Home » Actualitate » Germania

Reîntoarcerea imperialismului german

De Johannes Stern
23 februarie 2013

Germania desfăşoară pregătiri ample pentru a efectua noi războaie, care să îi asigure resursele necesare. Acest lucru a fost mesajul inconfundabil al unui articol de top intitulat "Expediţia pentru resurse: noul curs al Germaniei", articol publicat în ziarul de afaceri german Handelsblatt .

Articolul prezintă adevărata faţă a burgheziei germane. Ca şi în prima jumătate a secolului al XX-lea, când a jucat de două ori un rol central în cufundarea umanităţii într-un război mondial, Germania încearcă din nou să-si impună interesele imperialiste prin război. "Măsurile politice anterioare pentru asigurarea materiei prime ating limitele lor, " afirmă Handelsblatt. Dependenţa de materii prime este călcâiul lui Ahile al economiei germane, scrie ziarul: "Industria este afectată de teama că sectorul de înaltă tehnologie din Germania ar putea fi privat de proviziile esenţiale."

Aceleaşi cercuri de afaceri, care l-au finanţat pe Hitler, bat din nou tobele de război. Articolul citează un interviu cu Dierk Paskert, manager al Resource Alliance înfiinţată în 2011. Membrii alianţei includ Volkswagen, ThyssenKrupp, Bayer şi BASF - firme care fie sprijină direct planurile naziste de război sau a căror predecesori au făcut acest lucru. Acum ele lucrează îndeaproape cu guvernul german pentru a planifica modul în care Berlinul îşi va asigura accesul la materiile prime critice din întreaga lume, prin forţă dacă este necesar.

Foamea industriei germane, care este dependentă de export pentru materiale şi pieţe, este imensă. Conform Handelsblatt, importurile de materii prime ale Germaniei din ultimul deceniu aproape că s-au triplat. "Bătălia pentru resurse este legată de petrol şi gaze, dar, de asemenea, şi pentru minerale." Handelsblatt oferă o prezentare detaliată a unor resurse extrem de preţuite cum ar fi litiu, cobalt, crom, indiu şi elemente de pământ rare, şi aminteşte de conflictul aflat în creştere între marile puteri pentru aceste resurse.

Paskert indică clar că burghezia germană este dispusă să folosească forţa militară pentru a-şi asigura aceste resurse în detrimentul rivalilor săi. Întrebat de Handelsblatt dacă vor exista din nou războaie pentru resurse, el explică: "Istoria arată că multe conflicte sunt înrădăcinate în lupta pentru resurse. Până acum, cele mai multe au avut loc în general pentru petrol sau gaze naturale, însă cele pentru minerale sunt în creştere. Aprovizionarea cu materii prime este baza pentru valoarea şi bogăţia unei ţări şi, prin urmare, are semnificaţie geo-politică. Prezenţa armatei SUA în Golful Persic sau extinderea masivă a forţei navale chineze este destinată, de asemenea, protejării acestor interese." Handelsblatt asigură cititorii săi că această perspectiva îşi găseşte sprijin în cercurile politice, şi că pentru guvernul federal, "controlul materiilor prime" este "o problemă strategică pentru politica externă." Germania se pregăteşte pentru o situaţie în care "parteneriatele pentru resurse existente" sunt insuficiente şi "va fi nevoie de securitate şi instrumente militare adiţionale."

Reîntoarcerea imperialismului german agresiv iniţiază o nouă etapă a conflictului inter-imperialist şi creşte ameninţarea unui al treilea război mondial.

Devine din ce în ce mai clar că perioada de după al Doilea Război Mondial - perioadă în care burghezia germană a adoptat o atitudine pacifistă şi s-a bazat pe Washington pentru a efectua războaie şi alte operaţiuni militare, pe care se baza lumea imperialistă - a fost doar un interludiu istoric.

Politicile de austeritate urmărite de Uniunea Europeană după izbucnirea crizei economice mondiale au subminat piaţa europeană, cea care în ultimele decenii a oferit baza pentru expansiunea comercială şi de producţie a Germaniei. Rezultatul este întoarcerea unor spectre aparent îngropate de mult timp. Acestea sunt materializate de puterile imperialiste prin pregătirile pentru război.

În secolul al XIX-lea, Germania a ajuns prea târziu pe scenă pentru a-şi ocupa locul în lupta pentru împărţirea lumii. Apoi ea a acţionat tot mai agresiv pentru a-şi impune interesele sale în detrimentul celor ale rivalilor săi şi a cufundat lumea de două ori în război. Odată cu intensificarea crizei financiare şi economice a capitalismului mondial, imperialismul german se simte din nou obligat să intre în arenă.

După prăbușirea Uniunii Sovietice, clasă de guvernământ americană a văzut o oportunitate pentru operaţiuni de neconcurat peste tot în lume. Timp de mai mult de un deceniu, aceasta a purtat "războaie preventive" în tot Orientul Mijlociu. Acum, ea îşi îndreaptă tot mai mult atenţia înspre Asia şi a implementat un război cu drone la nivel global pentru a-si apăra interesele strategice şi economice. Preşedintele SUA Barack Obama şi-a asumat autoritatea de a asasina prin intermediul atacurilor cu drone până şi cetăţeni americani.

Imperialismul francez face uz tot mai des de mijloace militare pentru apărarea intereselor sale în Africa şi în Orientul Mijlociu. După ce a jucat un rol-cheie în debutul războiului din Libia, precum şi în războaiele din cele două foste colonii ale sale, Coasta de Fildeş şi Siria, Franţa invadează acum a patra ţară, Mali.

Asemeni burgheziei germane, Japonia, aliatul strategic al Germaniei în timpul celui de- al Doilea Război Mondial, reacţionează la criză cu atacuri asupra clasei muncitoare la domiciliu şi prin creşterea militarismului în străinătate. Ca şi în anii 1930, acest militarism este îndreptat împotriva China şi este în prezent înteţit de conflictul legat de Insulele Senkaku / Diaoyu din Marea Chinei de Est.

În aceste condiţii, burghezia germană se reînarmează. Handelsblatt a afirmat răspicat că armata germană va fi reconstruită "pentru a fi folosită peste tot în lume."

Marea majoritate a populaţiei germane se opune vehement militarismului. Faptul că Handelsblatt poate să formuleze public obiectivele burgheziei germane este, mai presus de toate, o sentinţă devastatoare pentru Partidul Verde, Partidul Social Democrat şi die Linke. Ele au justificat în mod repetat politica externă germană şi operaţiunile militare din Kosovo şi Afganistan, pretinzând că aceste războaie au fost bazate pe considerente democratice şi umanitare.

Pe parcursul ultimilor 15 ani, aceste forţe s-au mutat brusc la dreapta, aliniindu-se tot mai mult şi în mod deschis cu interesele marilor afaceri şi ale militarismului german. Lipsa acţiunii lor în urma articolului din Handelsblatt spune totul. Ele sunt de acord cu pregătirile de război.

Capitalismul împinge încă o dată omenirea spre o catastrofă. De data aceasta însă, puterea distructivă a claselor aflate la conducere este cu mult mai mare decât cea din timpul celor două războaie mondiale din secolul trecut. Deşi un nou război mondial ar pune un semn de întrebare peste soarta întregii rase umane, aceasta este exact ţinta înspre care clasele aflate la conducere şi sistemul lor economic şi social conduc omenirea. Pentru a evita politicile de barbarie imperialistă şi de conflict naţional, clasa muncitoare - în Germania, Europa şi în jurul lumii - trebuie să avanseze un program de solidaritate internaţională şi de revoluţie socialistă.