Română

Ziua acţiunilor internaţionale împotriva Wall Street-ului

Demonstraţiile care au avut loc sâmbătă în întreaga lume, demonstraţii de simpatie faţă de protestele de pe Wall Street din New York City, au dat glas nemulţumirilor profunde şi furiei populare împotriva întregului sistem economic. Sute de mii de oameni ai muncii au mărşăluit în oraşe din întreaga lume, luând o poziţie comună împotriva inegalităţii.

 

Mişcarea Occupy a izbucnit la mai mult de opt ani de la protestele internaţionale de masă împotriva pregătirilor SUA pentru a ataca Irakul. Acea demonstraţie a scos pe străzi 20 de milioane de oameni din ţările din întreaga lume. În timp ce demonstraţiile actuale nu sunt încă la fel de mari ca protestele anti-război din februarie-martie 2003, acestea arată o creştere a conştiinţei politice în straturi largi ale muncitorilor şi tinerilor.

 

Este semnificativ faptul că, în special în SUA, demonstraţiile s-au dezvoltat în mare măsură în afara cadrului dat de partidele politice oficiale şi de sindicate. Partidul Democrat şi AFL-CIO, împreună cu multe grupări care susţin aceste organizaţii pro-capitaliste, au încercat să coopteze aceste proteste care, în orientarea lor de bază, se îndreaptă într-o direcţie diferită.

 

Ideea de bază a mişcării Occupy este un apel pentru egalitate socială şi de opoziţie faţă de opresiunile de clasă. Principalele slogane văzute în cadrul demonstraţiilor se concentrează pe tema puterii corporative şi inegalitate. Un slogan a rezumat pe bună dreptate sentimentul general: "Sistemul nu este defect, a fost născut în acest fel."

 

Clasa mijlocie "de stânga" şi unele organizaţii au promovat zeci de ani diferite forme de identitate politică, concentrându-se pe rasă, religie sau orientare sexuală, ca un mijloc de a bloca dezvoltarea unei mişcări politice independente a clasei muncitoare şi pentru a susţine totodată clasa politică burgheză. Oamenii devin tot mai conştienţi că toţi muncitorii se confruntă cu aceleaşi condiţii de sărăcie, şomaj şi exploatare.

 

Demonstraţiile sunt semnificative şi din alt punct de vedere - caracterul lor internaţional. Pancardele care spuneau "Noi suntem cei 99 la sută" au fost scrise în limba engleză şi au fost prezente printre sutele de mii de protestatari în Spania, Italia şi alte ţări.

 

Caracterul global al protestelor şi sentimentul de solidaritate internaţională este în mod fundamental o reflectare a caracterului global al crizei capitaliste. Globalizarea a integrat muncitorii într-un singur sistem economic mai bine ca orice alt sistem de până acum. Oamenii muncii se confruntă cu un duşman comun: bancherii şi corporaţiile multinaţionale care controlează economia mondială.

 

Creşterea înţelegerii caracterului internaţional al luptei clasei muncitoare este semnul politic distinctiv al anului 2011. Anul a început cu revoltele din Tunisia şi Egipt. Aici s-au răsculat milioane de oameni ai muncii pentru a îndepărta de la putere dictatura sprijintă de SUA a lui Zine El Abidine Ben Ali şi Hosni Mubarak.

 

La doar câteva zile de la alungarea lui Mubarak, muncitorii din statul american Wisconsin au ieşit în stradă pentru a protesta împotriva cererilor făcute de guvernatorul Scott Walker pentru distrugerea locurilor de muncă, a salariilor şi drepturilor sindicale. Multe pancarde din cadrul acelor demonstraţii l-au comparat pe guvernatorul republican cu Mubarak şi au proclamat hotărârea lor de a "merge ca un egiptean".

 

Europa a fost zguduită de-a lungul verii de greve ale muncitorilor greci, ocupaţii ale unor pieţe publice de către Indignados din Spania, proteste în zonele cele mai defavorizate din Marea Britanie şi alte manifestări de opoziţie faţă de politicile de austeritate şi distrugerea locurilor de muncă. În Israel a avut loc cea mai mare demonstraţie din istoria ţării împotriva inegalităţii sociale. Sute de mii de tineri din Chile au ieşit în stradă pentru a se opune atacului asupra educaţiei publice.

 

Aceste proteste au interacţionat cu şi s-au inspirat unele de la altele. Creşterea opoziţiei în Statele Unite va avea un efect de transformare. Pentru milioane de oameni din întreaga lume, clasa conducătoare americană este sursa principală a militarismului, represiunii şi parazitismului financiar. Statele Unite a fost mult timp portretizată ca o ţară oarecum exclusă din lupta istorică a clasei muncitoare împotriva sistemului de profit şi pentru socialism. În realitate însă, nu există nici o ţară în care conflictul de clasă să fie mai adânc înrădăcinat.

 

Protestele "Ocupaţi Wall Street-ul" marchează un punct de cotitură important. Guvernele şi mass-media burgheză au trâmbiţat la nesfârşit soluţia lor pentru criză: devastarea societăţii prin distrugerea educaţiei publice, a asistenţei medicale şi a altor servicii, precum şi reducerea locurilor de muncă, a salariilor şi pensiilor, toate cu scopul de a conserva şi de a mări bogăţia unei minorităţi aflată în topul societăţii.

 

Acum apare expresia iniţială a unei alte soluţii, chiar dacă aceasta este deocamdată exprimată doar de protestele la nivel mondial. Orientarea anti-capitalistă a acestei opoziţii aflată în creştere trebuie să fie dezvoltată într-o mişcare conştientă pentru socialism. Ea trebuie să implice confiscarea averilor acumulate de aristocraţia financiară, precum şi reorganizarea vieţii economice, sub controlul democratic al maselor, pentru a servi nevoilor întregii populaţii, nu profitului privat.

 

Transformarea socialistă este posibilă doar prin mobilizarea în masă a clasei muncitoare internaţionale într-o luptă comună. Demonstraţiile Occupy sunt o anticipare a acestei mişcări care va urma şi care va fi chiar mai puternică.

 

Opoziţia faţă de capitalism se află încă într-un stadiu incipient. Problemele de perspectivă şi cele ale unui program nu au fost adresate încă. Un program nou prevede construirea unui nou partid politic şi a unei conduceri noi.

 

Numai Comitetul Internaţional al celei de-a Patra Internaţionale care este organizat în întreaga lume în Partide ale Egalităţii Socialiste luptă în fiecare ţară pe baza unei perspective socialiste revoluţionare. Îndemnăm tinerii şi muncitorii care intră în luptele politice de astăzi să ni se alăture şi să lupte pentru această perspectivă în cadrul clasei muncitoare internaţionale.