Ziua Muncii se sărbătoreşte în SUA în prima zi de luni din septembrie. Însă în 2011, clasa muncitorească americană se confruntă cu un dezastru social.
Aproape 25 de milioane de muncitori sunt fie şomeri sau muncesc în posturi sub calificarea lor. Standardul de viaţă al clasei muncitoare este în scădere bruscă. Angajatorii reduc sau elimină beneficiile sociale, cum ar fi asigurările de sănătate şi pensiile. Sunt vizate reduceri în bugetele unor servicii publice sociale pe care se bazează zeci de milioane de oameni, cum ar fi educaţia, Medicare, Medicaid şi pensiile.
Zeci de milioane de oameni ai muncii încep să înţeleagă că discuţiile privind "recuperarea" economică sunt o minciună. Băncilor li s-au dat trilioane pentru a proteja bogăţia directorilor de companii şi a speculatorilor de pe Wall Street. Între timp, situaţia economică cu care se confruntă marea majoritate a populaţiei este într-o continuă înrăutăţire. Criza mondială actuală este cea mai gravă de la Marea Depresiune încoace.
Există o sigură diferenţă izbitoare între prezent şi anul 1930. Sub presiunea revoltelor sociale din anii 1930, o secţiune a clasei conducătoare din Statele Unite a fost nevoită să avanseze o agendă de reforme sociale. Guvernul a supervizat programe care au creat locuri noi de muncă şi a introdus măsuri de securitate socială(pensiile).
Nimic de acest gen nu este oferit şi astăzi. În schimb, sub conducerea administraţiei Obama, criza economică este folosită ca o oportunitate de a inversa toate aceste câştiguri anterioare. Democraţii şi republicanii limitează "dezbaterile" la cât de multe mii de miliarde de dolari pot fi reduse din cheltuielile federale pentru Medicare, Medicaid, bonuri de masă şi pensii. Cuvântul de ordine a tuturor politicienilor de afaceri este că "nu sunt bani" pentru a răspunde nevoilor sociale create de criza economică şi somajul masiv.
Un fapt concret arată însă că pretenţiile conform cărora "nu sunt bani" sunt de fapt o minciună. Marile corporaţii şi băncile deţin între timp un tezaur estimat la mai mult de 2.000 de miliarde de dolari. Sumă este suficientă pentru a achita peste noapte deficitele federale, de stat şi cele ale guvernelor locale. Banii sunt suficienţi pentru a angaja fiecare şomer din America, cu un salariu decent şi beneficii.
Capitaliştii s-au angajat acum într-o grevă a investiţiilor. Ei refuzâ să investească în producţie sau să angajeze muncitori noi, deoarece este mai profitabil să speculeze pe pieţele financiare. Ponderea şomajului în masă pe termen lung ajută directorii să reducă salariile, beneficiile şi condiţiile de muncă.
Obama şi republicanii sunt de acord că numai sectorul privat poate crea locuri de muncă. Ei oferă variaţii pe aceeaşi politică a reducerilor de impozite, dereglementare şi alte favoruri pentru interesele corporatiste.
Acordul universal din cadrul clasei conducătoare privind programul contrarevoluţiei sociale este un produs din 1) declinul pe termen lung a capitalismului american, şi 2) creşterea unei aristocraţii financiare care controlează sistemul politic şi care, în esenţă, are o relaţie parazitară cu societatea ca un întreg.
Clasa muncitoare are nevoie de un program cu care să lupte împotriva dezastrului economic cu care se confruntă acum. Partidul Egalităţii Socialiste insistă asupra faptului că se poate găsi o soluţie la criza economică şi socială, atât în Statele Unite, cât şi pe plan internaţional, dacă se va ataca sistemul capitalist şi interesele de profit a marilor corporaţii şi a băncilor.
Partidul Egalităţii Socialiste cere:
Un program în valoare de mai multe trilioane de dolari care să creeze locuri de muncă! Un loc de muncă şi un salariu decent este un drept social!
Facem un apel pentru un program public care să ofere locuri de muncă - cu un salariu bun şi joburi productive - celor 20 de milioane de oameni. Aceasta ar include refacerea infrastructurii care se năruie (facilităţi publice, autostrăzi, transportul în comun, aprovizionarea cu apă, canalizarea, spitale şi clinici), restaurarea prejudiciului cauzat de uragane, tornade şi alte catastrofe naturale şi furnizarea serviciilor sociale necesare, cum ar fi cele din educaţie, sănătate şi de recreere.
Opriţi evacuările şi executările silite!
SEP solicită un moratoriu de un an pentru plăţile ipotecare pentru proprietarii care fac parte din clasa muncitoare. Toate evacuările şi executările silite trebuie să fie oprite. Proprietarilor de case trebuie să li se permită să-şi refinanţeze ipotecile la tarife mai mici, asemănătoare celor care le-au fost puse la dispoziţie băncilor, dar nu şi proprietarilor. Creditele ipotecare trebuie să fie reduse drastic, pentru a reflecta scăderea preţurilor locuinţelor.
Anulati toate reducerile bugetare şi extindeti serviciile publice!
Toţi cei care au fost concediaţi în ultimii patru ani trebuie să fie reangajaţi, iar reducerile din programele sociale vitale şi din beneficii, anulate. Sutele de mii de profesori din şcolile publice trebuie să fie reangajaţi pentru a reduce numărul de elevi la clase şi pentru a garanta o educaţie decentă pentru toţi tinerii, indiferent de venituri şi de clasa socială căreia îi aparţin. Calitatea îngrijirii sănătăţii trebuie să fie garantată ca un drept social.
Capitalistii trebuie să plătească pentru criză!
Resursele pentru a efectua un astfel de program de urgenţă există din abundenţă, dar acestea sunt monopolizate de cei super-bogaţi. Averea celor mai bogaţi 400 de oameni din America a crescut la 3.600 de miliarde de dolari în 2009, în timp ce resursele financiare ale marii majorităţi a poporului american s-au diminuat. Cota din venitul naţional care revine celor unu la sută din populaţia de top a Statelor Unite a crescut de la 9 la sută în 1970 la 24 la sută în anul 2007.
Trebuie luate măsuri imediate pentru stabilirea egalităţii sociale, inclusiv a unui impozit de 90 la sută pentru toate veniturile de peste 500.000 de dolari şi a unui impozit pe avere similar pentru multimillionari şi miliardari.
Un program socialist
Punerea în aplicare a celor mai minime cerinţe este imposibilă fără un atac direct asupra puterii clasei capitaliste care exercită dominaţie asupra economiei şi a întregului sistem politic.
Niciun drept social nu pot fi îndeplinit, atât timp cât băncile şi marile corporaţii rămân sub control privat. Naţionalizarea acestor instituţii, transformarea lor în proprietate publică şi plasarea lor sub conducerea şi controlul democratic al clasei muncitoare este o condiţie esenţială pentru un program de distribuire a bogăţiei şi de planificare economică care să răspundă nevoilor sociale, nu profitului privat.
Aceasta este baza necesară pentru transformarea socialistă a economiei, atât în Statele Unite, cât şi pe plan internaţional.
Pentru a lupta pentru acest program, clasa muncitoare trebuie să se elibereze din cămaşă de forţă a sindicatelor şi a tuturor organizaţiilor care caută să menţină controlul politic al Partidului Democrat.
Sărbătorirea Zilei Muncii în Detroit, la care vor fi prezenţi - alături de preşedintele Obama - preşedintele UAW Bob King şi preşedintele AFL-CIO Richard Trumka, personifică această tendinţă reacţionară. Obama a continuat şi escaladat programul de administraţie a lui Bush. El a continuat războiul imperialist în străinătate şi atacurile asupra drepturilor democratice în ţară. Obama a extins planul de salvare a celor de pe Wall Street şi a impus cu succes o reducere de 50 la sută a salariilor lucrătorilor auto. Cu toate acestea, sindicatele se pregătesc să-şi mobilizeze resursele pentru realegerea acestui preşedinte de dreapta, pro-corporatist.
Cea mai urgentă sarcină este construirea unei conduceri şi perspective politice noi. Partidul Egalităţii Socialiste lansează lupta pentru mobilizarea independentă şi politică a clasei muncitoare într-o luptă împotriva actualului sistem bipartidist capitalist. Noi îi îndemnăm pe toţi muncitorii şi tinerii care sunt de acord cu acest program să se alăture SEP şi să înceapă lupta pentru socialism.