La două săptămâni de la începerea scandalului care a dezvăluit activităţile de interceptare a telefoanelor şi alte activităţi ilegale desfăşurate de către News International, trustul lui Rupert Murdoch, ies noi revelaţii la lumină, una mai devastatoare decât cealaltă.
S-a dovedit faptul că reporterii de la ziarul News of the World, care de ani de zile cer "lege şi ordine", au interceptat telefoanele a mii de persoane, inclusiv a unor politicieni, miniştrii, ofiţeri de poliţie, membrii ai familiei regale, vedete de cinema şi jurnalişti.
News of the World şi altor publicaţii care-i aparţin lui Murdoch li se impută că şi-au însuşit ilegal datele personale ale unor funcţionari proeminenţi de stat. Fostul prim-ministru Gordon Brown (Partidul Laburist) a acuzat ziarul Sunday Times a lui Murdoch că a colaborat cu "infractori cunoscuţi", în scopul de a obţine acces la datele lui financiare şi juridice ca "să mă dea jos din funcţia de minstru."
Pe lângă aceste acuzaţii au existat numeroase rapoarte de presă care au indicat că Murdoch apela şi la alte metode, cum ar fi mita, şantajul şi intimidarea.
În ciuda indignării lor morale, nici guvernul şi nici partidele de opoziţie nu au făcut nimic pentru a da curs unei urmăriri penale în acest caz. Premisele de la News International ar fi trebuit declarate cu mult timp în urmă scena crimei. În schimb, guvernul refuză să ia chiar şi măsurile cele mai de bază pentru a obţine elemente de probă, ceea duce mai uşor la acoperirea crimei.
Potrivit rapoartelor, mii sau chiar milioane de e-mail-uri care ar putea fi relevante în acest scandal au fost deja şterse de un membru al consiliului director al News International. Cu toate acestea, nimic nu a fost făcut pentru a preveni distrugerea de probe potenţial incriminatoare. Nu au fost confiscate nici calculatoarele sau hard disk-urile, şi nu au fost solicitate nici înregistrările din cadrul şedinţelor Comitetului executiv.
Promisiunea că o ancheta parlamentară va prezenta un raport peste căteva luni sau chiar peste câţiva ani este utilizată în scopul principal de a permite grupului din mass-media lui Murdoch să distrugă dovezile activităţilor ilegale şi să câştige timp pentru a-şi curăţa imaginea.
Poliţia nu a primit nici măcar sarcina de a strânge declaraţii de la oamenii în jurul cărora sunt făcute acuzaţiile, cum ar fi Rebeca Brooks, fostul editor al News of the World şi în prezent preşedinte al News International; James, fiul lui Rupert Murdoch, director executiv al News Internaţional sau a şefului însuşi.
Doar trei persoane au fost interogate de poliţie, inclusiv Andy Coulson, redactor la News of the World între 2003 şi 2007 şi consilier până în luna ianuarie al primului ministrul David Cameron. Nici unul nu a fost acuzat.
Răspunsul în legătură cu aceste acuzaţii care a fost dat de partidele aflate la guvernare - conservatorii şi democraţii- şi de Partidul Laburist din opoziţie a fost axat pe protejarea mogulului presei internaţionale, cunoscut de mulţi ca fiind un "căutător de mizerii". Fiecare instituţie a statului capitalist - principalele partide, guvernul, Parlamentul, instanţele de judecată, poliţia - este implicată în crimele lui Murdoch. Toate se afla, într-un fel sau altul, pe statul de plată al acestui baron de presă miliardar şi toate au fost implicate în muşamalizarea metodelor lui mafiote.
Andy Hayman, fostul şef al contraterorismului în cadrul Poliţiei Metropolitane a supervizat în anul 2006 prima anchetă legată de interceptarea telefoanelor şi a închis-o după urmărirea penală a doar două persoane. El scrie acum articole pentru ziarul Times care îi aparţine lui Murdoch.
Aceasta este aceeaşi persoană cu cea care a cerut ca poliţia să aibă competenţa de a reţine persoane timp de 90 de zile, fără judecată, pe motive de "anti-terorism". Sub supravegherea lui Hayman, Jean Charles de Menezes, un tânăr muncitor brazilian nevinovat ,a fost executat de către poliţie în iulie 2005, iar un alt bărbat nevinovat a fost împuşcat în timpul unui raid "anti-terorist" în iunie 2006.
John Yates, comisar adjunct la Poliţia Metropolitană a decis în 2009 să nu redeschidă ancheta legată de interceptarea telefoanelor, în ciuda faptului că era în posesia unor dovezi care indicau că un "număr mare" de oameni fuseseră victime. Acum a ieşit la iveală că Yates lua masa cu acei oameni pe care el ar fi trebuit să îi investigheze. El s-a bucurat între august 2008 şi noiembrie 2009 de cinci prânzuri cu reprezentanţi ai News International.
Fostul director al Parchetelor, Ken Macdonald, a analizat probele care indicau interceptarea telefoanelor în acelaşi timp cu Yates şi a concluzionat că nu era necesară o anchetă. Macdonald este între timp Lord Macdonald şi nu este doar un colaborator al Times, ci a fost angajat de News of the World pentru a oferi consultanţă privind acuzaţiile împotriva jurnaliştilor săi.
Cameron a declarat vinerea trecută: "Adevarul este că noi toţi am fost implicaţi în asta - presa, politicienii şi liderii tuturor partidelor-şi da, asta mă include şi pe mine".
Această autoincriminare devastatoare ar fi dus în cardul unui sistem cu adevărat democratic la demisia imediată a guvernului. Nici o voce proeminentă din cadrul clasei politice sau a mass-mediei nu a sugerat însă aşa ceva. Deşi Ed Miliband, liderul laburiştilor a încercat să facă capital politic din scandal, partidul său este la fel de compromis ca si cel al lui Cameron. Prin urmare, el şi-a oferit sprijinul pentru guvern.
Ceea ce este expus nu este pur şi simplu depravarea morală şi politică a unui om sau a unei corporaţii, ci putrefacţia unui întreg sistem social şi politic. Nimic din ceea ce spun laburiştii sau conservatorii nu poate ascunde faptul că timp de mai mult de 30 de ani, Murdoch a fost puterea din spatele tronului politic britanic şi, într-adevăr, al politicii din toate ţările lumii. Aceasta include şi Statele Unite, unde reţeaua Fox al ui Murdoch, dar şi New York Post şi Wall Street Journal stabilesc în mare măsură ordinea de zi reacţionară a celor două mari partide de afaceri.
Partidul Laburist şi cel Conservator din Marea Britanie s-au luptat între ele pentru patronajul lui Murdoch şi au concurat cu sârguinţă pentru punerea în aplicare a politicilor sale anti-muncitoresti, anti-democratice şi militariste. Politicile acestea nu au fost doar ale lui, ci a întregii clase de paraziţi financiari mondiali pe care Murdoch îi personifică.
Tratamentul blând care îi este aplicat lui Murdoch ilustrează baza de clasă a "justiţiei" capitaliste, în care cei bogaţi şi puternici sunt protejaţi de stat şi se bucură de imunitate virtuală în faţa legii. În spatele ritualurilor goale ale "democraţiei" burgheze - inclusiv faptul că alegerile nu au nici un impact asupra politicilor promovaţi de guvern - aristocraţii financiari ai zilelor noastre exercită o dictatură de facto.
Ipocrizia devine tot mai vizibilă. Tinerii din Marea Britanie care protestează împotriva distrugerii invăţământului, precum şi pentru speranţă unui viitor decent sunt etichetaţi drept bătăuşi, sunt bătuţi de poliţie şi bagaţi la închisoare.
În timp ce prim-ministrul Cameron, liderul laburist Miliband şi şeful Partidului Liberal Democrat Clegg îşi făceau curaj ca să îi ceară lui Murdoch să-şi retragă oferta de a prelua controlul deplin asupra British Sky Broadcasting, Julian Assange era nevoit să argumenteze într-un tribunal din Londra împotriva extrădării sale către Suedia unde ar trebui să facă faţă unor false acuzaţii sexuale şi a predării sale susceptibile autorităţilor americane. "Crima" sa este aceea că a făcut munca de principiu a unui jurnalist adevărat - dezvăluind crimele de război ale Statelor Unite şi a aliaţilor săi - în loc să transmită minciunile şi mizeria care este tipică presei lui Murdoch.
Relaţia dintre cele două partide principale şi Murdoch se bazează pe ordinea de zi economică şi politică comună. Aceasta a fost creată la începutul anilor 1980 când clasă dominantă a început să distrugă drepturile sociale câştigate de către oamenii muncii, în scopul de a da mână liberă corporaţiilor şi cercurilor financiare din Londra.
Murdoch a susţinut-o pe Margaret Thatcher în timpul ofensivei împotriva clasei muncitoare, apoi a mizat pe Tony Blair şi pe Partidul Laburist ca să o intensifice. S-a intors apoi înapoi la conservatori şi la Cameron pentru a termina lucrarea: distrugerea cuceririlor sociale câştigate de clasa muncitoare timp de un secol.
Preocuparea principală a clasei politice rămâne aceea de a proteja imperiul lui Murdoch şi de a preveni orice contabilitate publică autentică a crimelor sale sau a rolului jucat de cei care l-au ajutat.
Faptul că guvernul acoperă criminalitatea corporatistă într-o astfel de măsură este un fenomen la nivel mondial. BP s-a facut anul trecut vinovat de neglijenţă criminală care a dus la scurgeri de petrol în Golful Mexic. Unsprezece muncitori au murit, iar mediul a înregistrat pagube economice de nemăsurat. Guvernul Obama nu a răspuns aducând adevărul la lumină sau prin tragerea la răspundere a celor vinovaţi, ci prin acoperirea celor de la BP şi a investitorilor săi principali. Un an mai târziu, nimeni nu a fost încă judecat.