Home » Perspective » SUA

Obama conduce o contrarevoluţie socială

De Patrick Martin
3 ianuarie 2013

La momentul în care articolul acesta este scris, negocierile între republicanii din Congres şi Casa Albă, privind aşa-numita "prăpastie fiscală", continuă. Nu este încă clar, dacă în următoarele câteva zile se va ajunge la un acord sau dacă atmosfera de criză indusă va continua şi în noul an. Cu toate acestea, ceea ce este clar, este direcţia generală a politicii sociale a SUA şi faptul că, în cadrul dezbaterilor de la Washington, clasa muncitoare este ţinta reală a ambelor partide.

Este necesar să demitizăm acest proces, care este caracterizat de un nivel extraordinar de tupeu şi minciuni, în spatele cărora este ascunsă o conspiraţie împotriva poporului american.

"Prăpastia fiscală" este un termen stabilit în mod artificial. El a fost stabilit ca parte a negocierilor anterioare şi e menit să creeze condițiile de punere în aplicare a unor măsuri nepopulare, care anterior ar fi fost considerate din punct de vedere politic imposibile.

Dacă Washingtonul " trece peste prăpastie", impactul va fi simţit cel mai direct de către populaţia care munceşte. Inclus este un impozit mai mare, care va reduce cu 7 la sută suma pe care muncitorii o duc acasă şi eliminarea imediată a asigurării şomajului pe termen lung pentru 2 milioane de şomeri. Aceste acţiuni vor fi urmate la scurt timp după acesta de tăierea beneficiilor pentru un alt milion de oameni. Bugetarii se va confrunta cu ore suplimentare de muncă neplătite, iar unele programe sociale importante, de la asistenţa pentru energie şi alimentaţia copilului, la subvenţiile pentru educaţie, se vor confrunta cu reduceri masive.

Acesta este doar începutul. Prăpastia fiscală este primul dintr-o serie de termene stabilite în mod artificial pentru anul nou. Un alt termen va fi la sfârşitul lui februarie şi este legat de creşterea plafonului pentru datoria federală - aceeaşi problemă care, în luna august 2011 a devenit pretextul pentru un acord bipartizan de reducere în următorii zece ani a peste un miliard de dolari din cheltuielile sociale. În martie va expira "rezoluţia continuă", care autoriza cheltuielile federale timp de şase luni, adoptată înainte de alegeri.

Fiecare termen limită va fi utilizat drept o ocazie pentru a urmări cele mai importante programe sociale federale: pensiile, Medicare şi Medicaid - care furnizează venituri pentru pensionari şi care plătesc pentru sănătatea a zeci de milioane de oameni în vârstă, cu handicap şi pentru cei săraci. Dezbaterea falsă privind o creștere minisculă a taxelor pentru cei bogaţi - care va fi repede înlocuită cu o "reformă comprehensivă" pentru a scădea venitul şi taxele corporative pentru anul viitor - este destinată a ascunde această agendă reacţionară.

Strategia globală a clasei de guvernământ a fost evidentă într-un interviu dat de Preşedintele Obama şi difuzat duminică dimineaţa pe NBC , în cadrul programului "Întâlnire cu presa". În timp ce cea mai mare atenţie a presei a fost axată pe observaţiile sale critice adresate republicanilor din Congres, care se opun chiar şi celei mai mici creşteri a impozitelor pentru cei bogaţi, au existat doar puţine comentarii legate de faptul că Obama este în favoarea unor reduceri în cadrul programelor de drept.

La cererea moderatorului David Gregory de a "vorbi dur cu seniorii", Obama a răspuns: " deja am făcut acest lucru, David." El a menţionat sprijinul acordat aşa-numitului indice armonizat al preţului de consum, o formulă revizuită de calcul a creşterii costurilor de trai, care va reduce beneficiile viitoare pentru cei care primesc pensii. Aceasta este "extrem de nepopulară printre democraţi", a continuat Obama şi "nu este ceva susţinut de AARP (Asociaţia Pensionarilor). Însă în vederea consolidării pe termen lung a pensiilor, sunt dispus să iau aceste decizii."

În limbajul Orwellian al politicii americane, "întărirea" unui program social înseamnă reducerea permanentă a beneficiilor pe care acesta le prevede, la fel cum "echilibru" şi "corectitudine" înseamnă reducerea condiţiilor de viaţă a zeci de milioane de muncitori, impunând o creştere temporară a taxelor pentru bancheri şi directori. În conformitate cu Obama, dacă milionarii şi miliardarii plătesc taxe uşor mai ridicate, în timp ce cei săraci mănâncă mai puţin, copii celor săraci merg mai rar la medic, iar persoanele în vârstă îşi încălzesc locuinţele mai puţin , deoarece nu pot plăti factura la încălzire, acest lucru înseamnă că "fiecare îşi aduce contribuţia sa."

Spre sfârşitul interviului, Obama a depus eforturi pentru a nega orice legătură cu tradiţiile liberale din trecut ale Partidului Democrat. "Eu nu sunt condus de nicio agendă ideologică," a spus el. Poziția sa în cadrul discuţiilor privind prăpastia fiscală a cerut " menţinerea reducerilor fiscale pentru 98 la sută din americani, " a spus el, adăugând: " Nu cred că cineva va considera acest lucru o agendă liberală de stânga ... care cândva era considerată a fi în mare parte o agendă republicană."

Observaţiile lui Obama din cadrul "Întâlnirii cu presa" sunt doar cele mai explicite dintr-o serie de declaraţii şi acţiuni ale Casei Albe de la alegerile din noiembrie încoace. Preşedintele democrat reasigură suporterii săi principali, aristocraţia financiară americană, că el este dedicat în întregime conservării intereselor ei.

În cadrul alegerilor prezidenţiale, publicaţiile liberale, cum ar fi Nation magazine, şi o sumedenie de grupuri de pseudo-stânga, cum ar fi Organizaţia Socialistă Internaţională, au portretizat realegerea lui Obama ca o lovitură dată agendei de dreapta a corporaţiilor gigant şi a băncilor. Adevărul este că Obama şi democraţii reprezintă aristocraţia financiară la fel cum o fac şi republicanii. De fapt, Obama a devenit candidatul preferat al elitei conducătoare. Acest lucru a fost demonstrat de sumele primite în cadrul campaniei, de mai mult de un miliard de dolari.

Obama conduce o contrarevoluţie socială, care este politica comună a claselor de guvernământ din întreaga lume - din Europa în Japonia şi până în Statele Unite. În fiecare ţară, reprezentanţii capitalului financiar au jefuit trezoreriile naţionale pentru a salva băncile şi speculatorii, iar acum cer ca muncitorii să plătească preţul.

Întregul cadru al "dezbaterii" privind buget oficial este reacţionar şi fals. Dezbaterea se bazează pe minciuna că nu există bani pentru programele sociale de educație și de sănătate sau pentru salarii decente şi beneficii pentru clasa muncitoare. Profiturile corporative şi averile elitei financiare continuă să crească, în timp ce inegalitatea socială atinge niveluri fără precedent. Se estimează că corporaţiile americane deţin în prezent rezerve între trei şi cinci miliarde de dolari .

Conduse de SUA, acţiunile guvernelor lumii sunt dedicate unor interese explicite de clasă. În condiţiile aprofundării crizei economice, clasa de guvernământ încercă să apăre bogăţia sa printr-o degenerare istorică a condiţiilor de viaţă a marii majorităţi a oamenilor.

Pentru a lupta împotriva politicii de austeritate bipartizană, clasa muncitoare trebuie să se rupă de democraţi şi să înceapă o luptă împotriva administraţiei Obama şi a sistemului capitalist bipartit. Acest lucru înseamnă construirea unei mișcări politice independente bazată pe un program socialist, care apără drepturile sociale ale clasei muncitoare - locurile de muncă, salariile decente, programele de sănătate, educaţia şi o pensie sigură - şi nu profiturile corporative.