Statele Unite s-au născut în urma unei lupte revoluţionare împotriva unei aristocraţii adânc înrădăcinate. Clasa muncitoare se confruntă astăzi cu un inamic la fel de determinat: o elită financiară parazitară a cărui unic răspuns la criza pe care a creat-o sunt atacurile tot mai drastice asupra condiţiilor sociale a majorităţii populaţiei din SUA şi din întreaga lume.
În fruntea acestei clase conducătoare se află administraţia Obama, care, împreună cu mass-media din SUA şi întreaga conducere politică
insistă ca 2.400 de miliarde de dolari din reducerile cuprinse în acordul ultimului bugetul să fie doar un "prim pas", o "plată iniţială" a unui asalt istoric asupra drepturilor sociale - de la sănătate la învăţământul de stat - a clasei muncitoare.
Reducerile bugetare au fost elaborate în acord şi strânsă legatură cu o mână de directori de bănci care au ultimul cuvânt în politică. În zilele care au precedat votul Congresului de săptămâna trecută, Seful Statului de la Casa Albă, William Daley - el însuşi un fost director executiv la JPMorgan Chase - şi alţi oficiali ai administraţiei au avut convorbiri cu bancherii şi directorii unor companii de la firme mari precum American Express şi Honeywell.
În ajunul votului din Senatul Statelor Unite, Wall Street Journal a raportat că Secretarul Trezoreriei Timothy Geithner l-a sunat pe Jamie Dimon, directorul de la JPMorgan Chase pentru a-l "pune la curent cu acordul final." Geithner era conştient de faptul că acordul va cădea în cazul în care Dimon s-ar fi opus.
Apologeţii liberali şi de "stânga" ai lui Obama au descris acţiunile acestuia din timpul evenimentelor de săptămâna trecuta ca şi cum preşedintele a fost forţat de către republicani să ia acele decizii. Departe însă de a fi vorba de un şantaj! Preşedintele a acţionat în calitate de reprezentant direct al băncilor atunci când a realizat bugetul de reducere.
Cele două partide politice din Statele Unite nu pot lua nici o decizie importantă înainte ca aceasta să fie ratificată de către aristocraţia financiară. În ultimii trei ani Trezoreria Statelor Unite a fost golită pentru a acoperi datoriile de pe Wall Street, ca urmare a speculaţiilor financiare care au dus la prăbuşirea din 2008. Obama a solicitat acum aprobarea bancherilor pentru planul său de a impune clasei muncitoare plata pentru aceasta.
Industria financiară a avertizat într-o scrisoare deschisă asupra unei catastrofe în cazul în care Congresul nu ar reuşi să ajungă la un acord. Acestă presiune a convins aparent unii republicani mai recalcitranţi să semneze, de asemenea, acordul în ultimul moment. După ce a realizat acest lucru, elita financiară a făcut imediat presiuni pentru atacuri mai profunde asupra clasei muncitoare.
Şi agenţiile de rating Moody şi Fitch au avertizat că o înrăutăţire a datoriei Statelor Unite este posibilă, dacă Congresul nu va reuşi să adopte curând măsuri de reducere a datoriei. Lucrul acesta a urmat avertismentelor de săptămâna trecută venite din partea Standard & Poor's care a declarat că un acord de mai puţin de 4.000 de miliarde de dolari în reduceri ar pune în pericol ratingul datoriei SUA.
Îngrijorarile privind o dublă recesiune în SUA şi criza datoriilor europene au determinat o cădere pe pieţele mondiale- indicele Dow Jones Industrial Average a pierdut joi 512 puncte. Analiştii financiari şi mass-media au dezvoltat un nou scenariu pornind de la aceasta analiză. Îngrijorarea că Washingtonul nu are "voinţă politică" de a reduce dreptul la programe sociale pe lungă durată a exacerbat "incertitudinea pieţei."
Comentând prabuşirea de pe piaţe, Secretarul de presă al Casei Albe Jay Carney a declarat joi că acordul privind bugetul trebuie să trimită un "mesaj liniştitor în jurul lumii", deoarece guvernul Statelor Unite este hotărât să echilibreze bugetul.
Însă noile reduceri vor intensifica criza economică, iar eliminarea bonurilor pentru produse alimentare, a ajutorului de şomaj, a asistenţei medicale şi pentru educaţie va elimina programele care sunt mai esenţiale pentru supravieţuirea muncitorilor decât au fost până acum.
Administraţia Obama a stabilit acum un precedent prin care fiecare dolar care va creşte datoria publică va fi compensat de un dolar luat din reducerile cheltuielilor. Centrul pentru buget şi priorităţi politice a prezis că, chiar dacă cheltuielile nemilitare vor fi reduse cu o treime până în 2021- ceea ce ar necesita reduceri brutale a burselor de studii, av bonurilor de masă şi a altor programe - plafonul datoriei ar trebui să fie ridicat cu 6.000 de miliarde de dolari.
S-a mai adăugat că dacă echilibrarea dolar-pentru-dolar a datoriei va creşte, reducerile cheltuielilor "vor necesita în cele din urmă dezmembrarea unei mari părţi "Marii Societăţi" şi chiar a "noii afaceri", pregătind astfel calea pentru creşterea masivă a sărăciei şi lipsurilor."
Având milioane de şomeri fără perspectiva unui loc de muncă, guvernul - atât la nivel federal cât şi de stat - se pregăteşte pentru a reduce ajutorul de şomaj. Din noul buget semnat de Obama a fost emisă în mod deliberat prelungirea prestaţiilor federale de şomaj pentru mai mult de trei milioane de şomeri pe termen lung. Astfel, aceştia şi-ar putea vedea singura sursă de venit eliminată la începutul anului 2012.
Un semn al crizei sociale este reflectat şi de numărul de americani care depind de bonuri pentru produsele alimentare. Potrivit unui raport emis de către Departamentul Agriculturii din SUA, numărul acestora a crescut în luna mai la un nivel record de aproape 45,8 milioane - sau 15 la sută din populaţia Statelor Unite. Şomajul, reducerile salariale şi alţi factori economici au dus în decursul unui an la creşterea cu 12 la sută a utilizatorilor de bonuri alimentare şi la o creştere de 34 la sută faţă de luna mai a anului 2009.
New York Times a precizat joi că în timp ce cheltuielile de consum şi salariile scad, vânzarea produselor de lux atinge nivelul avut înainte de începerea crizei. Times a raportat că vânzarea produselor cum ar fi cremele faciale Crème de la Mer de 1.650 $, cizmele de piele Louboutine de 2.495 $, hainele Gucci de 11.950 $ şi limuzinele Mercedes Benz de 200.000 $ a crescut în luna iulie cu 11,6 la sută, înregistrând cea mai mare vânzare din ultimul an şi ceva încoace.
Revenirea la acest exces este rezultatul creşterii capitalului, ca urmare a faptului că administraţia Obama a a salvat bancherii şi i-a îmbogăâit cu credite oferite practic gratuit. Chiar şi după prăbuţirea de săptămână trecută, Dow Jones a crescut cu 80 la sută faţă de punctul minim înregistrat în 2009.
Elita financiară prezidează un sistem economic - capitalismul- care este dedicat unui singur principiu: de apărare a avuţiei clasei conducătoare şi a profiturilor băncilor şi marilor corporaţii.
Evenimentele de săptămâna trecută demonstrează clar faptul că clasa muncitoare internaţională se confruntă cu perspectiva unei depresiuni şi a unor atacuri continue asupra drepturilor sale sociale fundamentale. Reducerilor de buget vor începe să fie simţite şi sub greutatea crizei economice fără sfârsit, clasa muncitoare va începe să riposteze.
Partidul Egalităţii Socialiste respinge întregul cadru de discuţii oficiale ale deficitului de reducere. Declaraâia că "nu sunt bani" pentru a finanţa programele sociale este o minciună. Cei mai bogaâi unu la sută din SUA controlează o proporţie mai mare a avuţiei naţionale decât oricând până acum.
Profiturile corporaţiilor şi salariile directorilor au depăşit deja nivelurile pe care le aveau înainte de începerea crizei. Problema nu este lipsa banilor, ci subordonarea iraţională şi social distructivă a nevoilor umane faţă de acumularea unor vaste averi personale de către o elită parazit.
Muncitorii nu sunt responsabili pentru criză. SEP invită muncitorii şi tinerii să respingă toate cererile de "sacrificiu" şi să mobilizeze imensa lor putere socială pentru a opri reducerile de buget şi a apăra drepturile lor sociale.
Noi insistăm că orice rezolvare a crizei trebuie să aibă ca punct de plecare exproprierea averii aristocraţiei financiare şi încetarea conducerii acesteia a vieţii economice. Sumele vaste de bani pe care acest strat le monopolizează trebuie luate şi puse la dispoziţia întregii societăţi.
O restructurare a societăţii cu scopul ca aceasta să satisfacă nevoile sociale nu este posibilă fără ca clasa muncitoare să preia conducerea principalelor forţe economice. Acest lucru înseamnă transformarea băncilor şi marilor corporaţii în industrii aflate în proprietate publică, sub control democratic, ca parte a reorganizării economiei în una socialistă în ansamblu.
Un astfel de program poate fi realizat numai printr-o luptă politică. Guvernarea băncilor, acceptată de către democraţi şi republicani deopotrivă, trebuie să fie înlocuită cu un guvern al clasei muncitoare.
Pentru a duce o luptă împotriva reducerilor drastice aflate în curs de pregătire, clasa muncitoare trebuie să se rupă definitiv de Obama şi de corporaţiile sprijinite de partidele politice şi să înceapă lupta pentru socialism. Cerem muncitorilor şi tinerilor să se alăture PES şi să pună bazele unei noi conduceri revoluţionare a clasei muncitoare.