Vizita observatorilor din Liga Arabă în Homs, Hama, Idlib, Deraa, în suburbiile din Damasc și în alte zone de conflict au dus la focalizarea asupra cererilor pentru o intervenţie militară a puterilor occidentale în războiul civil aflat în curs de desfăşurare în Siria.

Misiunea a fost aprobată de Siria şi a fost în conformitate cu un plan al Ligii Arabe care a cerut retragerea forțelor militare, încetarea  violenţei împotriva civililor şi eliberarea deţinuţilor.

Opoziţia din cadrul Consiliului Național Sirian (SNC) a răspuns initial cu o campanie media concepută pentru a discredita misiunea. Au fost organizate demonstraţii  în locurile vizitate de observatori.

Cei care au monotorizat Liga Arabă au primit ordine de la Washington de a se întoarce cu un raport ostil privind regimul preşedintelui Bashir al-Assad. Departamentul de stat a avertizat marţi că "dacă regimul sirian continuă să reziste şi nu ia în considerare eforturile Ligii Arabe, comunitatea internaţională va lua în calcul alte mijloace pentru a proteja civilii sirieni."

Nu există niciun motiv prin care să presupunem că Liga Arabă va dezamăgi  SUA. Şeful  grupului de observatori, şeful serviciului sudanez de informaţii, Generalul Mustafa al-Dabi, a fost denunţat pentru implicarea sa în crimele de război din Darfur, în special după ce a declarat că. în timpul vizitei sale inițiale în Homs, "situaţia părea liniştitoare ". Guvernul islamist din Sudan a primit dreptul de a conduce misiunea, drept recompensă pentru sprijinul acordat războiului  pentru răsturnarea de la putere a Colonelul Muammar Gaddafi în Libia.

Vineri, în mijlocul mitingurilor de masă care au urmat după rugăciunile care au avut loc în mai multe oraşe, a avut loc o schimbare majoră în atitudinea faţă de misiune. Washingtonul a cerut criticilor să permita observatorilor să-şi termine munca, iar omul de afaceri Rami Abdul Rahman, șeful observatorilor agenţiei siriene a drepturilor omului a descris prezenţa Ligii Arabe  ca "singura rază de lumină" pentru sirieni.

Revista Foreign Policy de săptămâna trecută a scris că "oficialii de top ai administraţiei preşedintelui Barack Obama pregătesc în linişte opțiunile pentru modul în care vor asista opoziţia siriană". Este inclusă opţiunea de înfiinţare a unei zone "no fly". Consiliului de securitate al SUA (NSC) " a început un proces informaţional între agenţii",  proces condus de Steve Simon, directorul NSC.

La mijlocul lunii decembrie, fostul sufleur din Biroul Federal de Investigaţii (FBI) Sibel Edmonds a scris că trupele americane au fost staţionate la frontierele iordaniane şi siriene.

Foreign Polivy citează un document politic al Consiliul Național Sirian intitulat "Zona sigura pentru Siria" care stabileşte argumentul pentru o intervenție armată. Revista evită să explice că documentul a fost produs de Centrul de cercetare şi comunicare strategică a cărui şef, Ausama Monajed, a fost anterior responsabil de Barada TV, o reţea prin satelit finanţată de SUA şi stabilită în Londra.

Un front arab în favoarea operaţiunilor militare cu scopul de a-l îndepărta de la putere pe Assad este considerat din punct de vedere politic util de către Washington și celelalte puteri occidentale. Acest lucru ar priva ţintă lor, Iranul, de un aliat regional principal şi ar ajuta la consolidarea hegemoniei SUA în întreg Orientul Mijlociu, în detrimentul Rusiei şi Chinei.

Liderul CNS Burhan Ghalioun a explicat clar că CNS înţelege planul Ligii Arabe de a fi o tactică diversionistă în spatele căreia este pregătită o intervenție imperialistă. El a cerut Ligii Arabe şi  Națiunilor Unite " să apere sirienii prin stabilirea unor zone izolate și securizate în interiorul Siriei."

El a spus că planul Ligii Arabe pentru a dezamorsa criza "este un plan bun, dar nu cred că Liga Arabă deţine mijloacele" prin care să-l pună în aplicare . "Ar fi mai bine dacă Consiliul de securitate al ONU ar prelua acest plan (al Ligii Arabe), l-ar adopta şi ar oferi mijloacele de  punere în aplicare a acestuia. Acest lucru i-ar oferi putere mai mare."

Evenimentele din Siria  oglindesc campania militară premergătoare înlăturării de la putere a lui Gaddafi. CNS acționează ca un front pentru operațiunile americane, ale forțelor britanice și franceze şi cele ale regimurilor din Golf.

Site-ul web al aripii de dreapta israeliene, DEBKAfile a afirmat pe 27 decembrie că Qatarul  construieşte "o forță de intervenție sunită impotriva lui Assad, forţă alcatuită din terorişti libieni şi irakieni."

Siteul a scris: "Noua forţă mobila întăreşte armata siriană anti-Assad , armată a cărui număr a depasit 20.000 de luptători. Ei sunt înarmaţi şi finanţati de Qatar și se organizează acum în batalioane armate şi brigade în bazele lor din Turcia... Liderii saudiţi şi cei din Quatar au aprobat un program al şefului de stat major, Generalul Hamas Ali al - Attiya, pentru a uni această forţa de intervenţie musulman- sunită - născută din operativele Al Qaeda  - şi a o îndrepta rapid spre graniţele turco-siriene. “

Rapoarte ale DEBKA spun ca este vorba de 2.500 de bărbaţi, inclusiv 1.000  de membrii din Grupul Islamic de luptă din Libia (IFGL) şi  1.000 de terorişti din Ansar al-Sunna din Irak.

Raportul nu poate fi verificat, dar este în concordanţă cu declarațiile făcute în decembrie de Sir David Richards, şeful Statului Major al armatei britanice la Institului Royal United Service din Londra. El a insistat că "cheia" succesului intervenţiei din Libia, care oferă un exemplu pentru politica externă a Marii Britanii din viitor, a fost      "integrarea în operaţiuni a Qatarului, a Emiratelor şi a Iordaniei".

Richards a declarat că aceste țări au fost elementul cheie din teren din timpul războiul din Libia. "Fără ele şi fără conducerea liderilor lor, în special a imensei înţelegeri cu care au contribuit la campanie, este puţin probabil ca miliţiile NTC [Consiliul Naţional de Tranziție] să fi putut acţiona corespunzător ca element aflat în teren. Făra acestea, rezultatul potrivit nu ar fi fost posibil."

În octombrie, Qatarul şi-a admis rolul jucat prin furnizarea de  trupe la sol în Libia. Şeful Statului Major, General Hamad bin Ali al-Atiya, a declarat: “Ne-am numărat printre [NTC] şi cei din Quatar aflaţi în teren, în fiecare regiune. Instruirea şi comunicarea a fost în mâinile celor din Quatar .... Noi am acţionat ca o legătură între rebeli şi forţele NATO ".

Wall Street Journal a raportat pe 17 octombrie : "Cu binecuvântarea agenţiilor de informaţii occidentale, Qatarul a trimis în această primavară şi vară cel puțin 18 livrări de arme tuturor forţelor anti-Gaddafi ". Majoritatea au fost trimise direct "miliţiei conduse de liderii islamişti."

Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Iordania au fost, de asemenea, active în intervenţia din Libia.

Richards a declarat  în noiembrie celor de la Sky News că Marea Britanie are planuri pentru situaţia in care  programul nuclear iranian sau o altă situaţie din Siria s-ar deteriora şi ar  necesita acţiune. "Avem  pregătite o mulţime de planuri şi vorbim şi cu alte naţiuni care ar fi inevitabil implicate, dacă situaţia se va deteriora vreodată în aşa măsură, încât să fie necesară utilizarea forței armate. Noi am putea interveni rapid şi eficient. "

Reuters a publicat pe 20 decembrie declaraţia unui martor ocular referitor la situaţia reală din Homs. Acesta descrie " o luptă sectară vicioasă care .......divizează Homs şi umbreşte protestele paşnice. Drumurile sunt blocate de punctele de control, iar unele cartiere sunt despărţite de tranșee. Răpirile sunt la ordinea zilei."

Reuters a adăugat că Armata Siriană Liberă "lansează atacuri  frecvente", în timp ce bărbaţii înarmaţi şi forţele de securitate din  vecinătatea oraşului Alawite  au format propriile lor armate.