Proiectul de lege propus joi în Senatul SUA, proiect care se bucură de suport bipartizan şi care mandatează un război monetar între America şi China, este o diversiune cinică. Pe fondul unui val crescând de proteste îndreptate împotriva Wall Street-ului, democraţii încearcă să găsească un ţap ispăşitor străin pentru criza capitalismului american.
Proiectul de lege a fost introdus de senatorul Sherrod Brown din Ohio, stat grav afectat de prăbuşirea industriei americane. Senatorul a avut sprijinul altor democraţi din statele industriale ale SUA, cum ar fi Debbie Stabenow din Michigan, Charles Schumer din New York şi Robert Casey din Pennsylvania.
Doisprezece senatori republicani s-au alăturat marii majorităţi a democraţilor pentru a obţine marja de 62-38 de voturi şi a încheia dezbaterea privind proiectul de lege. Printre cei care au susţinut proiectul se află unii dintre cei mai notorii reacţionari din Senat, inclusiv şase senatori din statele din sud, state devastate de închiderile fabricilor de textile: Richard Burr din Carolina de Nord, Thad Cochran din Mississippi, Saxby Chambliss şi Johnny Isakson din Georgia, Jefferson Sesiuni şi Richard Shelby din Alabama.
Şi republicanul Lindsey Graham din statul Carolina de Sud, unul dintre cei mai mari războinici din Congres, a sprijinit proiectul. A fost nevoie de o majoritate de 79 la 19 voturi pentru ca proiectul să poată fi dezbătut în Senat. Graham s-a numărat printre republicanii care au sprijinit proiectul, el a votat însă împotriva încheierii dezbaterii, deoarece are nevoie de timp pentru a-i putea adăuga şi alte amendamente reacţionare.
Democraţii şi republicanii se întrec unul pe altul cu acuzaţii înverşunate împotriva Chinei şi a presupuselor sale politici de ruinare monetară şi comercială. Ei vorbesc ca şi cum corporaţiile şi băncile americane ar fi miei nevinovaţi şi nu organizaţiile prădătoare cele mai nemiloase din lume.
La avertizarea, că proiectul de lege ar duce la un război comercial cu efecte dezastruoase asupra economiei globale, Brown a declarat: "Ducem de zece ani un război comercial cu China." Schumer a adăugat: "Criticii proiectului nostru spun că acesta va duce la un război comercial cu China. În cazul în care aceştia nu au sesizat încă, noi ducem deja un război comercial cu China - şi pentru noi, acesta nu arată foarte bine."
Şi şeful Rezervei Federale, Ben Bernanke, a susţinut proiectul de lege. Prin aceasta el s-a îndepărtat de politica obişnuită a Fed, de a nu interveni pe pieţele valutare. El a spus: "Preocuparea noastră în acest moment este faptul că politica monetară chineză blochează procesul normal de recuperare al economiei mondiale (...). Acest lucru este în detrimentul recuperării."
Democraţii din Congres au introdus de multe ori proiecte de lege prin care încercau să pedepsească China pentru presupusa manipulare monetară. Aceste proiecte au venit în principal din partea senatorilor care aveau legături strânse cu industria şi cu birocraţii sindicali care servesc aceste industrii, cum ar fi United Auto Workers şi United Steelworkers.
În cadrul conferinţei de presă care a avut loc joi, Obama s-a declarat în favoarea desfăşurării campaniei împotriva Chinei. El a declarat că China a "exploatat sistemul de tranzacţionare din lume în beneficiul său, într-un mod agresiv " şi a adăugat că "manipularea monetară a fost doar un exemplu ". El a declarat însă şi că ar fi lipsit de sens ca Congresul să adopte o lege care încalcă normele Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Acestea interzic astfel de acţiuni protecţioniste.
Casa Alba şi majoritatea corporaţiilor americane fac uz de demagogie împotriva Chinei. Scopul lor este acela de a distrage atenţia populaţiei şi de a prezenta acesteia un ţap ispăşitor împotriva căruia să-şi direcţioneze furia. Aristocraţia financiară americană ştie însă că dacă s-ar trece la fapte împotriva Chinei, acest lucru ar fi dăunător pentru sistemul comercial mondial şi ar agrava criza economică şi financiară. Mai presus de toate - şi aceasta este, probabil, cel mai important factor din punctul de vedere al imperialismului american - ar enerva creditorul ei principal.
În cazul în care o astfel de lege ar fi votată, s-ar ajunge la un război comercial care nu ar putea reface declinul industriei americane şi nici nivelul de trai al muncitorilor. Acest lucru se datorează crizei globale a sistemului capitalist şi nu politicii unei singure ţări. Şocurile pe care un război comercial le-ar crea în cadrul economiei mondiale ar distruge noi locuri de muncă, nu ar duce la crearea lor.
Ceea ce este şi mai periculos este faptul că o astfel de abordare ar fi un mare pas înainte spre un conflict militar deschis cu China. Acestă putere militară şi economică emergentă ameninţă dominaţia de decenii a imperialismului american în Asia şi Pacific.
Însă faptul că un război comercial poate avea astfel de efecte nu exclude punerea lui în aplicare. Ideea că consideraţiile "raţionale" vor prevala, ignoră lecţiile istoriei. Înainte de Primul Război Mondial a fost susţinută ideea că Marea Britanie şi Germania nu vor lupta niciodată împotriva unei alteia, deoarece aveau legături economice puternice.
Relaţiile internaţionale nu sunt însă determinate de raţionalitate, ci de interese materiale. Din momentul în care Obama a preluat mandatul, administraţia sa a efectuat o serie de măsuri împotriva Chinei. Iar în ceea ce privesc aspectele comerciale, administraţia Obama este dirijată de voci influente din tabăra liberală.
Paul Krugman de la New York Times ştie exact ce rol au jucat litigiile comerciale în izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, el se numără printre cei care fac presiuni pentru acţiuni împotriva Chinei. Într-un articol publicat pe 2 octombrie şi intitulat "Faceţi China responsabilă", Krugman a subliniat: "Putem şi trebuie să luăm măsuri împotriva ţărilor care îşi depreciază moneda natională ... acest lucru înseamnă mai presus de toate, împotriva Chinei."
Krugman a recunoscut că o "represiune" împotriva Chinei ar putea declanşa un război comercial, dar a numit această teamă ca fiind "exagerată".
În timp ce Krugman şi democraţii din Senat militează pentru un război economic, republicanii din Camera Reprezentanţilor renasc temerile din timpul războiului rece. Ei răspândesc vechile stereotipuri conform cărora "China comunistă" îşi construieşte forţele armate şi spionează sistematic Statele Unite ale Americii. Preşedintele Comitetului de Informaţii al Camerei Reprezentanţilor, republicanul Mike Rogers din Michigan, a declarat marţi în cadrul unei întâlniri, că cyber-spionajul Beijungului a ajuns la "niveluri intolerabile" şi a cerut o abordare comună a Statele Unite şi a Europei pentru a "pune capăt acestui flagel."
Un raport al Pentagonului publicat săptămâna trecută precizează cât de dependentă este industria de armament din SUA de metale rare, care sunt disponibile numai din surse chineze. China produce în prezent 95 la sută din oxizii rari, şaptesprezece elemente care au un rol cheie în produsele electronice high-tech, care sunt importante pentru războiul modern. Raportul de joi a mai precizat că este important să avem o "o sursă de aprovizionare stabilă, non chineză."
Anterior, rapoartele Pentagonului se concentrau asupra pretinsei ameninţări legate de creşterea economică a Chinei şi a înarmării sale faţă de hegemonia americană din teritoriile insulare la sud şi la est de continentul asiatic, din Australia şi Indonezia, până în Japonia. Imperialismul american nu poate tolera la infinit creşterea unui astfel de rival şi va utiliza presupusa ameninţare a "locurilor de muncă americane" în cadrul unei campanii de propagandă pentru o acţiune militară.
Sovinismul neînfrânat al democraţilor este în acest context cel mai periculos. Senatorul Schumer este probabil cel mai neruşinat dintre ei. "Eu unul nu sunt gata să abandonez industriile americane şi nici nu renunţ fără luptă la locurile de muncă pe care acestea le creează. Ştiu că industria din America se poate măsura cu China, atât acasă, cât şi în străinătate, însă numai în cazul în care acestea beneficiază de aceleaşi condiţii", a afirmat el într-o declaraţie. Importanţa acestei argumentări este profund reacţionară, pentru că afirmă sprijinul pentru un război imperialist.
Prin cererea sa pentru "condiţii de egalitate" Schumer a afirmat de fapt că salariile şi standardele de viaţă ale muncitorilor americani trebuie să fie scăzute în aşa măsură, încât acestea să poată concura cu China. Acelaşi lucru îl afirmă şi directorii atunci când spun că corporaţiile americane trebuie să devină "mai competitive".
Singura alternativă la o astfel de politică de scădere a salariilor este unitatea internaţională a clasei muncitoare - a celor americani, chinezi, europeni, japonezi şi din toata lumea - într-o luptă comună pentru ridicarea nivelului de trai al clasei muncitoare la un nivel rezonabil. Acest lucru este posibil doar prin lupta pentru a pune capăt capitalismului şi sistemului de state- naţiuni şi prin crearea unei societăţi socialiste la nivel mondial, în care să existe pentru toţi o egalitate reală a nivelul de trai şi a locurilor de muncă.