Războaiele nesfârşite ale Washingtonului

De Bill Van Auken
16 iunie 2011

Forţele militare ale SUA duc acum atacuri simultane cu rachete, bombardamente, raiduri de asasinare conduse de forţele speciale şi lupte terestre în cinci ţări diferite: Irak, Afganistan, Pakistan, Libia şi Yemen.

Preşedintele Barack Obama, care îşi datorează victoria la alegerile din 2008 în mare măsură repulsiei populare simţită de milioane de americani faţă de războaiele de agresiune lansate de administraţia Bush în Afganistan şi Irak, a îndeplinit pe deplin predicţiile lui George W. Bush cu privire la războaiele "secolului 21."

În acestă privinţă, el chiar l-a depăşit pe predecesorul său republican. Bush a proclamat o doctrină infamă care susţinea că imperialismul Statelor Unite are dreptul să poarte război împotriva oricărei ţări pe care o percepe ca pe o potenţială ameninţare, acum sau în orice moment din viitor. În acest sens, el a îmbrăţişat principiul "războiului preventiv”, o formă agresivă de război pentru care liderii supravieţuitori ai celui de-al Treilea Reich au fost judecaţi la Nürnberg.

Pentru a justifica războiul împotriva Libiei, Obama a promulgat o doctrină proprie care renunţă chiar şi la pretenţia unei potenţiale ameninţari ca justificare pentru război. În schimb, el susţine că SUA are dreptul de a duce război ori de câte ori o cer "interesele şi valorile" puse în joc, chiar dacă obiectivele atacate nu reprezintă nici o ameninţare imaginabilă la adresa securităţii Statelor Unite.

În discursul său privind Libia, Obama a inclus printre aceste valori americane inviolabile "menţinerea fluxului de comerţ", adică fluxul de profituri în cuferele companiilor petroliere americane şi ale altor societăţi.

Cu trei luni în urmă, atunci când rachetele SUA de croazieră cădeau peste Libia, Obama a afirmat cinic că Washingtonul a lansat războiul de teamă că represiunea efectuată de guvernul libian al Colonelului Muammar Gaddafi ar stinge "primăvară arabă".

Ce ipocrizie! Atitudinea reală a Washingtonului faţă de aspiraţiile democratice ale popoarelor din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord şi-a găsit expresia adevărată într-o serie de acţiuni care au avut loc în ultimele zile.

Obama l-a primit la Casa Albă pe prinţul moştenitor din Bahrain, succesorul unei dictaturi monarhice care, cu sprijinul tacit al SUA şi cu sprijinul militar al aliatului principal al Washingtonului în regiune, Arabia Saudită, a suprimat fără milă o mişcare de masă pentru drepturi democratice, omorând sute de oameni, reţinând mii şi torturând pe cei deţinuţi.

Prinţul a ajuns la doar câteva zile după ce regimul militar a început un proces împotriva unor medici şi asistente medicale. Arestaţi pentru tratarea protestatarilor răniţi de către forţele de securitate, aceşti lucrători medicali au fost obligaţi prin şocuri electrice şi bătăi cu placi care aveau cuie încorporate să semneze mărturisiri false.

Într-o declaraţie oficială, Obama "a reafirmat angajamentul ferm al Statelor Unite faţă de Bahrain" al cărui regim găzduieşte a cincea flotă a Marinei SUA şi a lăudat monarhul său pentru că a îmbrăţişat "dialogul" şi "reforma". Preşedintele american a sfătuit "opoziţia şi guvernul" - cei torturaţi şi torţionarii deopotrivă – că "trebuie să ajungă la un compromis pentru a crea un viitor drept pentru Bahrain."

New York Times a dezvăluit că SUA "exploatează un vid de putere tot mai mare" pe cealaltă parte a Peninsulei Arabe. Acest vid a fost creat de cele cinci luni de tulburări în masă împotriva dictaturii sprijinite de SUA care presează pentru lansarea unui nou război în Yemen, cea mai săracă din regiune, folosind rachete şi atacuri aeriene.

Aparent, atacurile par a fi îndreptate împotriva elementelor Al-Qaeda. Există însă indicii că ele au ca scop salvarea regimului preşedintelui Ali Abdullah Saleh, chiar în timp ce se încearcă îndepărtarea dictatorului de la preşedinţia pe care a ocupat-o 33 de ani.

Bilanţul primei lovituri din acest nou act de război deschis de către Pentagon a ucis cel puţin patru civili, împreună cu mai mulţi presupuşi "militanţi."

Războiul SUA-NATO din Libia durează de trei luni, iar atentate intensificate neobosit au costat viaţa a sute de civili şi un număr nespus de soldaţi libieni. Lansat sub pretextul cinic al protejării civililor, Washingtonul şi aliaţii săi europeni nu mai ascund faptul că scopul lor real este "schimbarea regimului ", adică instalarea unui stat marionetă care va asigura dominaţia imperialismului şi a marilor companii petroliere occidentale.

Acesta este răspunsul real al imperialismului Statelor Unite faţă de "primăvara arabă" - o explozie a militarismului în Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, o încercare disperată de a sprijini dictaturi care servesc intereselor sale în regiune şi determinarea de a strangula luptele revoluţionare ale muncitorilor şi tinerilor arabi.

Aceste intervenţii militare noi se adaugă războaielor vechi de aproape zece ani şi ocupaţiei din Afganistan şi Irak, care, devine tot mai clar, vor continua la nesfârşit.

Într-o audiere a Senatului care a avut loc joi, Leon Panetta, directorul CIA care a fost ales de Obama pentru a-l înlocui pe fostul şef al Pentagonului Secretarul Apărării Robert Gates, a admis că el are "toată încrederea" că regimul din Irak va cere în curând că Washingtonul să menţină zeci de mii de soldaţi americani pe teritoriul irakian şi după încheierea termenului limită de retragere din 31 decembrie.

Panetta a precizat că Washingtonul este pregătit să menţină trupele acolo pentru "a se asigura că câştigurile din Irak sunt menţinute." Faptul că majoritatea covârşitoare a poporului irakian, pentru care ocupaţia americană a însemnat moartea, schilodirea şi mutarea domiciliului a milioane de oameni, doresc ca cei 47.000 de soldaţi americani să părăsească ţara, este irelevant.

Omul pe care Panetta îl înlocuieşte, Secretarul Apărării Gates, a subliniat în mod repetat în ultimele zile că termenul limită din iulie 2011, stabilit de Obama pentru a începe retragerea trupelor din Afganistan, nu ar trebui să producă nici o reducere semnificativă în desfăşurarea a aproape 100.000 de soldaţi americani.

La sfârşitul săptămânii trecute, după întâlnirea cu comandanţii militari din Afganistan, Gates a subliniat că orice retragere va fi "modestă" şi a spus miniştrilor Apărării din NATO prezenţi la Bruxelles că "din partea noastra nu va fi nici o grabă pentru retragere". Între timp, fiecare săptămână aduce atrocităţi noi, cu victime civile provocate de bombardamente, cu raiduri de noapte efectuate de forţele speciale şi atacuri cu rachete peste graniţă, în Pakistan.

Muncitorii, studenţii şi tinerii americani sunt obligaţi din ce în ce mai mult să poarte povara unei politici de război fără sfârşit care vizează crearea un imperiu global care să servească interesele oligarhiei financiare din SUA. Alegeri după alegeri şi sondaje dupa sondaje au demonstrat că o majoritate semnificativă a populaţiei se opune acestor războaie, dar această opoziţie nu îşi găseşte expresie în cadrul sistemului politic a celor doua partide dominante sau a mass-mediei controlate de corporaţii.

Muncitorii sunt foarte conştienţi de faptul că mii de miliarde de dolari sunt cheltuite pe aceste războaie şi pe complexul militar-industrial, chiar dacă guvernele federale, statale şi locale, conduse deopotrivă de democraţi şi republicani, declară că nu pot fi găsiţi bani ca să se plătească pentru locuri de muncă, salarii decente, asistenţă medicală, educaţie sau alte servicii sociale vitale.

Mai mult decât atât, încercarea elitei conducătoare americane de a folosi militarismul pentru a compensa declinul poziţiei capitalismului SUA în economia mondială generează tensiuni internaţionale ce în ce mai periculose şi aduce ameninţarea unor războaie mult mai sângeroase.

Chiar dacă ostilitatea în masă faţă de aceste războaie creşte, protestele împotriva războiului au dispărut aproape în totalitate. Protestele au fost înăbuşite de un strat al clasei de mijloc care a fost cândva de stânga, dar care îl sprijină acum pe Obama şi care s-a integrat în mare măsură în Partidul Democrat.

O nouă mişcare împotriva războiului poate fi construită doar prin ruperea ireconciliabilă de democraţi şi prin mobilizarea independentă a clasei muncitoare împotriva administraţiei Obama şi a sistemului capitalist de profit, sursa războiului şi a militarismului.