Home » Perspective » SUA

Afacerea privind “prăpastia fiscală”

De Barry Grey
8 ianuarie 2013

Proiectul de lege adoptat de Congres şi denumit “prăpastia fiscală” este un proiect prin care Congresul încearcă să evite creşterile fiscale şi reducerile de cheltuieli. Acesta pregăteşte scena pentru o campanie a ambelor partide şi a mass-mediei din SUA pentru atacuri zdrobitoare asupra programelor sociale care oferă acoperire de sănătate şi venituri la pensie persoanelor în vârstă, persoanelor cu handicap şi celor săraci.

Proiectul de lege, adoptat marţi, prevede o creştere mică a ratei de impozitare pentru cei aflaţi în top 0,7 la sută şi serveşte ca un paravan pentru un asalt asupra reformelor sociale de bază din anii 1930 și 1960. Afacerea bipartizană elaborată între Casa Albă, Obama şi liderii democraţi şi republicani din Congres întârzie cu două luni reducerile de 110 miliarde de dolari din cheltuielile militare şi cele interne. Aceas lucru stabileşte un nou termen limită de criză pentru luna martie, termen care va coincide cu necesitatea juridică de a mări plafonul datoriei federale pentru a asigura finanţarea din partea guvernului federal.

După ce legea prăpastiei fiscale a rezolvat problema legată de impozit, mass-media controlată de corporaţii va cere ca "prăpastia plafonului datoriei" sa fi evitată prin reducerea masivă a cheltuielilor sociale, vizate fiind Medicare, Medicaid şi pensiile.

Utilizarea termenelor limită artificiale şi a crizelor false pentru a manipula publicul a devenit un modus operandi de bază pentru gestionarea afacerilor politice ale elitei conducătoare americane. Aşa-numita dezbatere privind prăpastia fiscală a fost de la început un exerciţiu regizat şi cinic. Dezbaterea a reflectat incapacitatea sistemului politic de a aborda preocupările maselor şi slugărnicia sa totală faţă de aristocraţia financiară.

Parte a procesului este crearea de către mass-media a unei "opinii publice" artificiale, care nu are nimic de-a face cu problemele reale şi opiniile populaţiei. Miercuri, programele de ştiri de dimineaţă discutau deja despre un val de nemulţumire populară legată de eşecul Congresului de a adopta măsuri "reale" de reducere a deficitului şi a reducerilor semnificative din programele sociale. Sondajele efectuate însă în mod repetat arată că o mare majoritate a populaţiei se opune acestor reduceri.

Obama a exemplificat această ipocrizie a Partidului Democrat în remarcile făcute marţi noaptea, după ce proiectul de lege a trecut de Camera Reprezentanţilor. " O promisiune centrală a campaniei mele pentru preşedinte, " a declarat el ," a fost de a schimba codul fiscal care era în favoarea celor bogaţi şi în detrimentul clasei de mijloc a americanilor care muncesc. Am realizat acest lucru în seara aceasta."

Aceas lucru este o minciună. Proiectul de lege face ca reducerile impozitului pe venit a celor bogaţi, proiect instituit sub Bush, să fie permamente. Excepţia este o creştere modestă a impozitului pentru gospodăriile care câştigă mai mult 450.000 de dolari pe an. Proiectul stabileşte definitiv rata de impozitare pentru câştigurile de capital la 20 la sută şi menţine limita pentru impozitul pe proprietate la 5 milioane de dolari pentru persoanele fizice şi 10 milioane de dolari pentru cupluri. Mai există şi ajustare la inflaţie, care va ridica până la sfârşitul deceniului impozitul minim pe proprietate la 15 milioane de dolari.

Conform standardelor istorice, aceste rate de impozitare sunt foarte mici, în majoritatea cazurilor mult mai mici decât cele care au existat înainte de 2001. Ele oferă milioane în plus celor bogaţi.

În acelaşi timp, legea prăpastiei fiscale ridică taxele pentru 77 la sută din gospodării, eliminând deducerea fiscală de 2 la sută din salarizare. O familie tipică, care câştigă 50.000 de dolari pe an, va plăti în 2013 taxe federale mai mari cu 1.000 de dolari.

Obama a reiterat angajamentul său de a ataca programele sociale de drept, precum Medicare şi pensiile. Numind Medicare "cel mai mare contribuitor la deficitul nostru", el s-a angajat să "reformeze acest program." El a anunţat de astfel şă să elimine "alte cheltuieli inutile din partea guvernului."

Oficiul pentru buget al Congresului a emis un raport estimând că - în comparaţie cu ceea ce s-ar fi întâmplat, dacă reducerilor de cheltuieli şi creşterii impozitului anunţate pentru noul an li s-ar fi permis să intre în vigoare - înţelegerea privind prăpastia fiscală va mări deficitul federal cu 4 miliarde de dolari în următorul deceniu. Cine va plăti pentru acestă "extravaganţă"?

O coloană a comentatorului de la New York Times, David Brooks, care a fost publicată luni şi intitulată "Un alt eşec fiscal" exemplifică clar gândirea din cadrul clasei conducătoare. Brooks începe declarând că "programele sociale de bunăstare" americane au devenit "de nepermis."

El dă vina pe pensionari, care au neruşinarea să se aştepte la îngrijire medicală decentă şi să o folosească pentru a trăi mai mult. "Obligaţiile faţă de persoanele în vârstă storc deja din programele pentru tineri şi nevoiaşi, " scrie el, cerând "reforme structurale considerabile" în cadrul Medicare, inclusiv verificarea, cine este îndreptăţit să beneficieze de pe urma acestuia.

" În final", scrie el, "ar trebui să dam vină pe alegătorii americani," care au " decis că le place să cheltuie mult pentru ei înşişi, lăsâd costurile asupra copiilor şi nepoţilor lor." Un prim exemplu al acestei lăcomii este "cuplul Medicare tipic" , care consumă "234.000 de dolari gratuiţi", mult mai mult decât ceea ce a plătit sistemului.

Acestă calomnie împotriva poporului american oferă un indiciu al sălbăticiei care animă elita corporativ-financiară din SUA. Aceasta nu va da înapoi de la nimic pentru a inversa reformele sociale ale secolului trecut şi de a reduce clasa muncitoare la sărăcie.