Cele mai recente cifre care provin din Marea Britanie şi Statele Unite au spulberat orice speranţă că economia mondială ar putea experimenta o "redresare" în urma crizei financiare globale.

Economia britanică a crescut în primul trimestru al acestui an cu doar 0,5 la sută. În ultimul trimestru al anului 2010 a scăzut cu exact aceeaşi sumă. Stagnarea din ultimele şase luni a dat naştere unor avertismente că Marea Britanie este pe marginea unei "duble recesiuni."

Rata de creştere anuală pentru SUA a scăzut la 1,8 la sută, după ce trimestrul anterior s-a situat la 3,1 la sută. Pe parcursul anului trecut, economia SUA a crescut cu doar 2,3 la sută, 2,5 la sută ar fi fost însă necesar doar pentru a ţine pasul cu extinderea forţei de muncă.

Temerile legate de o încetinire globală au stârnit săptămâna trecută vânzări pe pieţele de capital şi de mărfuri după ce Preşedintele Bancii Centrale Europene Jean-Claude Tritchet a precizat că o creştere a ratei dobânzilor în luna iunie va fi puţin probabilă, datorită stării economiei europene.

Situaţia ocupării forţei de muncă cu care se confruntă muncitorii americani este un dezastru social. Timpul mediu în care un muncitor rămâne acum în şomaj este de 39 de săptămâni, perioada cea mai lungă din istorie. Tinerii sunt deosebit de afectaţi. Anul trecut, rata somajului pentru cei între 16-24 ani a înregistrat un nou record de 18,4 la sută.

Situaţia economică atât în ​​Marea Britanie, cât şi SUA este marcată de procese care nu au fost observate în perioada de după război. Salariile reale din Marea Britanie vor scădea pentru a patra oară consecutiv, lucru care se întâmplă pentru prima dată din 1870 încoace. Veniturile pentru uz casnic sunt prognozate să scadă cu 2 procente în acest an. Departe de a avea loc o întoarcere la "normalitate", situaţia financiară rămâne extrem de fragilă. Guvernatorul Bancii Angliei, Mervyn King, a avertizat în această săptămână că orice creştere a dobânzilor pe termen lung ar putea avea consecinţe "severe."

Profiturile din SUA au crescut în ultimul an, însă redresarea economică nu a avut loc. Acest lucru se datorează faptului că profiturile nu au crescut datorită dezvoltării pieţelelor, ci sunt rezultatul reducerii costurilor, în special a salariilor. În consecinţă, profiturile nu sunt redirecţionate spre noi investiţii – un mod în care ciclul de afaceri revine în condiţii "normale" - deoarece firmele americane se tem că pieţele vor stagna sau poate vor chiar scădea.

La sfârşitul anului tecut, investiţiile din sectorul privat au fost cu aproximativ 15 la sută mai reduse decât înainte de declanşarea crizei financiare, deoarece firmele din SUA au decis să-si păstreze profiturile. Ca urmare, exploataţiile lor de numerar şi stocurile de active au crescut la peste 1,93 de miliarde de dolari în al treilea trimestru din 2010, o creştere de peste 14 la sută faţă de anul trecut.

Agravarea dezastrului economic şi social din Statele Unite se răspândeşte pe plan internaţional prin rolul dolarului american ca moneda de rezervă la nivel mondial.

Pentru a susţine poziţia băncilor americane şi a caselor de finanţare în urma prăbuşirii financiare din 2008, US Federal Reserve a pus la dispoziţia acestora sute de miliarde de dolari cu o rată a dobânzii aproape de zero. În timp ce această politică de "facilitarea cantitativă" este aşteptată să se încheie în iunie, banca centrală americană Fed va continua să menţină ratele dobânzilor la niveluri foarte joase.

Rezultatul sunt turbulenţele fără precedent pe pieţele financiare internaţionale.

Un semn clar al neîncrederii în moneda SUA a fost dat de Banca centrală a Mexicului care a cumparat în februarie şi martie aproape 100 de tone de aur pentru a-şi transfera rezervele din activele tot mai scăzute de dolari SUA. Achiziţiile mexicane, evaluate la aproximativ 6,4 miliarde de dolari, au fost urmate de mutări similare de către China, India şi Rusia. Toate aceste ţări au achiziţionat în ultimii ani cantităţi mari de aur.

Cotaţia scăzută a dolarului duce atât la inflaţie, cât şi la o tendinţă spre recesiune. Preţurile la alimente au crescut cu circa 30 la sută faţă de anul trecut, adăugând presiunii suplimentare asupra nivelului de trai în regiunile mai sărace din Asia, Africa şi America Latină.

În acelaşi timp, ţările cu un curs de schimb flexibil sunt supuse unei concurenţe internaţionale mai mari, în special în industria prelucrătoare.

Ministrul de Finanţe al Braziliei, Guido Mantega, a avertizat anul trecut că scăderea dolarului va duce la un război al monedelor internaţionale. Brazilia se confruntă acum cu riscul unei "dezindustrializări", ca urmare a aprecierii monedei braziliene, realul, împotriva dolarului SUA.

Directorul executiv al conglomeratului industrial german Siemens, care are investiţii mari în Brazilia, a declarat pentru Financial Times în această săptămână că trebuie să fie impus un control pentru a opri creşterea realului, căci altfel exportul companiei va fi zdrobit. "Acest lucru este fundamental, există un risc de dezindustrializare," a spus el.

Creşterea realului, provocată de scăderea dolarului american, loveşte toate secţiunile din procesul de fabricaţie. Directorul executiv al ArcelorMittal, cel mai mare producător de oţel din ţară, a declarat pentru Financial Times că anul trecut a fost un "dezastru, aproape un dezastru complet."

Dolarul australian este o altă monedă care a câştigat teren faţă de moneda SUA. În 2009 valora 60 cenţi, iar între timp a înregistrat cel mai înalt nivel din 1983 încoace, ajungând la un moment dat la 1,10 dolari SUA. Acest lucru a dus la condiţii apropiate de recesiune în toate sectoarele economiei, exceptând industria minerală şi cea extractivă.

Turbulenţele care persistă pe pieţele financiare mondiale şi în economia mondială sunt însoţite de avertismente venite de la purtătorii de cuvânt ai capitalului financiar internaţional. Aceştia spun că nu există nici o speranţă ca condiţiile anterioare crizei să revină. Cererile lor sunt pentru sporirea măsurilor de austeritate îndreptate împotriva clasei muncitoare.

Mike Smith, şeful grupului bancar ANZ din Australia a anunţat săptămâna trecută o creştere a profitului de 38 la sută şi a avertizat că afacerile australiene au fost concepute pentru "un curs ascendent şi o creştere constantă. După criză avem nevoie de o adaptare, deoarece anumite secţiuni ale economiei au devenit brusc necompetitive la nivel global, iar modelele după care au funcţionat nu mai sunt sustenabile." Ar fi “nerealistă” aşteptarea ca vremurile anterioare crizei să se întoarcă", a spus el.

Aceste avertismente legate de o "schimbare a paradigmei" subliniază faptul că criza financiară din 2008-2009 nu a fost o recesiune de natură ciclică, ci începutul unei restructurări masive a relaţiilor economice şi sociale la scară globală, care vizează diminuarea poziţiei sociale a clasei muncitoare la un nivel nemaivăzut de la Marea Depresie încoace. Elitele mondiale financiare şi corporative presează cu impunerea acestui program. Clasa muncitoare trebuie să răspundă prin iniţierea luptei pentru putere politică ca un prim pas spre stoparea acestui sistem profitor şi implementarea unui program socialist economic la scară internaţională.

7 mai 2011