Rasismului şi eugenia sunt compatibile cu valorile de bază ale social-democraţiei germane. Acesta este rezultatul procedurii de expulzare a lui Thilo Sarrazin din Partidul Social Democrat, procedură care a avut loc joia trecută la Berlin.

Sarrazin a publicat anul trecut în august o operă intitulată "Germania se desfiinţează" în care a incitat împotriva străinilor şi în special a musulmanilor. În urma publicării cărţii şi a unui val ulterior de interviuri şi conferinţe dedicate aceeaşi teme, SPDul(nt. Partidul Social- Democrat) din Berlin, districtul Charlottenburg-Wilmersdorf , o asociaţie din Frankfurt şi, în final, biroul executiv federal al partidul, au iniţiat procedura de expulzare a lui Sarrazin.

Joia trecută, după cinci ore de deliberări cu Secretarul General als SPD, Andrea Nahles şi Sarrazin însuşi, Comisia de Arbitraj a asociaţiei districtului Berlin Charlottenburg-Wilmersdorf a fost de acord ca procedurile de expulzare să fie retrase.

Sarrazin a fost apărat la procesul de arbitraj de Klaus von Dohnanyi (SPD), un fost primar al oraşului Hamburg care a sprijinit public cartea lui Sarrazin. Potrivit Preşedintelui Comisiei de Arbitraj, Uken Sybille, procedurile au decurs într-un mod constructiv, respectuos, serios şi intensiv. Comisia a ajuns la un acord bazându-se pe o declaraţie făcută de către Sarrazin.

Sarrazin nu retrage în declaraţia sa niciuna din opiniile rasiste. El declară pur şi simplu că tezele sale nu au fost niciodată destinate să "încalce principiile social-democratice." El a declarat, de asemenea, că nu a susţinut în cartea sa că teoriile social-darwiniste trebuie să fi puse în practica politică: "Toţi copiii sunt egali şi au aceeaşi valoare ca fiinţe umane." El nu a cerut nici "promovarea unei politici de selecţie a populaţiei" şi nu a avut intenţia să facă discriminare împotriva imigranţilor.

Acest lucru nu este însă adevarat. Cartea lui se bazează pe prezumţii rasiste bine-cunoscute. El declară în carte că diferenţele etnice sunt la originea problemelor sociale şi denunţă imigranţii musulmani. Sarrazin, un fost ministru de finanţe şi senator al oraşului Berlin, a jucat un rol important în declinul social al unor cartiere întregi. El afirmă că inteligenţă sub medie şi lipsa dorintei de a se integra a imigranţilor a fost cauza principală pentru creşterea sărăciei şi a problemelor sociale: " Problema este săracia intelectuală şi morală, nu aspectul material."

El reduce chiar şi crimă la o problemă etnică. Sarrazin scrie că, "[În] nici o altă religie, trecerea de la violenţă la terorism nu este mai fluidă" ca în Islam. El adaugă, în mod absurd, că "20 la sută din totalul infracţiunilor violente din Berlin sunt comise de către aproximativ 1,000 de contravenienţi de origine turcă şi arabă."

Pentru a-şi susţine teza, Sarrazin foloseşte statistici false şi discreditate cu ani în urmă, cât şi argumente pseudo-biologice care, începând cu Legile Rasiale de la Nürnberg şi eugenia naziştilor, s-au mai păstrat doar în cercurile neo-fasciste. NPDul neo-nazist nu a publicat degeaba, cu câteva luni în urmă, un poster electoral în care era prezentată o imagine a cărţii lui Sarrazin şi inscripţia: "Sarrazin are dreptate!"

Sarrazin a confirmat într-o serie de interviuri, discuţii şi prelegeri faptul că NPDul nu a interpretat greşit conţinutul cărţii sale.

Cu puţin timp înainte de publicarea cărţii, Sarrazin a declarat într-un interviu cu Berliner Morgenpost că "toţi evreii au o anumită genă în comun." La sfârşitul lui septembrie 2010, la şase săptămâni după ce primul capitol al cărţii a fost publicat în Der Spiegel, el a afirmat în München că generaţii succesive de germani au fost invadate de imigranţii din Anatolia şi că trebuie luate măsuri de contracarare, cum ar fi tăierea ajutoarelor sociale pentru imigranţi.

În octombrie 2009 acesta a dat frâu liber rasismului când a declarat pentru revista Lettre International că arabii şi turcii nu au "nici un scop productiv, cu excepţia comerţului cu fructe şi legume." Ei nu ar face altceva decât să producă alte "fete cu văl" şi au cucerit Germania "prin rata mare a natalităţii." O încercare iniţială de a începe procedurile de expulzare împotriva lui Sarrazin au esuat în martie 2010. La acel moment, comisia de arbitraj a partidului a declarat că SPDul ar trebui să "toleze astfel de declaraţii provocatoare."

Conducerea SPD este conştientă de poziţia pe care partidul o tolerează în rândurile sale prin retractarea expulzării lui Sarrazin. În luna septembrie a anului trecut, liderul SPD Sigmar Gabriel a justificat acţiunea de expulzare, declarând: "Cine ne recomandă să tolerăm acest mesaj în partidul nostru ne cere să renunţam la tot ceea ce reprezintă social-democraţia: o imagine a libertăţii şi a oamenilor capabili de emancipare."

Acum însă, nu Sarrazin este cel care şi-a schimbat poziţia iniţială, ci mai degrabă Gabriel şi Secretarul General Andrea Nahles, care a iniţiat reconcilierea cu Sarrazin şi a justificat apoi în public această decizie. Gabriel a protejat-o declarând pentru Suddeutsche Zeitung că "d-na Nahles are pentru acţiunile ei tot sprijinul meu ."

Motivul pentru această schimbare de atitudine este schimbarea rapidă a situaţiei politice. Prăpastia socială dintre bogaţi şi săraci se adânceste de ani de zile. Ca urmare a crizei financiare internaţionale, mii de miliarde de euro din fondurile publice au fost pompate în bănci. Acum, aceste datorii suportate de guvernele naţionale urmează să fie rambursate prin reduceri masive ale cheltuielilor sociale şi serviciilor publice.

Pentru a distrage atenţia de la criza socială şi pentru a diviza clasa muncitoare, clasa conducătoare din Europa alimentează xenofobia şi rasismul. Într-un număr de ţări europene cum ar fi Italia, Ungaria, Olanda, Danemarca, Olanda, Elveţia şi Suedia, partidele-anti-imigranţi sunt implicate direct în guvern sau în susţinerea partidelor de guvernământ.

Guvernul Sarkozy din Franţa alimentează o campanie anti-islamică după alta. Cu sprijinul Partidului Socialist, guvernul a pus în vigoare legi discriminatorii: a interzis burka şi purtarea vălului musulman în şcolile publice.

Prin reconcilierea cu Sarrazin, SPDul urmează aceeaşi cale, făcând rasismul şi xenofobia parte a programului său politic. Ca partid de guvernare condus de cancelarul Gerhard Schröder şi Angela Merkel, SPDul a dus la redistribuirea bogăţiei de la cei săraci la cei bogaţi. Măsurile anti-sociale ca Hartz IV, locurile de muncă cu plata a 400 de euro şi alte forme de muncă cu salarii mici la care se adaugă creşterea vârstei de pensionare la 67 de ani poartă toate semnătura acestui partid.

Aflat într-un proces de declin continuu, partidul se îndreapta cu o viteza uluitoare spre dreapta. Acest partid care se mândrea cu un secol în urmă cu opoziţia sa faţă de anti-semitism adoptă acum anti-islamismul ca partea a programului său politic.

Multe comentarii sugerează că SPDul s-a grăbit să facă pace cu Sarrazin din cauza viitoarelor alegeri din Berlin care au loc în septembrie.

Ziarul Bild a citat marţi un "strateg din partid" care a declarat că, "trebuie să ne punem toate resursele în Berlin. În cazul în care alegerile ies prost pentru noi, va fi greu pentru SPD. Această realizare a jucat un rol important în procesul cu Sarrazin." În consecinţă, primarul Klaus Wowereit şi secretarul general Nahles au pregătit timp de mai multe săptămâni procedura de retragere a cererii de expulzare a lui Sarrazin.

Süddeutsche Zeitung a scris într-un comentariu scandalos că acordul cu Sarrazin a fost "o afacere destul de decentă, într-o situaţie destul de urâtă. Drumul prin diverse instanţe până la Comisia Federală de Arbitraj ar fi făcut mai mult rău partidului, decât ar putea face Sarrazin vreodată."

Acest lucru condamnă răspunsul partidului chiar mai şi mai mult. Formând o alianţă cu Partidul de Stânga, SPDul se află la aputere de un deceniu, timp în care a impus reduceri sociale fără precedent. Acum SPDul se confruntă cu perspectiva de a pierde teren. Ca răspuns, partidul mizează pe rasism pentru a rămâne la putere.

Transformarea aceasta nu este o surpriză. Într-un interviu acordat ziarului Der Spiegel înainte de conflictul cu Sarrazin, liderul Partidului, Gabriel a declarat că SPDul nu are nevoie de Sarrazin pentru a încuraja la xenofobie. Gabriel a cerut deportarea "predicatorilor urii", a imigranţilor care au refuzat să se integreze, precum şi plasarea mai multor poliţişti în punctele fierbinţi unde au loc acte de violenţă. "Sentimentul de securitate al germanilor este, de asemenea, ceva care merită respect", a declarat el pentru Der Spiegel.

Din rândurile SPDului există doar puţină critică faţă de procedura de expulzare împotriva lui Sarrazin. Aceasta vine din partea membrilor de partid care au, la rândul lor, un trecut de imigranţi.

Serghei Lagodinsky, un imigrant evreu din Europa de Est şi fondator al Grupului Muncitorilor Evrei Socialişti, a demisionat în semn de protest faţă de modul în care SPDul a abordat problema Thilo Sarrazin.

Membrul SPD Taner Beklen a cerut celor de la Zeit-Online să îi spună ce ar putea răspunde oamenilor "care mă întreabă dacă nu este paradoxal faptul că eu, un imigrant, sunt membru al unui partid în rândul căruia sunt oameni care îmi spun că eu sunt, datorită geneticii, mai prost? "

O declaraţie online a membrilor SPD scrisă de Aziz Bozkurt a câştigat până în prezent 700 de susţinători. Ea se plânge de "cursul în zig-zac al SPDului" şi face apel ca lumea să nu iasă din partid.

Vocile critice nu vor avea nici o influenţă asupra cursului partidului. SPDul a demonstrat de pe vremea când era condus de Schröder că nu se va îndepărta de la agenda pe 2010, în ciuda opoziţiei populare crescânde.

28 Aprilie 2011