Home » Perspective » Siria

Luaţi mâinile de pe Siria!

De Bill Van Auken
25 martie 2013

Timp de două zile începând de miercuri, Preşedintele SUA Barack Obama s-a aflat într-o vizită în Israel. De acolo, el a lansat ameninţări agresive împotriva Siriei şi Iranului. Vizita, care are în mod evident caracterul unui consiliu de război americano-israelian, demonstreză clar că la zece ani de la invazia SUA în Irak, imperialismul SUA se pregăteşte pentru crime mai mari în Orientul Mijlociu.

Preşedintele democrat a ameninţat regimul sirian a lui Bashar al-Assad că "va fi tras la răspundere pentru folosirea armelor chimice sau transferul lor către terorişti", adăugând că dacă dovezile vor indica că aceste arme au fost utilizate, atunci “regulile se vor schimba.”

În ceea ce priveşte Iranul, Obama a repetat promisiunea sa "de a preveni ca acesta să aibă o armă nucleară" şi că "toate opţiunile sunt pe masă”. Totodată el a recunoscut "dreptul" Israelului de a lua măsuri unilaterale împotriva Iranului şi a declarat că între SUA şi Israel nu există divergenţe din acest punct de vedere.

Observaţiile lui Obama au venit la o zi după cea de-a zecea aniversare de la invazia SUA în Irak. Nici administraţia Obama şi nici Congresul american nu au organizat discrusuri sau ceremonii pentru a marca debutul unui război în care au fost trimişi 1,5 milioane de americani şi în care au murit aproape 4.500 , iar sute de mii au suferit răni fizice sau psihologice.

În acest caz, tăcerea denotă vină. Ambele partide politice, fiecare ramură a guvernului, mass-media şi corporaţiile din SUA au fost direct implicate în ceea ce reprezintă, fără îndoială, cea mai mare crimă de război a secolului XXI: un război neprovocat bazat pe minciuni şi lansat împotriva unei naţiuni practic lipsită de apărare, care a luat viaţa a aproape un milion de oameni şi au lăsat o întreagă societate în ruine.

În ciuda opoziţiei publice de masă împotriva războiului, elita conducătoare a Americii face acum presiuni pentru conflicte mai mari şi mai distructive. Într-un mod orwellian, pretextele familiare şi discreditate privind " arme de distrugere în masă", terorismul şi promovarea "democraţiei" sunt reciclate, de această dată pentru a justifica un război împotriva Siriei.

În cercurile de conducere americane au existat numeroase apeluri pentru noi războaie în Orientul Mijlociu. Adm. James Stavridis, comandantul Comandamentului Suprem Aliat din Europa al Pentagonului, a mărturisit marţi în faţa Comitetului pentru Servicii Armate a Senatului planurile extinse ale NATO pentru o intervenţie în Siria. "Avem în vedere o gamă largă de operaţiuni şi suntem pregătiţi, dacă vom fi chemaţi, să ne angajăm în lupta, aşa cum am făcut şi în Libia," a declarat el.

Potrivit lui Stavridis, este luată serios în considereare instituirea unei "zone no-fly." Apeluri pentru o astfel de zonă no-fly în Libia, care a fost aprobată de Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite în martie 2011, a condus la o campanie de bombardamente NATO-SUA şi la un război pentru schimbarea de regim.

Preşedintele Comitetului, Senatorul Carl Levin, (democrat, Michigan) a condus interogatoriul. Cu o zi înainte, el a vorbit în faţa Consiliului pentru Relaţii Externe, cerând stabilirea unei " zone de protecţie de-a lungul frontierei turco-siriene" şi folosirea forţei militare pentru a "ataca apărarea aeriană siriană şi o parte din forţa sa aeriană."

În rezoluţii introduse în Casa Reprezentativelor şi în Senat a fost cerută înarmarea şi formarea "rebelilor" care luptă ca să-l răstoarne pe Assad şi care sunt sprijiniţi de Occident.

Între timp, utilizarea aparentă a unei arme chimice, care ar fi luat marţi viaţa a peste 30 sirieni, a dus la solicitarea reînnoită a Congresului pentru o intervenţie directă a SUA.

Guvernul sirian a acuzat însă că luptătorii susţinuţi de Vest sunt cei care au tras cu racheta care transporta un focos chimic. Dispozitivul a lovit un sat situat în afara oraşului Aleppo care este controlat de guvern. Martorii oculari au declarat că majoritatea victimelor au fost soldaţi ai guvernului sirian, însă surse din Siria au descris victimele ca fiind civili alawiţi, o populaţie care în mare măsură îl sprijină pe Assad.

Deputaţii au invocat ameninţările anterioare ale lui Obama, că utilizarea armelor chimice în Siria ar reprezenta "o linie roşie" care ar duce la o intervenţie SUA. "Dacă rapoartele de astăzi sunt fundamentate, atunci linia roşie a Preşedintelui a fost încălcată şi noi îl îndemnăm să ia măsuri imediate pentru a impune consecinţele promise, " au afirmat într-o declaraţie comună senatorii Lindsey Graham şi John McCain.

Într-un interviu Graham a mers chiar mai departe, cerând ca trupe SUA să fie trimise la sol în Siria pentru a asigura armele chimice. Pentagonul a estimat că o asemenea operaţiune ar necesita 75.000 de soldaţi şi puşcaşi marini.

Logica întortocheată aflată în spatele acestei campanii este că războiul civil sectar, care durează de doi ani încoace şi pe care l-au instigat, finanţat şi înarmat SUA şi aliaţii săi din Europa, Turcia şi monarhiile din Golful Persic, a slăbit regimul Assad într-o astfel de măsură, încât există posibilitatea ca armele sale chimice să cădă în mâinile teroriştilor.

Cu toate acestea, aceşti terorişti, precum Frontul Al-Nusra, care are legături cu Al-Qaeda şi alte miliţii jihadiste, sunt principalele trupe de şoc ale războiului sprijinit de Occident pentru schimbarea de regim.

În ceea ce priveşte afirmaţia Washingtonului, că promovează "democraţia" în Siria, aceasta nu ar putea fi infirmată mai mult decât de "alegerea" de luni a unui prim-ministru pentru un "guvern interimar" nou care să fie instalat pe teritoriul sirian controlat de către aşa-numiţii rebeli. Câştigătorul, ales de către cei 35 de membrii ai unui Consiliu Naţional Sirian format sub tutela Departamentul de Stat, a fost Ghassan Hitto - un cetăţean american şi director executiv al unui IT din Texas, care a părăsit Siria pe când avea 17 ani, cu peste 30 de ani în urmă.

Pretextele ideologice pentru un război SUA în Siria sunt chiar mai trase de păr decât cele utilizate pentru a efectua războiul din Irak cu un deceniu în urmă. Forţele motrice reale sunt aceleaşi. Este vorba despre un război de ruinare care vizează retrasarea hărţii din Orientul Mijlociu pentru a se potrivi intereselor imperialismului SUA şi asigurarea hegemoniei sale asupra resurselor de energie din regiune. Războiul pentru schimbarea regimului din Siria face parte dintr-o campanie mai largă a războiului împotriva Iranului şi aduce ameninţarea de a atrage şi Rusia şi China în război.

În timp ce establishmentul american aflat la guvernare îşi doreşte să îngroape memoria războiului din Irak, clasa muncitoare a tras propriile concluzii: sondaj după sondaj indică că marea majoritate este de părere că acel război nu ar fi trebui să aibă loc niciodată.

Încercarea de a convinge poporul american în mod fraudulos şi pe baza aceloraşi minciuni reîncălzite de necesitatea unui nou război vine împreună cu un asalt aprofundat asupra locurilor de muncă şi a nivelului de trai şi a revelaţiilor continue privind criminalitatea aristocraţiei financiare, în ale căror interese se duc aceste războaie. Un astfel de amestec volatil este o cale sigură pentru explozii sociale în Statele Unite şi dezvoltarea unei mişcări politice de masă împotriva războaielor imperialiste din Irak, Siria şi din alte ţări.