O măsură a viabilităţii istorice ale unui sistem social este viitorul pe care aceasta îl face posibil pentru tânăra generaţie. Din acest punct de vedere, condiţiile cu care se confruntă tinerii la începutul noului an universitar sunt un act de acuzare a sistemului capitalist.
La mai mult de doi ani de la debutul presupusei "recuperări" economice, şomajul în masă continuă neabătut, în special în rândul tinerilor. Pe scara internaţională, ratele de creştere a economiei sunt în scădere, iar creşterea şomajului demonstrează clar că nu există nici o recuperare reală. Măsurile de austeritate impuse în SUA, Europa şi Japonia adâncesc dezastrul social. Studenţii nu au nici un motiv să creadă că vor avea o şansă de a găsi un loc de muncă decent după absolvire.
În Statele Unite, procentul tinerilor care au avut vara aceasta un loc de muncă a fost cel mai scăzut de la al Doilea Război Mondial încoace. În marea majoritate, locurile de muncă care sunt disponibile sunt poziţii cu salarii mici care nu oferă câştiguri suficiente pentru a satisface costurile ridicate ale învăţământului superior.
Taxele de şcolarizare din SUA, deja cele mai mari din lume, au crescut cu 130 la sută în ultimii 20 de ani. Acest lucru a condus la niveluri record de îndatorare pentru tineri. Milioane părăsesc colegiul împovăraţi de ideea că ar putea avea datorii pentru tot restul vieţii lor.
Treizeci şi şase de state din SUA au anunţat anul acesta reduceri ale finanţarilor pentru colegiile publice şi pentru universităţi. Valoarea totală a reducerilor este de peste 5 miliarde de dolari. Arizona a redus asistenţa din învăţământul superior cu 22 la sută, Colorado cu 20,9 la sută, iar Washingtonul cu 23 la sută. Studenţii de la universităţile publice din California vor trebui să plătească anul acesta o taxă de şcolarizare cu 1.000 de dolari mai mare decât în trecut.
Şcolile publice sunt închise cu sutele şi sunt însoţite de un val fără precedent de concedieri ale cadrelor didactice. În 2010, SUA a concediat 151.000 de angajaţi din educaţie. Conform unui sondaj recent efectuat de Asociaţia Americană a Administratorilor Şcolari, pentru anul şcolar următor sunt planificate încă 227.000 de disponibilizări.
Condiţiile îngrozitoare cu care se confruntă tinerii nu sunt unice doar în Statele Unite. În Marea Britanie, taxa de şcolarizare va fi triplă anul viitor, ea va creşte de la 3.000 la 9.000 de lire sterline. Acest lucru a determinat o creştere de 30 la sută a cererilor de şcolarizare în acest an, milioane de studenţi încercând să profite de ultima şansă la o educaţie accesibilă ca preţ. Avalanşa de cereri înseamnă însă că zeci de mii vor fi respinşi.
Şomajul în rândul tinerilor este în creştere în întreaga Europă. În Marea Britanie acesta este de 20 la sută, faţă de 14 la sută cu doar trei ani în urmă. În Grecia şi Spania, ţări în care măsurile brutale de austeritate au stârnit proteste de masă pe parcursul anului trecut, şomajul în rândul tinerilor este de 40, respectiv 46 la sută. Pentru întregul continent, rata şomajului este de peste 20 la sută.
Tineretul se confruntă peste tot în lume cu aceeaşi situaţie: nu există locuri de muncă, şcolile au mare nevoie de finanţare, ocuparea unui loc de muncă şi de scolarizare decent sunt limitate la cei câţiva privilegiaţi. Tinerii îşi văd viitorul distrus pentru a se finanţa războaie, pentru a salva băncile şi bogăţia extravagantă a elitei financiare.
Tânăra generaţie va lupta ca parte a renaşterii mişcării clasei muncitoare. Lev Troţki a scris în 1938 în timpul unei alte perioade de criză şi de revolte sociale capitaliste: "Numai entuziasmul proaspăt şi spiritul agresiv al tinerilor poate garanta succesele preliminare în luptă; numai aceste succese pot aduce cele mai bune elemente din generaţia mai vârstnică înapoi pe calea revoluţiei."
Deoarece tinerii încep să riposteze, întrebările legate de perspectivă şi istorie sunt adresate cu acuitate deosebită. Care este calea de urmat? Ce tip de luptă este necesară? De ce program politic este nevoie?
Evenimentele din acest an au evidenţiat deja problema perspectivei politice. Tinerii din Egipt şi Tunisia au fost o componentă critică a avântului revoluţionar al clasei muncitoare care a alungat de la putere dictatori sprijiniţi de SUA care au deţinut puterea timp de decenii. Cu toate acestea, jumătate de an mai târziu, aceleaşi aparate militare sunt încă la controlul statului. În absenţa conducerii revoluţionare, Statele Unite şi alte puteri imperialiste au folosit revoltele sociale din regiune pentru a urma propriile lor interese de pradă. Acest lucru este vizibil în războiul criminal şi neo-colonial din Libia.
În SUA, demonstraţiile de masă din Wisconsin de la începutul acestui an, la care au luat parte zeci de mii de tineri şi studenţi, au anunţat o mişcare mult mai amplă împotriva reducerilor din educaţie, sănătate şi pensii. Însă demonstraţiile au fost oprite de către sindicate cu ajutorul organizaţiilor clasei de mijloc de fostă stânga, cum ar fi Organizaţia Internaţională Socialistă (ISO) care a depus efort pentru a dezamorsa opoziţia de masa şi de a o canaliza în spatele unei campanii electorale pentru Partidul Democrat. Acest lucru s-a întâmplat în ciuda faptului că sindicatele au acceptat reducerile solicitate de către guvernatorul republican, iar democraţii le-au aprobat deschis.
Muncitorii şi tinerii din Statele Unite se confruntă cu faptul că alegerea lui Obama - care făcuse un apel în special la tineri - nu a schimbat absolut nimic. Obama, candidatul de "schimbare", supraveghează distrugerea învăţământului public şi reduce trilioane de dolari din programele sociale, inclusiv din programe sociale de bază care datează de la New Deal-ul din anii 1930.
Recentele revolte din Marea Britanie au exprimat nemulţumirea şi disperarea a milioane de tineri, a căror indignare faţă de şomaj, sărăcie şi brutalitatea poliţiei nu îşi poate găsi un mijloc de exprimare în cadrul sistemului politic existent. Ei au fost complet abandonaţi de către sindicate şi de reprezentanţii corupţi şi afluenţi ai clasei de mijloc de "stânga".
Organizaţia Internaţionala a Studenţilor pentru Egalitate Socialistă(ISSE), organizaţia studenţească a Comitetului Internaţional a celei de-a Patra Internaţionale şi Partidele Egalităţii Socialiste care îi sunt afiliate organizează studenţii şi tinerii muncitori din întreaga lume într-o luptă împotriva războiului, inegalităţii, şomajului şi a sărăciei.
ISSE insistă asupra faptului că problemele de bază cu care se confruntă studenţii sunt inseparabile de condiţiile cu care se confruntă clasa muncitoare. Nu este posibilă o opoziţie faţă de aceste condiţii doar din perimetrul şcolilor şi campusurilor universitare. Studenţii şi tinerii trebuie să se îndrepte spre clasa muncitoare ca un întreg şi să lupte pentru unitatea sa internaţională şi pentru mobilizarea politică independentă împotriva clasei capitaliste şi a tuturor partidelor politice şi a reprezentanţilor lor.
În Statele Unite, aceasta înseamnă o ruptură şi o opoziţie implacabilă faţă de Partidul Democrat, unul dintre cele două mari partide americane de afaceri. În Europa şi pe plan internaţional, înseamnă opoziţia faţă de partidele social-democrate şi cele ale "muncii" care susţin în mod uniform politicile pro-corporatiste de dreapta. Aceasta nu este o chestiune de presiune asupra clasei politice, aşa cum a susţinut ISO în SUA şi partenerii săi la nivel internaţional, ci construirea unui nou partid care luptă pentru înfiinţarea unui guvern muncitoresc şi pentru socialism.
O astfel de mişcare trebuie să fie internaţională. ISSE respinge toate încercările de a diviza tinerii şi muncitorii de-a lungul unor linii naţionale, rasiale, religioase sau etnice. Noi ne opunem eforturilor clasei conducătoare de a da naştere unui sentiment de anti-imigraţie şi insistăm asupra dreptului muncitorilor şi tinerilor de a trăi oriunde îşi doresc, având cetăţenie şi drepturi democratice.
Mai presus de toate, această mişcare trebuie să se bazeze pe înţelegerea faptului că problema de bază este sistemul capitalist în sine. Alternativa la capitalism - cu războaiele sale neîncetate, crizele economice şi flagelul şomajului în masă - este socialismul.
Programul socialist cere o redistribuire masivă a bogăţiei. Se solicită ca fabricile şi întreprinderile să fie luate din mâinile miliardarilor şi plasate sub proprietatea publică şi controlul democratic al întregii populaţii. Aceste cerinţe politice sunt esenţiale pentru asigurarea drepturilor sociale de bază ale clasei muncitoare, inclusiv dreptul la un loc de muncă bine plătit, învăţământ de calitate, sănătate, o locuinţă şi o lume liberă, fără război şi represiuni.
În lunile care urmează ISSE va duce o lupta hotărâtă în şcoli şi campusuri, în cartierele clasei muncitoare precum şi în fabrici şi la locurile de muncă. Noi avem încredere că punctul de vedere al internaţionalismului socialist îşi va găsi o audienţă tot mai mare în rândul tinerilor care caută o cale pe care să o urmeze.
Noi îi îndemnăm pe toţi studenţii şi tinerii să intre în lupta pentru socialism prin aderarea la ISSE şi să lupte pentru a construi Partidul Egalităţii Socialiste ca noua conducere revoluţionară a clasei muncitoare.
Pentru a afla mai multe despre ISSE şi pentru a vă alătura nouă, daţi click aici.