Preţul teribil al războielor purtate de Washington

De Bill Van Auken
5 aprilie 2013

Noul raport al Universităţii Harvard, care estimează că războaiele SUA din Irak şi Afganistan vor sfârşi prin a costa nu mai puţin de 6 bilioane de dolari, este un alt indiciu al teribilului preţ plătit de muncitorii din lume pentru infracţiunile imperialismului.

Acesta este cel mai recent studiu dintr-o serie de studii scrise de lectorul pentru politică publică de la Harvard, Linda Bilmes, împreună cu economistul Joseph Stiglitz. Fiecare studiu succesiv a ridicat estimarea pe termen lung a costurilor pentru războaie, în mare măsură datorită creşterii costurilor şi a costurilor continue pentru îngrijirea şi plăţile compensatorii pentru sute de mii de veterani din Irak şi Afganistan, care s-au întors acasă suferind traume psihologice şi vătămari corporale.

Ascunse în spatele cifrelor sunt vieţi schimbate pentru totdeauna. Nu este vorba doar de cei 50.000 de soldaţi americani " răniţi în acţiune," ci, de asemenea, şi de cele câteva sute de mii care suferă de sindromul de stress posttraumatic(PTSD) şi alte probleme de sănătate mintală - adică o treime din cei dislocaţi - sau au leziuni cerebrale traumatice (peste un sfert de milion de soldați).

Pentagonul a atribuit numărul fără precedent de soldaţi şi puşcaşi marini, care au fost diagnosticaţi cu PTSD, depresie, anxietate şi alte probleme de sănătate mintală, schimbării de cultură: forţele armate au revocat o parte din stigmatele asociate în războaiele anterioare cu astfel de probleme.

Fără îndoială, acest lucru este un factor, însă natura războaielor joacă un rol decisiv. Lansate pe baza minciunilor despre terorism şi "arme de distrugere în masă", invaziile din Afganistan şi Irak s-au dezvoltat în ocupaţii murdare şi prelungite în stil colonial, care vizează subjugarea unor popoare întregi şi acapararea resurselor strategice, în primul rând a petrolului.

Soldaţii, cărora li s-a spus că au fost trimişi pentru a răzbuna 11 septembrie şi pentru a lupta împotriva Al-Qaeda, s-au trezit angajaţi într-o cu totul altă acţiune. Acesta a implicat crime teribile împotriva civililor şi transformarea unor întregi populaţii în "duşmani."

Desigur, suma de 6 bilioane de dolari nu reprezintă suma completă plătită pentru aceste războaie. Ea evaluează numai impactul asupra economiei SUA. Cum rămâne cu costul pentru reconstruirea ţărilor spulberate de războaie, ţări în care mai mult de un milion de irakieni şi afgani şi-au pierdut viaţa? Cum rămâne cu costul necesar pentru a ajuta milioane de oameni, care au fost mutilaţi sau transformaţi în refugiaţi în propriile lor ţări?

În ceea ce privesc costurile măsurabile ale distrugerii totale a infrastructurii sociale - apa, electricitate, educaţie, sănătate, ocuparea forţei de muncă - studiul include numai suma cheltuită de guvernul SUA în schemele de reconstrucţie dominate de corupţie şi incompetenţă, în care zeci de miliarde de dolari au fost pierdute sau au dispărut în buzunarele unor contractori dubioşi şi a unor politicieni necinstiţi.

Apoi mai rămâne problema legată de finanţarea războaielor în sine. Funcţionarii administraţiei Bush, cum ar fi Secretarul apărării Donald Rumsfeld, au susţinut la început că costul războiului din Irak se va situa " undeva sub 50 de miliarde de dolari" - mai puţin decât o sutime din estimarea curentă.

Războaie au fost finanţate prin "credite adiţionale" , o practică începută sub Bush şi continuată sub Obama, inclusiv pentru finanţarea tensiunilor din Afganistan. Costurile reale ale războiului nu au apărut în registrele normale ale cheluielilor bugetare şi au fost ascunse poporului american - între timp se estimează că ar fi vorba despre 75.000 de dolari pe gospodărie. În loc să finanţeze operaţiunile militare din venituri fiscale, guvernul a redus taxele pentru cei bogaţi şi a împrumutat aproximativ 2 bilioane de dolari, în mare parte din străinătate.

Aceste metode de finanţare a războaielor, susţinute atât de democraţi, cât şi de republicani, corespund cu frauda, parazitismul şi formele sociale distructive de speculaţii, care sunt practicate în sistemului financiar american şi în capitalismul american ca un întreg.

În timp ce oficialii ambelor partide cântă refrenul că nu sunt bani pentru locuri de muncă, salarii decente, educaţie, o îngrijire de calitate a sănătăţii şi pentru alte necesităţi sociale vitale , ei au fost dispuşi să strânga resurse imense pentru maşina de război a Washingtonului - sume care vor fi plătite prin intensificarea măsurilor de austeritate împotriva oamenilor muncii.

Bilmes contestă orice perspectivă a unui “dividend de pace” prin încheierea războaielor din Irak şi Afganistan. Ea prezice că un alt impact pe termen lung a costurilor de război va fi " o sumă mult mai mică şi deja redusă disponibilă pentru sarcini militare de bază." Ea sugerează că costurile scăpate de sub control pentru tratamente şi pentru despăgubiri vor duce probabil la o reducere a numărului de soldaţi şi la "o investiţie mai mare în sisteme de arme fără pilot," aşa cum sunt dronele înarmate.

Administraţia Obama a extins dramatic războiul cu drone, efectuând prin telecomandă campanii criminale de bombardament împotriva populaţiei fără apărare în Afganistan, Pakistan, Yemen, Somalia şi în alte părţi şi proclamând dreptul prezidenţial de a ordona asasinarea cu drone a cetăţenilor americani. Cu toate acestea, această schimbare tactică nu înlătură lansarea unor războaie mult mai costisitoare în vieţi umane şi în resurse decât cele duse în Irak şi Afganistan.

Faptul că cei care au lansat războaiele de agresiune în Irak şi Afganistan - în primul rând George W. Bush, Dick Cheney, Donald Rumsfeld, Colin Powell, Condoleezza Rice şi George Tenet - nu au fost niciodată traşi la răspundere face ca şi alte astfel de războaie să fie tot mai mult probabile.

Administraţia Obama a efectuat deja de război pentru schimbarea de regim în Libia şi sprijină acum un război similar în Siria. În acelasi timp, SUA ameninţă Iranul cu o agresiune militară, dislocă trupe în Africa şi are un "pivot" înspre Asia, în cadrul căruia alimentează constant tensiunile militare cu China.

În timp ce clasa muncitoare nu a avut niciun cuvânt de spus în decizia de lansare a războaielor de agresiune în Irak şi Afganistan şi nici nu va avea vreo decizie privind noile războaie, aflate deja în curs de elaborare, ea va suporta costul lor complet sub forma atacurilor reînoite asupra locurilor de muncă, salariilor și servicii sociale esenţiale, precum şi în uciderea şi mutilarea muncitorilor tineri trimişi să lupte în aceste războaie.

Vastele resurse pierdute şi suferinţa umană incalculabilă provocată de armata SUA şi de aparatul său de inteligenţă aduc cu sine necesitatea urgentă de a construi o mişcare de masă reală împotriva militarismului şi războiului. Acest lucru se poate dezvolta doar ca o mișcare socială şi politică independentă a clasei muncitoare împotriva sistemului capitalist.