Mişcarea "Ocupaţi Wall Street-ul" a atins coarda sensibilă a milioane de oameni din Statele Unite şi pe plan internaţional. În centrul acestei mişcări, care s-a răspândit în sute de oraşe, este opoziţia adânc înrădăcinată faţă de inegalitatea socială imensă, care a devenit o caracteristică dominantă a societăţii americane şi a întregii lumi.

 

Cei din top unu la sută sunt responsabili pentru cea mai gravă criză economică de la Marea Depresiune încoace. Ei au exploatat criza pentru a se îmbogăţi chiar şi mai mult. Cei mai bogaţi 400 de americani controlează un total de 1.530 de miliarde dolari, în timp ce un număr record de persoane din SUA au fost conduse la sărăcie. Venitul mediu al americanilor a scăzut cu 10 la sută începând cu anul 2007, în timp ce conturile bancare al speculatorilor şi corporatiştilor din rândul celor bogaţi, au crescut. Tinerii se confruntă cu un viitor fără locuri de muncă, iar educaţia nu le aduce altceva decât datorii de zeci de mii de dolari.

 

Protestele din SUA fac parte dintr-o mişcare de luptă internaţională împotriva acestor condiţii intolerabile. Anul a început cu revoluţiile din Tunisia şi Egipt, precum şi cu declanşarea protestelor de masă în Wisconsin. El a continuat cu luptele din Grecia, Spania, Israel, Marea Britanie şi în alte ţări. Această mişcare se va extinde şi va lua amploare în lunile următoare.

 

Întrebarea critică este: care este calea de urmat? Problema politică este în acest caz esenţială.

 

Există unii care susţin că mişcarea de protest poate fi susţinută numai prin excluderea oricărei discuţii despre politică, partide şi programe. Cererea "fără politică" care face un apel la dorinţa muncitorilor şi tinerilor pentru o luptă unită, ascunde în ea însăşi o agendă politică: opoziţia faţă de orice lupta împotriva sistemului bipartid controlat de corporaţii.

 

Partidul Democrat şi susţinătorii săi principali îşi creează drum în cadrul mişcării Occupy. Scopul lor este de a se asigura că protestele nu duc la o luptă mai amplă împotriva ordinii economice şi politice existente. AFL-CIO şi alte grupuri asociate cu Partidul Democrat vor să transforme protestele anti-Wall Street într-o campanie inofensivă pentru realegerea preşedintelui Obama. Preşedintele Obama a efectuat credincios timp de trei ani toate cerinţele dictate de bănci.

 

Politica înseamnă lupta dintre clasele opuse şi interesele sociale. Programului de guvernare a clasei bancare - care cuprinde planuri de salvare a băncilor, austeritate socială, război şi distrugerea drepturilor democratice - trebuie să i se opună un program politic bazat pe interesele independente ale clasei muncitoare.

 

Drepturile clasei muncitoare

Partidul Egalităţii Socialiste propune ca clasa muncitoare să adopte conceptul că există drepturi sociale care sunt esenţiale pentru o viaţă într-o societate modernă şi complexă. Aceste drepturi sunt, prin urmare, inalienabile şi non-negociabile.

 

Aceste drepturi includ:

• · dreptul la un loc de muncă şi la un salariu decent
• · dreptul la educaţie de calitate şi la servicii de îngrijire a sănătăţii care să fie gratuite
• · dreptul la o locuinţă şi la ultilităţi
• · dreptul la o pensie asigurată
• · dreptul la un mediu natural sănătos şi accesul la cultură

 

Drepturile clasei muncitoare trebuie să fie puse în opoziţie faţă de drepturile corporaţiilor care sunt apărate necondiţionat de către cele două partide. Trebuie să fie luat "dreptul" corporaţiilor de a distruge locurile de muncă şi de a tăia salariile, "dreptul" băncilor de a da persoane afara din casele lor, "dreptul" sistemului politic de a distruge programele sociale de care depind milioane de oameni.

 

Exproprierea bancilor şi a corporaţiilor majore!

Numele mişcării "Ocupaţi Wall Street-ul" exprimă o înţelegere de bază: faptul că toate nevoile clasei muncitoare intră în conflict cu dictatura băncilor şi instituţiilor financiare asupra vieţii economice şi politice. Aceste societăţi controlează resurse vaste, produsul muncii colective a miliarde de oameni din întreaga lume.

 

Pentru a rupe strânsoarea elitei corporatiste şi financiare asupra societăţii şi politicii, băncile şi marile corporaţii trebuie să fie plasate sub proprietatea publică şi să funcţioneze sub controlul democratic al clasei muncitoare. Acest lucru va pune la dispoziţie resurse în valoare de mai multe trilioane de dolari care pot fi folosite pentru un program de lucrări publice care să asigure ocuparea deplină a forţei de muncă, eliminarea sărăciei şi care răspunde nevoilor sociale din Statele Unite şi la nivel internaţional.

 

Egalitate socială! Capitaliştii trebuie să plătească pentru criză!

Apologeţii capitalismului susţin că inegalitatea nu este legată de criza economică, deoarece retragerea a mii de miliarde de dolari din utilizarea productivă nu are niciun impact economic. Tendinţa insaţiabilă a aristocraţiei financiare de a avea tot mai mulţi bani a alimentat tendinţele speculative şi au falimentat ţara. Aceeaşi directori care spun că nu au bani ca să plătească salarii decente şi care efectuează reduceri ale locurilor de muncă reuşesc să-şi acorde lor însăşişi directorilor lor milioane sau chiar zeci de milioane de dolari în fiecare an.

 

Oamenii muncii trebuie să respingă cu dispreţ afirmaţia că "nu sunt bani" pentru a răspunde nevoilor sociale de bază. Trebuie să fie luate măsuri imediate pentru stabilirea egalităţii sociale, inclusiv reintroducerea unui impozit pe venit progresiv şi a unui impozit de 90 la sută pentru toate veniturile de peste 500.000 de dolari. Această cota de impozit a existat în anul 1950 împreună cu o multitudine de alte impozite pentru multimilionari şi miliardari.

 

Unirea clasei muncitoare în lupta pentru socialism!

Capitalismul a decepţionat clasa muncitoare din Statele Unite şi din întreaga lume. A venit timpul ca clasa muncitoare să lupte pentru o abordare diferită a organizării economice a societăţii. Singura alternativă viabilă la capitalism este socialismul: reorganizarea vieţii economice sub controlul democratic al clasei muncitoare, astfel încât acesta să servească nevoilor sociale, nu profitului privat.

 

Lupta pentru egalitate este lupta pentru socialism. Transformarea socialistă a vieţii economice nu pot fi realizată fără luptă. Istoria demonstrează că cei bogaţi nu vor renunţa niciodată la putere şi privilegii fără luptă.

 

Forţa cea mare necesară pentru o schimbare socială revoluţionară este clasa muncitoare. Ea cuprinde marea majoritate a populaţiei. Marea majoritate a oamenilor - indiferent dacă aceştia lucrează în fabrici şi pe şantiere, sau în birouri, centre medicale, centre comerciale, şcoli, complexe universitare sau laboratoare ştiinţifice, dacă aceştia conduc camioane, autobuze, trenuri sau aeronave comerciale - trăiesc de la un salariu la altul.

 

Ocuparea Wall Street-ului trebuie să fie extinsă la ocuparea fabricilor. Fiecare loc de muncă trebuie să devină un centru al rezistenţei de masă împotriva atacului asupra drepturilor oamenilor muncii.

 

Pentru a organiza şi de a unifica aceste lupte şi pentru a le direcţiona împotriva sistemului capitalist este nevoie de înfiinţarea unui partid nou. Politica americană este dominată de două partide capitaliste care lucrează în tăcere şi reprimă orice expresie reală a intereselor marii majorităţi a poporului.

 

Partidul Egalităţii Socialiste este vârful de lance în lupta pentru mobilizarea industrială politic independentă a clasei muncitoare într-o luptă împotriva sistemului bipartid capitalist. Noi îndemnăm toţi muncitorii şi tinerii care caută un mod de a lupta împotriva Wall Street-ului să studieze programul nostru, să se alăture SEP şi să înceapă lupta pentru socialism.

 

Această declaraţie a fost distribuită în cadrul demonstraţiilor "Ocupaţi Wall Street - ul" care au fost organizate sâmbătă în oraşele americane. Declaraţia este disponibilă în format PDF. Îndemnăm cititorii noştrii să descarcarce declaraţia şi să o distribuie în cât mai multe exemplare.

Conducerea editorială a WSWS