBS că ea este dispusă să ia în considerare - printre alte măsuri de reducere a deficitului - mai multe mijloace de testare pentru Medicare.

 

Din partea republicanilor a apărut la TV, pentru diferite interviuri, senatorul Mitch McConnell. El a reiterat că "problema legată de impozitare" s-a încheiat o dată cu afacerea privind "prăpastia fiscală " şi a continuat: " Întrebarea de acum este: ce avem de gând să facem în legătură cu cea mai mare problemă cu care se confruntă ţara noastră şi viitorul nostru? Aceasta este dependeţa noastră de cheltuieli."

 

Washington Post a raportat că Casa Albă are de gând să revigoreze multe reduceri din beneficiile sociale care au fost incluse în "marea afacere" negociată de Obama şi Boehner în iulie 2011, dar care în cele din urmă s-a prăbuşit. În general, a declarat ziarul, administraţia lua în considerare reduceri în valoare de 900 de miliarde de dolari, inclusiv 600 de miliarde de dolari din programele sociale de drept. Reducerile ar putea include creşterea vârstei de eligibilitate pentru Medicare de la 65 la 67 de ani şi reducerea costurilor de trai din prestaţiile pentru pensii.

 

Pentru clasa de guvernământ, astfel de măsuri sunt considerate nimicuri. Ea are în minte planuri mult mai mari. O analiză deosebit de revelatoare a apărut în New York Times Sunday Review şi a fost scrisă de economiştii Gary King şi Samir Soneji. Argumentând că criza bugetului pentru pensii este " mai mare decât s-ar crede, " articolul a cerut discuţii privind acţiuni care vizează creşterea vârstei de pensionare la 69 sau 70 de ani, reducerea tuturor beneficiilor şi introducerea unei rate noi, mai mici pentru muncitorii cu venituri de peste 43.000 de dolari pe an.

 

Analiza a fost remarcabilă pentru ostilitatea sa faţă de persoanele în vârstă, sugerând că pensionarea este un rău pozitiv şi argumentând că politica federală ar trebui să fie restructurată astfel încât să nu "încurajeze" pensionarea, ci să o facă doar " o opţiune." Nu este o întâmplare faptul că unul dintre autori, Soneji, vine de la Institutul Dartmouth pentru politică de sănătate şi de cercetare clinică, o instituţie strâns legată de administraţia Obama. Ea s-a aflat în prim-planul apelurilor pentru reducerea procedurilor medicale "inutile" în vederea reducerilor de cheltuieli.

 

Noi ar trebui să credem că persoanele în vârstă sunt cele care sărăcesc societatea, deoarece ele doresc, conform cuvintelor scrise de cronicarul David Brooks şi apărute într-un articol care a fost publicat săptămâna trecută, " să cheltuiască mult pentru ei înşişi " lăsând costurile "asupra copiilor şi nepoţilor lor."

 

Aristocraţia financiară americană şi-a petrecut mai multe decenii consumată fiind de un singur scop: acela de a extrage cât mai mulţi bani posibili prin intermediul operaţiunilor speculative şi parazitare. Este o activitate căreia aceasta i-a acordat atenţie dublă în ultimii patru ani, pentru a se asigura că cei bogaţi nu îşi vor vedea averile diminuate de criza economică pe care ei au creat-o.

 

Cu toate acestea, nu bogaţii sunt cei care trebuie să plătească - nu managerii multimilionari ai fondurilor de hedging sau directorii executivi ai corporaţiilor - ci cei în vârstă şi cei infirmi. Potopul afirmaţiilor atotştiutoare din mass-media de dreapta este bazat în întregime pe acceptarea necondiţionată că societatea nu îşi mai poate permite să aibă populaţie în vârstă sau bolnavă.

 

În mijlocul acestor apeluri de austeritate, bursa din SUA înregistrează câştig pentru al cincilea an consecutiv, recuperându-se în mare măsură după pierderile crizei financiare din 2008. Corporaţiile americane deţin tezaure în valoare de trilioane de dolari.

 

Establishment-ul politic şi mass-media tratează distribuirea inegală a averii şi a venitului ca pe un fapt de viaţă inalterabil. Sumele vaste de avere acumulate de clasă de guvernământ s-au bazat pe o operaţiune de jefuire şi aceasta trebuie să continue cu orice preţ. Orice posibilităţi de profit şi de avere personală care mai există încă - inclusiv programe pentru reforma socială care au fost o piatră de temelie a ordinii sociale şi politice postbelice - sunt vizate pentru eliminare.

 

Astfel de condiţii vorbesc despre o ordine socială, capitalismul, care a pierdut toată legitimitatea istorică. Faptul că acest sistem social nu îşi mai poate permite pensiile şi îngrijirea sănătăţii, drepturi pe care zeci de milioane de muncitori pensionari le-au câştigat prin intermediul mai multor ani de muncă, este un argument nu împotriva persoanelor în vârstă, ci împotriva sistemului de profit.

 

Resursele pentru a satisface nevoile muncitorilor pensionaţi şi pentru a răspunde nevoilor întregii populaţii - locuri de muncă, venituri decente, educaţie, sănătate, accesul la cultură şi alte beneficii sociale - trebuie să fie obţinute prin exproprierea miliardarilor şi corporaţiilor gigant şi reorganizarea vieţii economice pentru a servi nevoilor muncitorilor care produc toată averea, nu pentru mâna de paraziţi bogaţi aflaţi în partea de sus a topului.