Română

70 de ani de la asasinarea lui Lev Troţki

Acest discurs a fost  ţinut de către David North, Preşedintele consiliului editorial al WSWS şi Preşedintele Partidului Egalităţii Sociale în cadrul unei reuniuni  la Berlin, în data de 17 octombrie.

Au trecut 70 de ani,  mai mult de două treimi de secol,  de la asasinarea lui Lev Troţki. Din punct de vedere politic, aceasta este o perioadă substanţială de timp. Este aşadar o platitudine de a spune că, evident, din 1940 s-au schimbat multe. Lumea lui Churchill, Roosevelt şi Hitler pare - verbul a fost ales cu deliberare - să aparţină unei ere de mult trecută.  Însă atunci când istoricii analizează receptarea lui Lev Troţki , întrebarea dacă este vorba într-adevăr de un timp atât de îndepărtat trebuie luată în serios. Indiferent de ceea ce s-a  schimbat în lume, Troţki rămâne o figură extrem de contemporană. Chiar şi dupa trecerea a 70 de ani de la asasinarea sa, interesul care se naste atunci când  numele lui este rostit nu s-a diminuat încă.

La două zile după asasinarea lui Troţki, New York Times saluta moartea sa într-un editorial în care se preciza că: "victimele cruzimii lui reci ... se ridică la milioane ... Pentru el  nu a fost  de ajuns că Rusia a trebuit să fie scăldată în sânge şi suferinţă;  lumea întreagă  a trebuit să treaca printr-o mare de violenţă, astfel încât triumful proletariatului să poată fi asigurat." 

Stilul caustic al editorilor care au scris acele rânduri  poate fi înţeles. Ei se temeau de Troţki fiindcă  el era cel mai mare revoluţionar al timpului lor. El a reprezentat o ameninţare pentru interesele şi modul lor de viaţă. Ei au scris despre un inamic ale cărui fapte au modelat lumea în care ei au trăit. Cu toate acestea, editorialiştii nu au putut să nu recunoscă marile realizări ale adversarului lor: 

"A fost un scriitor puternic, un orator care  putea stăpâni mulţimi vaste, un organizator de geniu pur .... Troţki a fost cel care, recent sosit în Rusia din New York, a reuşit să unească o masă de ruşi dezorganizati  în Armata Rosie. El a condus fiecare  general  "alb" din Rusia, a sfărâmat orice încercare a aliaţilor de a restabili vechiul regim, a dat o aparenţă de ordine unui sistem de transport şi de aprovizionare, care era scufundat în haos."

La aniversarea a 70 de ani de la moartea lui Troţki, furia duşmanilor săi nu s-a diminuat. În decursul ultimilor şapte ani, trei istorici britanici au publicat biografii ale lui Troţki. Prima, cea scrisa de Ian Thatcher, a apărut în 2003. Cea de-a doua, scrisa de Geoffrey Swain, a apărut în 2005. Cea mai recentă, scrisă  de Robert Service, a fost publicată cu mare fast anul trecut. În aceste biografii nu există nici o urmă de detaşare istorică, de obiectivitate, de onestitate, ca să nu mai vorbim de bază istorică. Autorii scriu despre Troţki ca şi cum acesta ar fi fost un adversar politic şi inamicul lor personal. Ciudat este faptul că, editorialiştii de la Times care au scris cuprinşi de furie politică în 1940 , au fost mai scrupuloşi în atitudinea lor faţă de faptele reale. Ei au recunoscut cel puţin rolul istoric jucat de Troţki.

Am petrecut mult timp răspunzând şi respingând  biografiile scrise de Thatcher, Swain şi Service - nişte încercări neruşinate de  denaturare şi falsificare a istoriei.  Eseurile  şi prelegerile mele  legate de acesti trei istorici au fost strânse şi publicate  într-o carte de aproximativ 200 de pagini. Rămân îndatorat editurii Mehring pentru că a publicat o ediţie în limba germană a acestei cărţi. Aş dori să fiu în măsură să spun că critica mea a fost exhaustivă în respingerea biografiilor scrise de Swain, Thatcher şi Service. Din păcate insa, aflat sub presiunea timpului şi al altor responsabilităţi, am fost nevoit să îmi concentrez atenţia în special asupra celui mai mare falsificator de date istorice dintre aceşti scriitori.

Am sperat ca  după  publicarea cărţii "In Defense of Leon Trotsky" (n.t. “În apararea lui Lev Troţki”) să fie posibil să iau o pauză binemeritată de la sarcina mai puţin placută de a răspunde istoricilor care îşi  fac o cariera din falsificarea şi denaturarea istoriei. Din păcate însă, aceasta dorinţă are puţine şanse de a se îndeplini.  Înainte de venirea mea în Germania, tovarăşii de la Partei für Soziale Gleichheit (n.t. Partidul Egalităţii Socialiste din Germania) m-au informat cu privire la atitudinea ostilă pe care departamentul de istorie din cadrul Universitatii Humboldt o au faţă de  prelegerile publice ale profesorului Alexander Rabinowitch pe tema Revoluţiei din Octombrie. Departamentul nu a fost dispus să pună la dispoziţie o sală adecvată pentru aceste prelegeri şi nici să-i ureze bun venit profesorului Rabinowitch în cadrul facultatii Humboldt, invitându-l chiar şi numai la o ceaşcă de cafea.

Am fost interesat să descopăr motivul acestei ostilităţii venite din partea Facultăţii de Istorie faţă de prelegerea profesorului Rabinowitch. Trebuia, desigur, să fie vorba despre ceva mai mult decât lipsa bunelor maniere. Şi, după o revizuire a scrierilor membrilor acestei facultăţi am stablit repede că asa şi este cazul.

Arhiva online a Facultăţii de Istorie Humboldt include o revizuire scrisă de lectorul Andreas Oberender pentru una din biografiile lui Troţki, cea scrisă de Robert Service. Oberender este debutant la această facultate şi se alfă sub conducerea profesorului Jörg Baberowski.  Munca lui Oberender susţine campania de discreditare contemporană a lui Troţki  şi demonstrează că aceasta nu este doar o preocupare anglo-americană.

Entuziasmul lui Oberender pentru biografia scrisa de Service nu cunoaşte limite. El salută cu bucurie mult aşteptata demolare a "mitului" conform căruia Trotki este o persoană  de o importanţă istorică mondială. Urmărind parcă un scenariu scris de însuşi Service, Oberender discrediteaza renumita  biografie a lui Troţki scrisă de Isaac Deutscher şi Broué Pierre, numindu-i pe aceştia simpli "apărători" şi "închinători" a lui Troţki.

În schimb,  Oberender îl lauda pe Service şi îl consideră a fi "biograful ideal" a lui Troţki: "Departe de a avea orice suspiciune cu privire la o legătură cu troţkismul, el are distanţa critică necesară faţă de protagonistul lui ...".  Oberender nu reuşeşte însă să ţina seama de faptul că asocierea lui Service cu institutul Hoover din cadrul Universitatii Stanford, institut cunoscut pentru atitudinea sa virulenta faţă de  comunişti, ridică semne de întrebare legate de "distanţa critică" şi obiectivitatea acestuia.

În ciuda laudei  fără rezerve pentru biografia lui Service, Oberender nu are în rest  nimic concret de spus despre asta. El nu dă nici măcar un citat din acestă operă, presupus geniala. În schimb, foloseşte aproape întreaga recenzie pentru a-l denunţa pe Trotki.

Oberender observă că  "Fără scrierile publicate în tinereţe şi talentul de orator, el ar fi rămas doar un tânăr revoluţionar printre multi altii. Fără retorică, Troţki nu ar fi avut nici un alt mijloc de a atrage atenţia asupra sa."

Oare cum să răspundă cineva unei  declaraţii atât de  banală şi de absurdă? La ce s-ar gândi cineva citind o biografie a contelui Lev Tolstoi, în care s-ar găsi rândurile acestea:  "Fără talentul lui ca scriitor, Tolstoi ar fi rămas, pur şi simplu, un bogat proprietar de pământ, printre multi alţii. Dacă nu ar fi scris "Război şi pace", "Anna Karenina", "Invierea", şi "Moartea lui Ivan Ilyitch", nimănui nu i-ar păsa de Tolstoi. Cu excepţia talentului său ca scriitor, el nu a avut nici un alt mijloc de a atrage atenţia asupra lui "?  Intr-adevar, cât de profund adevărat este lucrul acesta!

Pamfletul lui Oberender împotriva lui Troţki este dovada urii împotriva mişcării socialiste. El continuă:

"Dezvoltarea lui Troţki diferă doar puţin faţă de cea a unui membru cu o orientare de stânga care făcea parte din rândul intelectualilor străini de regimul ţarist. Mediul lui de socializare a fost constituit dintr-un focar nesănătos care predomina în cercul emigranţilor şi al comitetelor editoriale aflate în dezbateri scolastice nesfârşite despre puritatea doctrinei marxiste şi calea adevarata spre revoluţie". Conform părerii lui Oberender, Troţki  "nu a ieşit niciodata de sub  influenţa sufocantă a social-democraţiei ruse; cititorul caută în zadar un semn de candoare sau de dorinţa  de a ajunge la alţi intelectuali şi alte medii ideologice".

Ce ignoranţă uimitoare! Înainte de 1917, activităţile şi influenţa lui Troţki  nu s-au limitat niciodata doar la mediul  social-democrat rus. El a fost o figură importantă în mişcarea socialistă europeană, şi era cunoscut de toţi liderii majori ai celei de-a Doua Internaţionale - inclusiv Ramsey MacDonald, membru al societatii Fabian din Marea Britanie şi viitoru prim-ministru. Troţki a vorbit şi a scris fluent în franceză şi germană. El a fost, cel puţin înainte de 1914, în contact personal cu Karl Kautsky iar articolele sale au apărut în Die Neue Zeit. Troţki a fost considerat o autoritate importantă privind politica din Balcani. În ceea ce priveşte gama sa de interese culturale, nici  chiar Service nu neagă faptul că Troţki a scris pe o gamă largă de tendinţe intelectuale, literare şi artistice. Troţki a scris pe subiecte cum ar fi Nietzsche, Ibsen, şi avant-garde european.

Oberender continuă: "Adoptarea şi recepţia  marxismului de către tânărul Troţki  demonstrează treptat ceea ce se întâmplă atunci când un intelect agil şi receptiv  susţine o ideologie care este prinsa într-o structură conceptuală închisă ermetic şi care recunoaşte realitatea numai prin prisma dogmei rigide şi a adevărurilor incontestabile".

Într-un mod tipic de pragmatism vulgar, Oberender încearcă să ridiculizeze drept "dogmatic" pe cei ca Troţki, care sunt conştienţi de metoda teoretica şi care gândesc în mod sistematic. El nu reuşeşte să identifice "dogmele rigide" şi "adevărurile incontestabile" care, presupune el, au marcat gândirea lui Troţki.  Oberender are probabil în minte toată opera gândirii marxiste, baza sa în materialismul filozofic şi concepţia materialistă a istoriei. Oberender  nu realizează că afirmaţiile sale sunt lipsite de argumente care să le susţină şi nu fac altceva decât să exemplifice o gândire dogmatica de care el îl acuza pe Troţki.

Oberender  nu se opreşte însă aici: "Analiza imparţială şi argumentarea obiectivă nu au fost punctul forte a lui Troţki.  El a fost un maestru al frazelor grandioase şi al polemicilor abrazive, fiind înzestrat cu un talent dubios de mascare a celor mai bizare idei,  scrise într-o retorică uimitoare dar greu de înţeles. Excesele sale stilistice au mers mână în mână cu o lipsă izbitoare de substanţă şi de profunzime."

Oberender presupune că cititorii lui sunt complet ignoranţi în ceea ce priveşte opera literară  a lui Troţki şi influenţa imensă pe care a exercitat-o prin scrierile sale asupra opiniei publice. Brecht a spus în 1931 într-o conversaţie cu Walter Benjamin şi Hermann Hesse că Troţki ar putea fi considerat pe bună dreptate, cel mai mare scriitor din Europa. Aici trebuie  amintit faptul că Brecht  nu a fost un susţinător politic a lui Troţki. Orice academician capabil de a scrie astfel de cărţi necinstite şi neadevarate îşi pierde  dreptul de a fi luat în serios ca istoric.

Datorită perspicacităţii lor, scrierile lui Troţki privind politica europeană şi mondială sunt, pe o perioadă de aproape 40 de ani, de neegalat. Cu toate acestea,  Oberender continuă:

"Troţki a scris în succesiune rapidă un număr mare de texte, asumându-şi competenţa de a adresa tot felul de probleme. Nevoia sa de a comunica nestăpânit a coborât însă la nivelul verbiajului gol. În mod semnificativ, în iunie 1926, Politburo-ul i-a cerut lui Troţki  să reducă producţia în masa a textelor şi să se concentreze mai mult pe posturi şi sarcini primite de la partid."

Simpatia lui Oberender se îndreaptă spre Stalin şi spre restul adversarilor lui Troţki din Politburo-ul  sovietic. El nu întelege că eforturile lui Stalin de a-l cenzura pe Troţki au facut parte dintr-o campanie extinsă de a-l aduce la tăcere pe cel mai mare şi mai popular adversar al birocraţiei, aflată la acea vreme în creştere.

Oberender coboară însă chiar mai jos: "Ce ar fi devenit Troţki  în cazul în care regimul ţarist nu s-ar fi prăbuşit ca urmare a Primului Război Mondial? El ar fi trebuit să-ţi croiască drumul prin viaţă ca un jurnalist radical de stânga şi un revoluţionar care îmbătrâneşte aşteptând."

Noi ne putem întreba în mod similar: ce s-ar fi întâmplat cu Lincoln fără criza din Uniunie? El ar fi rămas  avocat într-un oraş mic. Ce-ar fi întâmplat cu Luther fără conflictul dintre Roma şi principii  germani care au pregătit scena pentru Reformare? Pe o scară ceva mai modestă, ne-am putea întreba şi ce s-ar fi întâmplat cu d-na Merkel dacă nu ar fi căzut Zidul Berlinului. Oberender ne cere, în esenţă, să luam în considerare ceea ce ar fi devenit  Troţki în cazul în care secolul 20 nu ar fi avut loc! Însă, chiar si fără permisiunea d-lui Oberender, aceasta s-a întâmplat iar el, evident, nu este mulţumit cu rezultatele.

"În timpul revoluţiei şi a războiului civil Troţki  a renunţat la biroul său cu scopul de a agita masele şi pentru ca Armata Roşie să ridice armele împotriva Armatei Albe. Talentele sale retorice şi organizatorice, împreună cu abordarea sa, fără îndoială, pro-violenţă, i-au permis să devină rapid unul dintre cei mai cunoscuti şi mai influenţi lideri de partid."

Cu alte cuvinte, în vârtejul creat de  război şi de revoluţie, în care milioane de oameni s-au angajat în lupte politice masive, Troţki a apărut ca una dintre marile figuri ale istoriei lumii!

Oberender vrea acum să distrugă ceea ce s-a întâmplat în istorie. "Ce ne rămâne de la Troţki şi mistica lui?... Dupa ce am citit biografia (lui Service) nu râmane nici o îndoială că, pe baza unui examen critic, nu mai rămâne decât reputaţia exagerată pe care a avut-o  cândva. Scrierile sale aparţin în mare măsura unui cabinet de curiozităţi, iar extravaganţa gândirii sale ne surprinde şi astăzi, într-o era non-ideologica, la fel de ciudat, dacă nu bizar. Cea de-a Patra Internaţională nu este altceva decât o notă de subsol în istoria mişcării muncitoreşti."

Am înţeles că domnul Oberender s-a născut în ceea ce a fost odata Germania de Est. Cum poate el aprecia astăzi locul de conducere ocupat de Partidul Unităţii Socialiste (PUS) în istoria mişcării muncitoreşti ? Sau pe cel al Partidului Comunist din Uniunia Sovietică? Ce rămâne din aceste structuri birocratice reacţionare? Troţki a prezis soarta partidelor staliniste: "Dintre aceste organizaţii reacţionare", scria el, "nu va rămâne nici o piatră una peste alta".

Domnul Oberender s-a complăcut în speculaţii cu privire la ceea ce ar fi fost soarta lui Troţki dacă nu ar fi intervenit războiul şi revoluţia. El nu poate însă obiecta la întrebarea: ce s-ar fi întâmplat cu domnul Oberender dacă Republica Democrată Germană nu s-ar fi prăbuşit? Sincer, mă îndoiesc că viaţa lui ar fi fost mult mai diferită de ceea ce este acum. Undeva în structurile academice din RDG s-ar fi fost găsit un loc şi pentru puţinele sale talente. Poate că el ar fi găsit chiar şi un loc în cadrul Universităţii Humboldt. Într-adevăr, recenzia scrisă pentru biografia lui Service ar fi putut fi publicata într-un jurnal stalinist, fără ca măcar un singur cuvânt să fie  schimbat!

Oberender susţine că scrierile lui Troţki aparţin într-un cabinet de curiozităţi  şi nu au nici o relevanţă pentru vremurile noastre. Acesta este un verdict ciudat,  mai ales pentru că este dat de un istoric care chipurile, este specializat în istoria Uniunii Sovietice. A spune că Troţki este irelevant echivalează cu demiterea semnificaţiei istorice pe care o are revoluţia rusă, revoluţie care se numără printre evenimentele cele mai importante ale secolului 20 . Este oare posibil să fie înţeleasă  strategia politică care a ghidat Revoluţia din Octombrie fără referire la scrierile lui Lev Troţki? Nici un istoric care se respectă nu ar putea exclude din studiul anului 1917  lectura  atentă a istoriei revoluţiei ruse scrisă de Troţki, carte care este totodată  una dintre capodoperele incontestabile ale literaturii universale. În mod similar, studierea operei "Revoluţia trădată" a lui Troţki rămâne o necesitate nu numai pentru istorici, dar şi pentru oricine doreşte să înţeleagă  ceea ce a fost Uniunea Sovietică, cât şi originea şi natura contradicţiilor sociale, economice şi politice care au condus la dizolvarea acesteia în 1991 -  soartă prevăzută de Troţki în 1936!

Opera literară a lui Troţki rămâne extrem de contemporană. Acestă situaţie este  neegalată de alt scriitor al vremii sale. În cuida multor schimbări care au avut loc în lume în ultimii 70 de ani, Troţki s-a preocupat cu probleme şi procese care rămân actuale: natura economiei mondiale şi relaţia sa cu statul-naţiune, semnificaţia şi implicaţiile hegemoniei globale a imperialismului american, precum şi fragilitatea democraţiei burgheze. Desigur, domnul Oberender nu indică nici un titlu al unei lucrări de Troţki. Din toate omisiunile însă, cel mai tulburător este eşecul său de a aminti ceea ce trebuie să fie luat în considerare, în special de un istoric german - una dintre cele mai mari realizări lui Troţki - analiza fascismului german şi avertizarea  asupra primejdiei colosale pe care nazismul le reprezintă pentru clasa muncitoare germană şi internaţională.

Oare domnul Oberender chiar crede că şi aceste scrieri aparţin tot într-un cabinet de curiozităţi istorice? Acestea nu au nici o relevanţă pentru  era noastră, care se presupune a fi  "non-ideologică"? În aceste zile  a fost expusă în Muzeul de Istorie din Berlin o expozitie majoră privind regimul nazist. Politica şi cultura germană continuă să fie zguduită până în zilele noastre de victoria nazistă din ianuarie 1933 şi de urmările sale.  Această victorie a fost realizată de către fascişti ca urmare a politicilor laşe şi iresponsabile duse de Partidului Social Democrat şi de partidele comuniste, care au refuzat să unească milioane de muncitori socialişti din Germania într-o  luptă comună împotriva lui Hitler.

Avertismentele lui Troţki privind pericolul reprezentat de fascism se află printre documentele politice cele mai profetice scrise în secolul 20. Ele sunt cu atât mai extraordinare deoarece au fost scrise de Troţki în Turcia, unde trăia în exil forţat.   Troţki a cerut un front comun al clasei muncitoare împotriva naziştilor şi a denunţat atât  subordonarea patetică a Partidului Socialist German faţă de Hindenburg, cât şi identificarea social-democraţiei cu fascismul. În timp ce Partidul Comunist German a susţinut cu un amestec de demagogie şi fatalism terifiant că o victorie nazistă ar duce rapid la o revoluţie comunistă, Troţki a avertizat că preluarea puterii de către Hitler ar reprezenta o catastrofă politică de dimensiuni de neimaginat.

Toate afirmaţiile conform cărora nu ar fi fost nici o diferenţă dacă Troţki ieşea victorios din lupta internă de partid, sunt infirmate de evenimentele din Germania. Dacă Troţki si Stalin nu ar fi fost despărţiţi de nici o altă neînţelegere,  disputa legată de Germania a reprezentat un moment istoric suficient pentru a justifica afirmaţia că înfrângerea lui Troţki a avut consecinţele cele mai tragice.

Permiteţi-mi să fac referire la un document scris de Troţki în aprilie 1932, la nouă luni înainte de victoria lui Hitler. Care ar fi răspunsul adecvat pe care guvernul sovietic l-ar putea da în faţa unei victorii fasciste? Troţki a scris:

"Relaţiile mele cu actuala guvernare de la Moscova nu sunt de natură să îmi dea dreptul de a vorbi în numele acesteia sau de a face referire la intenţiile sale, despre care eu, ca orice alt cititor şi om de politică, pot judeca numai pe baza tuturor informaţiilor accesiblie. Sunt însă liber să spun cum ar trebui, din punctul meu de vedere,  să acţioneze guvernul sovietic în cazul unei victorii fasciste în Germania. La primirea comunicării telegrafice cum că acest eveniment a avut loc, eu aş semna un ordin de mobilizare a rezervelor. Când ai în faţă un duşman de moarte şi atunci când războiul este inevitabil dacă priveşti situaţia în mod obiectiv, superficialitatea de a da timp inamicului pentru a-şi întări forţele şi poziţia ar fi de neiertat - el reuşind astfel să crească până la dimensiunile unui pericol colosal."

Oare domnul Oberender cred că aceste cuvinte  aparţin, de asemenea, într-un cabinet de curiozităţi istorice?

Ce evaluare poate fi făcută lui Lev Troţki,  la 70 de ani de la moartea sa? Noi avem acum avantajul perspectivei istorice. Ştim rezultatul conflictelor politice în care Troţki a jucat un rol  central. Ştim soarta Uniunii Sovietice şi a regimului stalinist care a venit la putere pe baza luptei politice împotriva lui Troţki.

Trebuie deci să adresez urmatoarea întrebare: care perspectivă a fost confirmată ca urmare a dezvoltării istorice ulterioare? Teoria lui Stalin-Buharin despre "socialismului într-o singură ţară" sau respingerea de către Trotki a posibilităţii de  instituire a socialismului la nivel naţional ? Care perspectivă a anticipat traiectoria de dezvoltare economică? Concepţia lui Stalin despre un socialism naţional sau insistenţa lui Troţki pe primatul proceselor economice globale?

Luată în ansamblu, istoria Uniunii Sovietice dovedeşte că, campania începută în 1923 în Politburo şi adresată împotriva lui Troţki şi a troţkismului a marcat debutul unei reacţii naţionaliste de dreapta şi a unei reacţii naţionaliste ruse împotriva programului internaţional revoluţionar pe care s-a bazat Revoluţia din Octombrie. În puţin mai mult de doar un deceniu, expulzarea internaţionaliştilor din cadrul Partidului Comunist Sovietic s-a dezvoltat într-o campanie de genocid politic neîngrădit  care a vizat exterminarea fizică a tuturor reprezentanţilor politici şi culturali ai marxismului din cadrul intelectualităţii socialiste şi a clasei muncitoare.

Uniunea Sovietică a ieşit din teroarea anti-socialistă din anii 1930 ca o societate zguduită politic. Campania de crimă în masă a lui Stalin care a inclus practic distrugerea întregului corp de ofiţeri din Uniunea Sovietică, a instigat naziştii şi a facilitat invazia ulterioară a acestora. Pierderile umane  suferite de URSS între 1941 şi 1945 au fost atribuite, într-o mare măsură, pe seama impactului epurărilor staliniste.  Victoria sovietică în cel de-al Doilea Război Mondial nu ar putea inversa, pe termen lung, traiectoria dezastruoasă a politicii URSS. Toate eforturile frenetice de reformă a birocraţiei sovietice  realizate după moartea lui Stalin în 1953  s-au dezvoltat pe baza programului naţionalist care a stat la baza regimului stalinist. Sistemul lăsat în urmă de către Stalin a dus de la o criză la alta şi în final la colapsul lui, la mai puţin de 38 ani după moartea dictatorului. Forma acelui colaps - dizolvarea URSS prin birocraţie, conversia proprietăţilor naţionalizate în proprietate privată şi transformarea unor secţiuni ale birocraţiei în multimilionari capitalişti - s-a desfăşurat în modulul anticipat de Troţki în 1930.

În concluzie aş dori să abordez importanţa lui Troţki în zilele noastre. Care este locul lui Troţki în istorie? Ca şi scriitor, orator, strateg de insurecţie revoluţionară, lider militar şi gânditor politic, Troţki reprezintă vârful politicii şi culturii socialiste al secolului 20.  Troţki a elaborat înainte de 1917 strategia  revoluţiei ruse. În timpul anilor de revoluţie şi război civil el a personificat dorinţa de victorie a proletariatului. Mai târziu, în faţa înfrângerii politice şi a izolării, trăind în exil, Troţki s-a ridicat pe culmi politice şi morale mai înalte, devenind un  adversar implacabil al contrarevoluţiei staliniste şi un strateg al revoluţiei socialiste mondiale viitoare.

Într-un mod neegalat de altcineva, Troţki a demonstrat ceea ce inseamna să fi un revoluţionar socialist în secolul 20. Nu poate fi pus la îndoială faptul că Lenin a fost o figură impunătoare în istoria socialismului. Însă viaţa şi munca lui sunt încorporate în Revoluţia Rusă, cu toate contradicţiile ei. Moartea sa în ianuarie 1924 a  survenit în momentul în care, reacţia partidului său faţă de  Revoluţia din Octombrie  abia începuse să se dezvolte. Conform scrierilor sale din ultimele săptămâni de viata politică, Lenin a apelat la sprijinul lui Troţki când s-a simţit asaltat de o anxietate legată de soarta revoluţiei.  În lupta împotriva stalinismului, activitatea politică a lui Troţki a dobândit o semnificaţie istorică mondială. Revoluţia rusă a fost un episod important în viaţa lui Troţki - un episod din lupta lui pentru victoria clasei muncitoare internaţionale. Troţki a personificat şi a reprezentat revoluţia socialistă mondială. Mai mult decât atât, în lupta împotriva stalinismului, Troţki a salvat socialismul din abisul în care a fost târât de gangsterii de la Kremlin şi complicii lor politici.

Nici o tendinţă politică care se autointitulează socialistă nu îşi poate defini programul şi nu-şi poate defini relaţia cu marxismul decât prin concepţiile politice şi luptele politice dezvoltate de Troţki. Cea de-a Patra Internaţională pe care a fondat-o  în 1938 a rezistat şi s-a dezvoltat ca o expresie politică a marxismului autentic. Şaptezeci de ani după moartea sa, Troţki - cea mai mare figură politică a secolului trecut - rămane  profesorul cel mai important al socialiştilor din acest nou secol.