Pe fondul unor proteste crescânde, premierul grec propune un guvern de unitate naţională

De Stefan Steinberg
20 iunie 2011

Premierul grec George Papandreou a anunţat că va reorganiza cabinetului său şi că va cere votul de încredere al Parlamentului pentru a pune în aplicare programul de austeritate.

Anterior el a propus o alianţă cu partidul conservator de opoziţie Noua Democraţie (ND) pentru a forma un guvern de unitate naţională.

Un astfel de guvern ar trece la reduceri drastice şi la privatizarea pe care băncile din Grecia şi aşa-numita "troika" - Uniunea Europeană, Fondul Monetar Internaţional şi Banca Centrala Europeană - o cere în schimbul acordării mai multor credite.

Papandreou a spus liderului ND Antonis Samaras că e pregătit să demisioneze din funcţia de şef al guvernului în cazul în care ND formează o coaliţie cu social-democraţii din PASOK.

La sfârşitul săptămânii trecute însă, Papandreou a anunţat la televiziunea greacă că îşi retrage oferta, deoarece opoziţia a transmis mass-mediei detaliile legate de planificata coaliţie.

Samaras a declarat la rândul său că ND nu va coopera cu PASOK, deoarece acesta a pierdut "încrederea cetăţenilor din Grecia, precum şi a pieţelor".

Papandreou a făcut propunerea sus numită atunci când zeci de mii s-au adunat pentru o zi pe străzile din Atena, la chemarea sindicatelor majore din ţară şi cu sprijinul mişcării Aganaktismeni (" cei indignaţi").

Scopul declarat al demonstraţiei a fost de a forma un lanţ uman şi de a paraliza Parlamentul.

Poliţia a tras în jurul prânzului cu gaze lacrimogene şi a intervenit cu forţa pentru a dispersa manifestanţii care se adunaseră pentru a bloca accesul în Parlamentul elen şi pentru a protesta faţă de austeritatea brutală impusă de băncile elene şi de guvernul Papandreou.

Parlamentarii discutau în clădire planurile fiscale ale guvernului Papandreou care prevăd o nouă rundă de reduceri, creşterea impozitelor, privatizarea a numeroase industrii-cheie de stat şi a serviciilor publice.

Străzile din jur clădirii Parlamentului semănau cu o tabără militară. Un contingent mare de poliţişti s-a plasat vizavi de protestatarii din Piata Syntagma din Atena şi pe străzile învecinate.

În curtea Parlamentului şi-au facut apariţia pomierii, iar intrarea principală a fost închisă de un gard înalt din metal, de maşini ale poliţiei şi de autobuze.

Mulţimea din spatele gardului - inclusiv tineri şi bătrâni şi multe familii cu copii - au cerut "Retragerea! Retragerea!" parlamentarilor. Demonstranţii din primul rând au zguduit barele care ar fi trebuit să protejeze Parlamentul.

În momentul în care indivizi din mulţime au început să arunce obiecte spre clădirea Parlamentului, poliţia a reacţionat prin utilizarea de gaze lacrimogene.

Demonstraţia celor peste 25.0000 de oameni, care până atunci a fost paşnică, a început să se destrame în momentul în care forţele speciale au tras mai multe runde de gaze lacrimogene în mulţime. Piaţa Syntagma s-a fost umplut de nori de gaz sufocant care au acoperit curând întreaga zonă.

Acestor demonstraţii li s-au alaturat suporteri ai mişcării Aganaktismeni care au demonstrat în Piata Syntagma în fiecare zi timp de trei săptămâni, dar şi membrii şi simpatizanţi ai principalelor federaţii sindicale din ţară.

Sindicatele au declanşat propria grevă de o zi şi au paralizat transportul public din întreaga ţară. Demonstraţii mari au avut loc şi în alte oraşe greceşti. La Salonic, în nordul ţării, s-au adunat 20.000 de oameni.

La Atena au avut loc ciocniri cu poliţia în momentul în care au apărut maşinile în care se aflau prim-ministrul Giorgos Papandreou şi preşedintele Karolos Papoulias.

Aproximativ o sută de oameni au huiduit atunci când Papandreou a parcurs scurta distanţă spre Palatul Prezidenţial pentru a purta la prânz o conversaţie cu preşedintele.

Detalii ale conversaţiei nu au fost dezvăluite, însă Papandreou l-a informat cu siguranţă pe preşedinte despre intenţia sa de a forma un guvern de unitate naţională. Majoritatea sa din Parlament este în scădere, iar doi parlamentari ai PASOK şi-au declarat intenţia de a vota împotriva planurilor fiscale ale guvernului. Acest lucru ar reduce majoritatea partidului cu patru locuri.

Aprobarea planurilor fiscale ale PASOK este condiţia prealabilă pentru ca troika să acorde Greciei împrumuturi suplimentare.

După propunerea lui Papandreou de a forma un guvern de unitate naţională şi a ofertei sale de a demisiona din funcţia de premier, unii comentatori au speculat în mass-media că acesta ar fi o reacţie la presiunea demonstraţiilor de masă şi a opoziţiei din propriul partid.

Însă cele mai importante cereri pentru Papandreaus sunt cererile repetate pentru o coaliţie naţională venite de la angajatorii săi: aristocraţia financiară greacă şi internaţională.

Un acord între partide cu privire la măsurile de austeritate a fost o condiţie pe care troika şi băncile a cerut-o la alegerile recente care au avut loc în Portugalia.

Şeful grupului miniştrilor de Finanţe din zona euro, Jean-Claude Juncker a declarat în cadrul unei reuniuni a miniştrilor de Finanţe din UE care a avut loc cu doar două săptămâni în urmă , că "în cazul ţărilor cu dificultăţi, ar fi înţelept ca principalele forţe politice din aceste ţări să cadă de acord asupra un drum comun. Acest lucru s-a făcut şi în Portugalia şi s-a întâmplat şi în Irlanda. Este ceea ce ne-am dori să vedem şi între partidele politice din Grecia."

Ameninţările, sfaturile şi sugestiile legate de un guvern grec viitor au fost însoţite de o înăsprire suplimentară a presiunii puse pe economia grecescă.

Agenţia de rating Standard & Poor's a coborât luni noaptea rata de credit a Greciei de la B la CCC şi a împins ţara la cel mai mic rating dintre cele 131 de state care sunt evaluate de către Standard&Poor's.

Acceaşi agenţie a coborat o zi mai târziu şi cele patru bănci greceşti de la B la CCC.

Papandreou încearcă acum să pună în aplicare sfatul lui Junckers şi cel al băncilor.

Unele rapoarte din mass-media explică că programul unui guvern de uniune naţională ar fi chiar mai draconic decât măsurile de austeritate pe care le-a planificat deja guvernul PASOK.

În ediţia de luni a cotidianului Kathimerini a apărut un comentariu în secţiunea de afaceri în care se spunea: "Este, prin urmare, de mare importanţă ca guvernul să asculte propunerile lui Antonis Samaras, liderul Partidului Conservator şi împreună cu acesta să îndeplinească obiectivele programului economic pe termen mediu planificate împreună cu partenerii Greciei din UE şi cu FMI."

Comentariul a remarcat că "ţara are nevoie de o conducere puternică” şi adaugă că "cei doi lideri vor trebui să convingă partenerii Greciei prin prezentarea unui plan simplu că ţara ia în serios reformele şi disciplina fiscală".

Principalele componente ale acestui plan sunt: ​​asigurarea că concedierile în masă vor avea loc în serviciul public şi nu în sectorul privat şi că va avea loc o reducere a impozitelor pe profit pentru a uşura activitatea firmelor, nu o reducere a ​​impozitelor pe consum, care ar uşura viaţa muncitorilor.

Planul prevede de asemenea ca "cei doi lideri să se angajeze să îndeplinească planul de privatizare în intervalul de timp specificat."

Propunerea unui guvern de unitate naţională făcut de premierul Papandreou arată starea de faliment a perspectivei care este susţinută de sindicatele elene şi de organizaţiile burgheze: ideea că este suficientă o presiune a maselor şi a unor proteste spontane pentru a schimba cursul partidelor parlamentare greceşti.

Elita politică din Grecia a reacţionat la grevele generale de o zi (cincisprezece în total, trei în acest an) şi la numeroasele demonstraţii prin faptul că a strâns rândurile şi prin presiunea pentru mai multe reduceri.

Formarea unui guvern de unitate naţională este o bătaie de joc la adresa procesului democratic. La fel ca în cazul prăbuşirii guvernului portughez din luna martie, acestă acţiune are loc la iniţiativa băncilor şi este menită pentru a schimba peisajul politic. Un nou guvern va impune executarea reducerilor care sunt respinse de către marea majoritate a populaţiei.

Un astfel de guvern ar trebui să se bazeze pe puterea deplină a statului şi să recurgă la măsuri cvasi-dictatoriale pentru a rupe rezistenţa populară.