Uraganul Irene şi decăderea infrastructurii SUA

De Kate Randall
31 august 2011

În zilele care au precedat uraganul de categoria 1 Irene care a lovit Coasta de Est sâmbăta trecută, locuitorii din Carolina şi pâna în New England au fost avertizaţi să se aştepte la întreruperi substanţiale de curent. Deşi Irene nu a lovit cu intensitatea care a fost prezisă pentru anumite regiuni, furtuna a fost puternică, făcând cel puţin 35 de morţi.

Aproximativ 5,48 de milioane de case şi întreprinderi aflate de-a lungul coastei de est au ramas fără energie electrică pâna luni după-amiază. Întreruperile masive de energie electrică sunt un memento puternic al stării de decădere cu care se confruntă infrastructura SUA, în special reţeaua electrică a ţării.

Întreruperile pe scară largă a energiei electrice nu pot fi explicate pur şi simplu ca urmare a unor forţe ale naturii aflate dincolo de controlul uman. Ceea ce a fost expus este mai degrabă un sistem care nu poate asigura necesităţile cele mai de bază ale populaţiei, cât şi subordonarea producerii şi furnizării de energie electrică profitului privat.

Raza de întrerupere a energiei electrice a fost uimitore şi a afectat zonele metropolitane importante din părţile cele mai dens populate ale statului, inclusiv New York City, capitala lumii financiare. Întreruperea energiei electrice a afectat locuinţe şi întreprinderi în 13 state şi în Washington DC. Întreruperile s-au datorat în principal liniilor care au fost doborâte de vânturile puternice şi de copacii căzuţi. Pentru fiecare zonă, consecinţele imediate şi pe termen lung sunt semnificative atât pentru economie, cât şi pentru populaţie.

Potrivit unui raport al Departamentului American de Energie, printre cei care nu au avut curent electric s-au numărat: peste 1 milion de clienţi în Virginia şi Carolina de Nord, 44 la sută din statul Connecticut - ceea ce a afectat aproximativ 693.000 de case şi întreprinderi; 64 la sută din Rhode Island şi o cincime din Maryland, New Jersey, Massachusetts şi New Hampshire.

În ceea ce priveşte ziua de luni, se estimează că 938.519 de clienţi din statul New York nu au avut energie electrică, inclusiv 6.800 de case şi întreprinderi din Staten Island şi aproximativ 55.800 în Westchester County, la nord de New York City. Irene a lovit New York-ul duminică şi a avut intensitatea unei furtuni tropicale şi nu a unui uragan de categoria 1, cum fusese prezis de mulţi meteorologi.

Guvernul, în special cel din New York City, a privit uraganul ca pe o oportunitate de a închide aproape tot oraşul, inclusiv de a sista transportul public. Ca întotdeauna, catastrofele naturale devin un prilej pentru fiecare stat de a-şi încerca puterile şi de a testa proceduri care ar urma să fie utilizate în cazul unor tulburări sociale. Nu se va face însă absolut nimic pentru refacerea infrastructurii care se năruie şi pentru a opri consecinţe pe care aceasta le are asupra cetăţenilor obişnuiţi, prinşi într-un sistem afectat de o vastă inegalitate socială.

Aproximativ 370.000 de oameni din zonele joase au primit ordin de evacuare obligatorie, un număr substanţial de New York-ezi au ales însă să îl ignore. Este demn de remarcat faptul că nu a existat nici un ordin de evacuare pentru cei aproximativ 12.000 de deţinuţi de la închisoarea Rikers Island, situată pe East River între Queens şi Bronx.

Primarul Michael Bloomberg a ordonat sistarea fără precedent a întregului sistem de tranzit din New York, Metropolitan Transportation Authority (MTA) care deserveşte într-o zi normală a săptămânii peste 11 milioane de pasageri. Începând de luni sistemul a fost redeschis însă doar parţial, autorităţile de tranzit declarând că vor trebui să inspecteze vizual toate liniile. O mare parte din sistem funcţionează pe baza unei tehnologii învechite, iar sistemul de semnalizare datează din secolul al 19-lea.

MTA are datorii de 31 de miliarde de dolari şi are un decalaj de 900 de milioane de dolari în bugetul de funcţionare pentru anul 2011. În loc să facă investiţii într-o revizuire şi actualizare a sistemului, autoritatea de tranzit a majorat tarifele, a tăiat din linii şi din serviciile oferite şi a concediat mii de muncitori. Şi încă o precizare: în timpul furtunii, unele dintre persoanele fără adăpost din New York - care se ridică la un numar mai mare de 40.000 - s-au adăpostit în staţiile de metrou care au fost închise.

Pe de alta parte însă, elita financiară din New York s-a asigurat că New York Stock Exchange şi alte instituţii din Lower Manhattan au fost protejate cu saci de nisip şi că generatoarele au fost în standby, pregătite să asigure deschiderea burselor în dimineaţa zilei de luni.

În plus, aproape toate elementele clasei politice, cu excepţia celor mai retrograde, sunt conştiente de efectele tot mai mari pe care încălzirea globală o are asupra evenimentelor meteorologice. Oamenii de ştiinţă sunt de acord că, în general, temperaturile oceanelor pământului sunt în creştere şi că apele mai calde vor alimenta uragane şi taifunuri de intensitate tot mai mare. Cu toate acestea, nici un guvern sau o corporaţie nu întreprinde nici o acţiune semnificativă pentru a inversa această tendinţă.

În ceea ce priveşte reţeaua electrică din SUA, este bine cunoscut faptul că ea este învechită şi insuficientă. Aproape toate liniile de înaltă tensiune din SUA sunt deasupra solului şi transmit prin linii şi stâlpi vechi. Rezidenţii din multe părţi ale ţării ştiu că un uragan nu trebuie să provoace o întrerupere a energiei electrice. Acum nu este însă nevoie decât de o furtună medie sau o furtună de gheaţă pentru a întrerupe furnizarea cu electricitate timp de câteva zile.

Impactul uraganului este încă o expresie a consecinţelor care reies din două procese interdependente: declinul pe termen lung al capitalismului american şi apariţia unei aristocraţii financiare parazitare care este complet incapabilă de fapte, cum ar fi planificarea pe termen lung şi investiţiile sociale. Acest strat social care a făcut speculă de mii de miliarde pe piaţă s-a izolat - în mare măsură în sine şi în bogăţia sa - de dezvoltarea forţelor de producţie şi de societate în ansamblul său.

Între timp, pe parcursul ultimilor trei decenii, industria - transportul, companiile aeriene, de telecomunicaţii, de energie - a fost eliberată de toate reglementările şi constrângerile pentru a crea profit. Pentru muncitori, acest lucru a însemnat un atac fără sfârşit asupra locurilor de muncă şi a salariilor, iar pentru populaţia generală a însemnat creşterea preţurilor, deteriorarea serviciilor şi tăierea serviciilor comunitare de utilitate publică.

Trilioane sunt înmânate băncilor, dar nimic nu poate fi pus la dispoziţie pentru a răspunde nevoilor sociale de bază. Un dezastru după altul - de la uraganul Katrina, la dezastrul ecologic BP, la tornadele care au devastat anul acesta o mare parte din ţară - toate expun degradarea societăţii. Marea majoritate a ţării este într-o stare de regres.

Cei 26 de milioane de oameni fără locuri de muncă din SUA ar putea fi mobilizaţi într-un program de lucrări publice pentru a reconstrui drumuri, sistemele de transport în comun, cele de apă şi canalizare, reţelele de comunicaţii, precum şi pentru a reclădi scoli, spitale şi locuinţe sociale. Nimic de acest gen nu poate fi însă propus. În schimb, clasa politică condusă de administraţia Obama răspunde la criza economică pe care a creat-o prin reducerea a trilioane din cheltuielile federale.

Uraganul Irene nu va fi ultimul dezastru care va lovi şi sunt multe lucruri care trebuie făcute pentru a ajuta la recuperare. Cei care suferă în urma furtunii nu se pot aştepta să primească asistenţă guvernamentală semnificativă. Atunci când ştirile legate de situaţia lor vor disparea de pe prima pagină a ziarelor - cum a fost cazul şi cu victimele uraganelor, tornadelor şi a alor dezastrelor anterioare - ei vor fi lăsaţi să facă faţă pe cont propriu deteriorării caselor şi mediului lor de viaţă.