În Egipt au avut loc vineri proteste mari. Sub sloganul "Vinerea ultimului avertisment ", zeci de mii de oameni s-au adunat în Piaţa Tahrir din Cairo şi în oraşul industrial Suez. În restul ţării au avut loc mai multe demonstraţii mai mici.

Aceasta a fost a doua săptămână de demonstraţii în masă în Egipt. Oamenii muncii şi tineretul şi-au exprimat opoziţia faţă de dominaţia guvernului militar care a preluat puterea după alungarea lui Hosni Mubarak în luna februarie. Consiliul Suprem al Forţelor Armate (SCAF) este puterea supremă în această ţară. Generalii săi, care au fost parte integrantă a dictaturii Mubarak, au menţinut nu doar aparatul de stat represiv al Egiptului, ci şi relaţia de subordonare faţă de imperialismul american.

Ostilitatea faţă de regim, care este văzut a fi protector faţă de Mubarak, a familiei sale, a oficialilor de top, precum şi a membrilor serviciilor de securitate care sunt responsabili pentru tortura şi uciderea a mii de protestatari în timpul revoltei din februarie, este în creştere.

În urma protestelor de săptămâna trecută, SCAF a anunţat miercuri că 700 ofiţeri superiori de poliţie care au participat la atacurile asupra demonstranţilor vor fi înlăturaţi din funcţiile lor. Conform planului, unor ofiţerii li s-ar fi oferit o pensionare anticipată, iar alţii ar putea fi transferaţi sau promovaţi.

Ministrul de Interne Mansour El-Essawy a declarat ca mişcarea a fost "cea mai mare din istoria remanierii forţelor de poliţie" şi că noii recruţi angajaţi să îi înlocuiască pe cei care pleacă vor "pompa sânge proaspăt în sistem ".

Gestul simbolic nu a avut niciun impact vizibil asupra stării de spirit care domnea vineri pe străzile din Egipt. "Este doar teatru", a declarat pentru Agenţia France-Press un protestatar care şi-a aşezat tabăra în Piaţa Tahrir. "Aceste anunţuri nu sunt suficiente”, a declarat un alt manifestant. "Prioritatea noastră este de a avea procese pentru ucigaşii de martiri."

Unii dintre cei care stau în Piaţa Tahrir sunt în greva foamei şi cer urmărirea penală a funcţionarilor din era Mubarak.

Regimul militar a amânat între timp alegerile parlamentare propuse. Votul trebuia să aibă loc în septembrie, dar Agenţia oficială de ştiri din Orientul Mijlociu a raportat că data a fost amânată până în noiembrie.

În ciuda soarelui arzător de vară din cauza căruia unii protestatari au facut insolaţie şi au leşinat, în Piaţa Tahrir s-au adunat toată ziua mulţimi uriaşe. Ei au scandat sloganuri în care cereau încetarea dominaţiei guvernului militar şi o epurare a apropiaţilor lui Mubarak din poziţiile de putere.

Al Ahram a raportat faptul că comitete revoluţionare au distribuit în Piaţa Tahrir mii de copii ale unui prospect intitulat "Cerem urmărirea penală, gaşca este încă la putere". Au existat cereri pentru reducerea salariilor politicienilor şi oamenilor de afaceri de top şi creşterea salariului minim pentru muncitori. Protestatarii şi vorbitorii de la tribune au condamnat, de asemenea, încercările regimului de a instiga creştinii împotriva musulmanilor şi invers.

Furia publică a fost îndreptată în special împotriva fostului preşedinte Hosni Mubarak, a liderului SCAF mareşalul Hussein Tantawi şi a mass-mediei de stat, care atacă protestatarii şi continuă să difuzeze o propagandă în favoarea regimului.

S-au facut apeluri pentru continuarea grevelor şi a sit-in-urilor la locurile de muncă în întreaga ţară. Deşi acţiunile colective au fost interzise în mod legal de către SCAF, grevele care cer concesiune economică şi politică au cuprins zeci de locuri de muncă în întreg Egiptul.

În Suez, Alexandria, Tanta- oraş la nord de capitală - Luxor şi în alte multe oraşe au avut loc sit-uri şi demonstraţii organizate în semn de solidaritate cu protestele în masă din Cairo.

Protestele din Suez au crescut vineri rapid, zeci de mii adunându-se în Piaţa Arbaeen. Bine-cunoscutul poet Mohamed El-Tamsah şi multi alţi manifestanţi fac în piaţă greva foamei pentru a-şi exprima opoziţia faţă de regimul militar.

Un alt marş a coborât de la moscheea Shohada la sediul poliţiei din Suez pentru a cere urmărirea penală a ofiţerilor implicaţi în tortură. Clipuri aparute joi pe internet arată un protestatar grav rănit după ce a fost reţinut de poliţia din oraş. Adresându-se Ahram Online, Mahmoud Mohamed de la Blocului Tineretului din Suez a declarat că şase activişti anti-regim, inclusiv El-Tansah, au fost reţinuţi şi maltrataţi de poliţie.

Au avut loc greve ale muncitorilor de la Autoritatea Canalului Suez, unul dintre principalele centre industriale ale Egiptului. Muncitorii au ameninţat că vor închide Canalul Suez, un traseu cu rol vital în comerţul mondial, dacă cererile pentru creşterea salarială şi concedierea managementului corupt nu le sunt îndeplinite.

Ca răspuns la lupta clasei muncitoare, SCAF a trimis mii de trupe în Suez pentru a proteja interesele de afaceri. Armata a III-a egipteană a dislocat forţe lângă bănci, secţii de poliţie, proprietăţi industriale şi la canal.

Sute de oameni au protestat în Alexandria împotriva numirii lui Khaled Gharba ca noul guvernator regional. Guvernatorul anterior din Alexandria, Essam Salem, a demisionat miercuri după săptămâni de proteste şi greve. Demonstranţii din faţa Ministerului de Interne din oraş au cerut alungarea SCAF de la putere şi urmărirea în justiţie a personalului forţelor de securitate.

Un protest a avut loc şi în afara spitalului exclusiv din Sharm El Sheikh în care Mubarak îşi are reşedinţa. Demonstranţii au solicitat ca fostul preşedintele să fie transferat la un spital închisoare şi să fie imediat judecat pentru crimele comise în cei 30 de ani de conducere.

În ciuda opoziţiei populare masive împotriva regimului condus de SCAF, mulţi dintre organizatorii protestelor continuă să semene iluzii în generali şi statul burghez.

Abdul-Ezz El-Hariri, un membru senior al Alianţei Populare Socialiste, a cerut SCAF să "acţioneze în spiritul revoluţiei" sau " să se retragă de la conducere şi să permită unui consiliu civil să conducă faza de tranziţie."

Două dintre principalele grupuri de protest, Mişcarea 6 Aprilie şi Coaliţia Tineretului Revoluţionar a emis un apel pentru un guvern civil şi demisia prim-ministrului Essam Sharaf.

Declaraţia, semnată şi de Asociaţia Sindicală Independentă din Egipt şi de candidatul la preşedinţie Mohamed ElBaradei, a afirmat că "Sharaf este un om onorabil, dar el nu este apt pentru a conduce ţara în acest stadiu sau pentru a atinge obiectivele revoluţionare într-un timp util" (sublinierea noastră).

Natura tactică şi lipsită de principii de opoziţie a unui astfel de regim a devenit evidentă atunci când purtătorii de cuvânt ai Mişcarii 6 Aprilie s-au adresat vineri mulţimii din Piaţa Tahrir şi i-au cerut lui Sharaf să formeze un "guvern revoluţionar."

Astfel de iniţiative servesc doar pentru a dezarma punctul de vedere politic al clasei muncitoare. Sharaf şi conducerea SCAF sunt incapabili de a forma şi s-au opus formării unui guvern revoluţionar, deoarece ei sunt ostili din punct de vedere politic clasei muncitoare.

Sharaf a fost un membru de lungă durată al regimului Mubarak, fiind Ministrul Transporturilor între 2004-2005. El a demisionat din guvern datorită unui dezacord cu prim-ministrul Ahmed Nazif, diferenţele sale faţa de regimul Mubarak au fost însă doar probleme de infrastructură şi transport. După plecarea lui Mubarak, Sharaf fost ales de generali ca să reprezinte figura civilă a guvernului lor tocmai pentru că el a fost un insider de încredere, cu legături către alţi lideri ai "opoziţiei" burgheze, cum ar fi ElBaradei.

Generalii au răspuns pe 12 iulie cererilor invocate de opoziţie cu un comunicat care a atestat că SCAF şi Sharaf rămân la putere şi că vor organiza viitoarele alegeri şi vor lua parte la redactarea unei constituţii permanente. Declaraţia SCAF a mai avertizat şi că nu va tolera nici un protest care împiedica activitatea guvernului.

Declaraţia a fost transmisă la televiziunea de stat de către Generalul Mohsen El-Fangary, adjunct al ministrului Apărării şi un membru SCAF. El a cerut "cetăţenilor de onoare ai Egiptului să se opună oricărei încercări de a împiedica revenirea la viaţa normală." Generalul a avertizat împotriva "răspândirii unor zvonuri" privind o ruptură între armată şi popor.

Un protestatar a declarat celor de la WSWS că discursul lui El-Fangary a fost ca o declaraţie a lui Mubarak. "Ei [generalii] reprezintă sută la suta regimul Mubarak. Asemeni lui Mubarak, ei ne denunţa în discursurile lor ca infractori care doresc să distrugă ţară şi să răspândească haos. Scopul evident al consiliului militar este să ne ameninţe şi să mobilizeze oamenii împotriva revoluţiei."

O altă "opoziţie" care promovează regimul dominat de armată este Fraţia Musulmană. Aceasta organizaţie islamica de dreapta care a fost suprimată ani de zile sub Mubarak încearcă acum să ajungă la o înţelegere cu armata şi susţinătorii ei din Washington. Ea a refuzat să participe la protestul de vineri şi a salutat comunicatul ameninţător transmis de SCAF.

Frăţia a trimis fără tragere de inima o delegaţie la demonstraţia de săptămâna trecută din Piata Tahrir şi a declarat în repetate rânduri că are încredere în Tantawi şi junta militară pentru a proteja "revoluţia". Ea îl sprijină şi pe prim-ministrul Sharaf, îndemnând susţinătorii săi să dea guvernului timpul necesar pentru a pune în aplicare politicile sale.