Uciderea omului de ştiinţă iranian din domeniul nuclear, Mostafa Ahmadi Roshan, la data de 11 ianuarie este încă o mărturie a criminalităţii politicii externe americane. În ciuda dezminţirilor oficiale ale administraţiei Obama, asasinarea poartă toate semnele distinctive ale unei operațiuni efectuate de către agenţia israeliană de spionaj Mossad, în complicitate cu Statele Unite.

Regimul iranian a făcut un pas neobişnuit. Acesta a trimis o scrisoare la Washington în care declara că are "documente şi dovezi credibile, că acest act terorist a fost planificat, ghidat şi susţinut de CIA." O a doua scrisoare, trimisă la ambasada britanică, acuză că agenţia britanică de spionaj MI6 "a colaborat" la atentat.

Roshan este cel de-al patrulea om iranian de ştiinţă care a fost asasinat în ultimii doi ani. Asasinatele fac parte dintr-un război SUA sub acoperire, însă doar puţin deghizat, în interiorul Iranului. Acest război a inclus explozii inexplicabile la instalațiile nucleare şi militare cheie ale Iranului şi utilizarea virusului de computer Stuxnet, pentru a infecta şi strica dotările nucleare ale acestei ţări. Numeroase asasinate, inclusiv ultima, au avut acelaşi modus operandi  - o bombă magnetică “lipită” de pe o motocicletă pe partea laterală a maşinii.

Administraţia Obama “neagă categoric” implicarea SUA. Negarea participării sale în recenta asasinare este neverosimilă şi serveşte unui scop juridic definit. Casa Albă justifică campania criminală cu drone din interiorul Afganistanului, Pakistanului și altor țări ca fiind autorizată de Congres. Utilizarea forţei militare ar fi fost autorizată ca urmare a incidentelor din 11 septembrie. Însă uciderea cetăţenilor iranieni sau furnizarea de asistență şi informaţii Mossad-ului, pentru a efectua crimele, poate fi cu greu justificată, făcându-se referire la o rezoluţie din 2001, aparent îndreptată împotriva Al Qaida şi a talibanilor. Asasinarea lui Roshan şi a altor oameni de ştiinţă este o încălcare clară a unui ordin executiv care datează din anii 1970 şi care interzice oficial asasinatele. Acest ordin ar permite acţionarea în justiţiea administraţiei Obama.

Implicarea SUA în asasinarea și sabotajele din interiorul Iranului reactualizează întrebările legate de uciderea unei femei tinere, Agha Neda-Soltan. Aceasta a fost ucisă în perioada când SUA acorda sprijin protestelor aşa numitei Mişcări Verzi care au avut loc în Iran în iunie 2009. SUA şi mass-media internaţională l-au acuzat imediat pe preşedintele Mahmoud Ahmadinejad. Pentru a creşte sprijinului public pentru eforturile de a instala un regim maleabil faţă de interesele occidentale, presa a transformat victima într-un martir. Faptul, că Neda a fost ucisă de agenți israelieni sau americani este plauzibil. Moartea ei a fost filmată, ceea ce a adăugat mai mult combustibil unei campanii isterice din mass-media îndreptată împotriva victoriei în alegeri a lui Ahmadinejad.

Ca şi în cazul oricărei alte crime a imperialismului american, mass-media americană a încercat să justifice campania de sabotaj şi de ucidere din interiorul Iranului. Prima pagina din New York Times a publicat pe 12 ianuarie un articol intitulat: "Se presupune că adversarii Iranului pun la cale acţiuni sub acoperire." Articolul a prezentat ideea acceptată în cadrul agenţiilor de inteligenţă americane - ca Israelul a fost responsabil pentru acea asasinare şi că SUA, în alianţă cu Israelul, este angajată în "eforturi sub acoperire împotriva programului nuclear iranian."

Times nu a criticat caracterul penal şi nechibzuit al acestor acţiuni, ci le-a acceptat ca pe un instrument legitim al politicii externe. Ziarul îl citează, fără comentarii, pe Patrick Clawson, directorul iniţiativei de securitate a Iranului din cadrul Institutului pentru Politică din Washington privind Orientului Apropiat, care a declarat: "Sabotajul şi asasinatul este ceea ce trebuie făcut, dacă poţi să o faci."

Faptul că cei de la Times şi practic întreaga mass-medie din SUA susţin asasinarea ca pe o tactică legitimă subliniază incriminarea politicii externe americane, în special în ultimii douăzeci ani, după destrămarea Uniunii Sovietice. Ea exprimă, de asemenea, şi colapsul oricărei conştiinţe democratice sau a angajamentului faţă de drepturile democratice a clasei conducătoare.

Ipocrizia mass- mediei nu cunoaşte limite. Cu numai trei luni în urmă, presa americană a cerut represalii ca urmare a unor afirmaţii nefondate ale administraţiei Obama. Aceasta a declarat, că Iranul ar fi implicat într-un plan de angajare a unui cartel de droguri mexican care să îl ucidă pe ambasadorul saudit de la Washington, pe pământ american.

În comentariile cu privire la asasinarea lui Roshan, Times nu s-a concentrat pe natură criminalităţii sale, ci pe eficacitatea acțiunilor sub acoperire în realizarea scopurilor americane. Ziarul a declarat, că "multiplele faţete ale campaniei sub acoperire împotriva Iranului au apărut pentru a oferi o alternativă la război. Însă acestea au contribuit cel mult la încetinirea, însă nu şi la oprirea îmbogățirii uraniului de către Iran."

Sunday Times din Marea Britanie a publicat în weekend detaliile planului Mossad cu privire la deflagarea maşinii lui Roshan la oră cu trafic de vârf în Teheran. Informaţiile au fost bazate pe surse rămase anonime. În mod semnificativ şi conform unei surse israeliene, "crimele au fost un precursor pentru un atac militar, nu doar o alternativă la el. Ele au îngreunat sarcina Iranului de a-şi reconstrui facilităţile în cazul în care acestea ar fi bombardate."

În realitate însă, Iranul nu a fost oprit de uciderea oamenilor de ştiinţă din domeniul nuclear şi de sabotarea instalațiilor sale. Programele nucleare au continuat, iar Teheranul a insistat în mod repetat că acestea sunt menite în scopuri paşnice. Crimele sunt mai degrabă provocări calculate care să incite la represalii din partea Teheranului. Acestea ar putea fi exploatate pentru a demoniza Iranul şi pentru a oferi pretextul pentru un război.

Crimele merg mână în mână cu o intensificare a războiului economic şi o cresterea a puterii militare îndreptată împotriva Iranului care au loc de la începutul anului. SUA, în colaborare cu aliaţii săi europeni, este în procesul de instituire a unui embargo de facto asupra exporturilor de petrol ale Iranului. Acest lucru ameninţă să ducă la prăbuşirea economiei iraniene. Ultimele sancțiuni sunt impuse unilateral, fără o urmă cât de mică a unei rezoluții a Consiliului de Securitate al ONU. SUA nu ameninţă doar Iranul, ci ameninţa cu sancțiuni şi acele țări care s-au opus embargoului, cum ar fi China.

În acelaşi timp, Pentagonul aproape că a dublat numărul portavioanelor de luptă aflate în imediata apropiere de Golful Persic, sporind considerabil capacitatea sa de a duce un război naval și aerian devastator împotriva Iranului.

Uciderea lui Roshan subliniază faptul că Statele Unite - în încercarea de a destabiliza regimul iranian şi de a-l înlocui  cu o alternativă mai flexibilă - nu se vor da înapoi de la nimic. Activitățile prădătoare desfăşurate de Washington în Orientul Mijlociu sunt conduse de diminuarea în lume a poziţiei economice a SUA. Aşa cum a făcut deja şi în Afganistan, Irak şi Libia, SUA îşi foloseşte puterea militară pentru a submina interesele economice şi strategice ale principaliloă săi rivali europeni şi asiatici.

Aceeaşi gangsteri politici de la Casa Albă care  complotează împotriva Teheranului sunt, de asemenea, responsabili şi pentru scăderea nivelului de trai al clasei muncitoare americane. Escaladarea campaniei de propagandă  împotriva Iranului şi creşterea pericolului unui nou război catastrofal sunt o diversiune  politică bună de la intensificarea tensiunilor de clasă din ţară.

Clasa muncitoare americană și internațională trebuie să se opună oricărui război - sub acoperire sau deschis-  împotriva Iranului.Trebuie aplicată o strategie socialistă şi internaţionalistă pentru a desfiinţa sistemul capitalist, care poate oferi doar un nivel de trai scăzut şi alunecarea spre un al treilea război mondial.