Română

Noua strategie a Pentagonului: pregătirea pentru un război mondial

"Valul de război se îndepartează", a declarat preşedintele Barack Obama  de două ori în scurtele remarci făcute joi, când Pentagonul a anunţat  introducerea unei noi strategii de apărare. Implementarea acesteia prevede pregătirile oficiale ale SUA spre o confruntare militară cu China.

Poate că preşedintele SUA s-a simţit obligat să repete fraza, deoarece acesta a fost negată de conţinutul documentului prezentat. Recomandările strategice, împreună cu observațiile care le-au însoţit după prezentare, indică o erupție suplimentară a  militarismului american şi ameninţarea palpabilă a celui de-al treilea război mondial.

Obama şi-a bazat retorica despre îndepărtarea valului de război făcând referire la retragerea trupelor SUA din Irak, retragerea parţială a forţelor din Afganistan  - unde râman în continuare 90.000 de soldaţi şi puşcaşi marini  -  şi a propunerii cerută de Congres, de a reduce cheltuielile Pentagonului  cu 487 de miliarde de dolari în următorul deceniu.

Preşedintele SUA a  facut eforturi pentru a devia criticile inevitabile venite din partea adversarilor săi republicani  şi a celor din cadrul complexului militar-industrial american. El a subliniat, că bugetul Pentagonului  va rămâne la nivelurile record stabilite la sfârşitul administraţiei Bush şi va continua să crească, însă nu la rata ameţitoare de 80 la sută, înregistrată în ultimul deceniu.

Referindu-se la războaiele dezastroase din Irak şi Afganistan, Obama a declarat " sfârşitul dezvoltării naţiunii prin influenţa armatei". Însă noua strategie insistă că SUA va continua urmărirea gamei sale complete de interese în Golful Persic şi în  Orientul Mijlociu. Obama a adăugat că "pentru a urmări aceste obiective, Statele Unite va continua să pună accent pe prezenţa militară şi pe sprijinirea acesteia de către trupele aliate".

Documentul sugerează, că Washingtonul îşi poate urmări interesele prin combinarea superiorităţii aeriene şi maritime cu asasinate cu drone şi utilizarea echipelor forţelor speciale CIA. Documentul specifică însă şi că armata SUA îşi va menţine capacitatea de "a prinde terorişti şi de a facilita  - prin intervenţia unor trupe pe termen scurt  - tranziția spre o guvernare stabilă şi, dacă este necesar, pentru o perioadă mai lungă cu ajutorul unor forţe mobilizate.”

Cu alte cuvinte, războaiele pentru schimbarea de regim şi “influenţa pe termen lung a armatei” în cadrul ocupaţiilor teritoriale s-au încheiat numai până data viitoare. Documentul subliniază, că "conceptul de reversibiliate"  este "cheia" calculelor făcute de Pentagon. Acest lucru  îndică, că există planuri pentru creşterea rapidă a armatei, inclusiv prin mobilizarea unităților Gărzii Naționale,  a unităţilor aflate în rezervă, precum şi prin reintroducerea obligatorie a stagiului militar.

Un editorial critic la adresa noii orientări strategice publicat pe 6 ianuarie de Washington Post oferă o privire asupra calculelor elitei americane conducătoare. Ziarul sugerează că războaiele cu Iranul şi Coreea de Nord sunt la orizont şi că "vor fi necesare trupe terestre americane  majore, pentru o periodă mai lungă de timp". Articolul continuă şi indică faptul, că intervenţii similare vor fi necesare şi în Yemen şi Pakistan, chiar dacă acest lucru însemană ca "zeci de mii de soldaţi să rămână încă mulţi ani" în Afganistan.

Cea mai însemnată faţetă a acestei strategii este reorientarea armatei americane spre regiunea din Asia-Pacifică şi înspre o confruntare cu China, o puterea aflată în ascendenţă.

După intervenţiile catastrofale ale imperialismului american din Coreea și din Vietnam, Washingtonul proclamă că "s-a întors" în Asia. El încearcă să utilizeze puterea sa armată pentru a-şi afirma dominația asupra regiunii şi pentru a controla sau a reduce influenţa chineză. Pe parcursul anului trecut SUA a încercat să întărească alianțele sale cu puteri regionale variind de la Filipine și Indonezia până la Vietnam și Burma. SUA a intervenit provocator în litigiile regionale privind Marea Chinei de Sud şi, recent, a dezvăluit planuri pentru a trimite aproximativ 2.500 de soldaţi în nordul Australiei.

În spatele falsei atitudini a lui Obama, care s-a prezentat drept un adversar al războiului în timpul alegerilor din 2008, s-a aflat această reorientare a politicii militare americane. Ea a fost un obiectiv cheie al elementelor din interiorul clasei politice americane care a încercat să-l aducă pe Obama la Casa Albă. Clasa politică era frustrată de războaiele prelungite şi costisitoare ale administraţiei Bush în Irak şi Afganistan și de incapacitatea ei de a furniza promisul controlul american asupra golfului Persic şi a rezervelor de energie din Asia Centrală. Aceste elemente din conducere au vrut să folosească puterea militară americană împotriva ţării văzută drept provocarea cea mai importantă la adresa hegemoniei SUA nu numai în Asia, dar şi în Africa, America Latină şi în altă parte.

Noua strategie de orientare demonstrează în mod clar, că elita conducătoare americană nu a renunţat la obiectivele inițiale care au stat la baza celor două războaie majore ale ultimului deceniu. Ea doar intenționează să le urmărească prin alte mijloace. Cheia acestor obiective este impunerea  controlului american asupra resurselor de energie strategice de care depinde China.

Posibilitatea unei confruntări militare cu China se găseşte în secţiunea în care se precizează , că Washingtonul va menţine  "un arsenal efectiv" de arme nucleare "care pot fi folosite oricând împotriva oricărui adversar şi care vor face pagube de neimaginat."

Ameninţarea unor noi şi teribile războaie s-a alăturat marşului spre dictatura unui stat poliţienesc militar în interiorul SUA. Recomandările Pentagonului precizează clar, că armata trebuie să apere "ţara" şi să ofere "sprijin autorităţilor." Se insistă asupra faptului,  că " apărarea ţării şi sprijinul dat autorităţilor civile necesită disponibilitatea unor forţe puternice şi pregătite".  Acest lucru  poate însemna doar că trupele americane trebuie să fie pregătite pentru a interveni pe străzile oraşelor americane, pentru a se confrunta cu o creştere inevitabilă a luptelor de clasă şi a tulburărilor sociale.

Aceasta dispoziţie pentru folosirea armatei în interiorul ţării vine la câteva zile după ce  Obama a semnat legea pentru Autorizarea Apărării Naționale (NDAA). Legea permite detenţia militară a oricărei persoane, cetăţean american sau nu, fără a i se aduce acuzaţii şi fără un proces viabil. Aceste anunţuri trebuie văzute ca un avertisment puternic.

Noua strategie militară coincide cu deschiderea campaniei electorale din 2012. Emisă de Pentagon şi Casa Albă, ea subliniază că este irelevant dacă la conducerea  ţării ajung democraţii sau republicanii – cel puţin în ceea ce privește politica americană pe plan extern şi intern. Ajunsă la putere în 2008, ca urmare a unui val popular de ostilitate faţă de politicile de război şi atacurile asupra drepturilor democratice din ţară ale administraţiei Bush, administraţia Obama nu a făcut altceva decât să escaladeze ambele.  Ea a adus omenirea faţă-în-faţă cu ameninţarea unei conflagraţii mondiale. Dacă va fi ales, rivalul republican al lui Obama va urmări acelaşi curs, deoarece ambele partide îşi primesc ordinele din partea oligarhiei financiare aflată la putere și din partea complexului militar american.

Lupta împotriva războiului şi în apărarea drepturilor democratice poate fi purtat numai printr-o ruptura ireconciliabilă de Partidul Democrat şi prin lupta pentru mobilizarea politică independentă a clasei muncitoare împotriva administraţiei Obama şi a sistemul capitalist de profit. Acesta reprezintă sursa pentru militarism și ameninţarea dictaturii.