Parlamentul grec votează reduceri drastice

De Nick Beams
15 februarie 2012

Parlamentul elen a aprobat prin vot un pachet de austeritate larg care va împinge ţara şi mai puternic în recesiune şi care va adânci mizeria socială.

În timp ce clădirea parlamentului era încercuită de aproximativ 4000 de poliţişti, afară protestau 80.000 de oameni. Votul a avut loc după sesiunea specială de duminica aceasta, sesiune ce s-a încheiat la miezul nopţii.

În contextul confruntărilor dintre poliţie şi tineret, premierul neales al Greciei, Lucas Papademos, a declarat: “Vandalismul, violenţa şi distrugerile nu îşi au locul într-o ţară democratică şi nu vor fi tolerate.”

De fapt, aceste rele sociale sunt esenţa programului de austeritate, care constă în reduceri ale cheltuielilor de aproximativ 3.3 miliarde de euro, program cu care parlamentul elen a fost de acord în schimbul unei salvări a sistemului financiar cu ajutorul a 130 de miliarde de euro. Sesiunea extraordinară a fost convenită după ce miniştrii europeni de Finanţe au declarat că nu sunt satisfacuţi de angajamentele luate de Grecia cu o săptămână în urmă. Ei au trimis guvernului grec un ordin de a face reduceri mai mari, de încă 325 de milione de euro.

Votul parlamentar a avut loc după o propagandă care avertiza că nu există alternative decât aceea de a accepta cerinţele “Troicăi” – Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană şi Fondul Monetar Internaţional. Papademos a ameninţat că va avea loc un colaps economic şi haos social, spunând că o imposibilitate de plată a datoriilor Greciei ar condamna ţara la un “calvar dezastruos”.

Papademos s-a adresat guvernului: “S-ar crea condiţiile unui haos economic necontrolat şi unei explozii sociale. Statul nu ar mai putea plăti salariile şi pensiile şi nici nu ar mai putea acoperi costurile operaţionale de bază, cum ar fi cele ale spitalelor şi şcolilor.”

Papademos a declarat că importurile bunurilor de bază, cum ar fi medicamentele şi combustibilul, ar deveni dificile, iar afacerile vor da faliment. “Standardul de viaţă al grecilor s-ar prăbuşi, iar ţara ar fi prinsă într-o spirală a recesiunii, instabilităţii, şomajului şi mizeriei.”

Într-o conferinţă televizată transmisă în week-end, Papademos a pretins că măsurile de austeritate ar “reface stabilitatea fiscală şi competitivitatea globală a economiei, care probabil îşi va reîncepe creşterea în a doua jumătate a anului 2013.” Aceasta este o minciună neruşinată. În realitate, aceste măsuri vor împinge Grecia mai adânc într-un vârtej al unei creşteri economice diminuate, a şomajului şi cheltuielilor reduse şi a unei recesiuni de durată nedeterminată.

După 5 ani consecutivi de recesiune, producţia Greciei s-a contractat cu 15.5 la sută faţă de luna decembrie a anului trecut. Producţia industrială a scăzut cu 11.3 procente, iar şomajul a crescut brusc la 20.9 la sută.“Aşa arată o spirală a morţii”, a notat corespondentul economic al cotidianului londonez Telegraph’s.

Liderii celor două mari partide parlamentare au pretins, de asemenea, că nu există alternativă. “Dacă nu îndrăznim astăzi, vom trăi o catastrofă”, a spus fostul prim-ministru şi lider al Partidului Socialist (PASOK), George Papandreou. “Reţeta… nu este corectă sau greşită; este singura disponibilă.” Liderul PASOK vorbeşte din ce în ce mai mult doar în numele băncilor şi pentru interesele lor financiare. Partidul său, care a obţinut în cadrul alegerilor trecute 44 la sută dintre voturi, se bucură – conform celor mai recente sondaje de opinie - de o susţinere de doar 8 la sută.

Antonis Samaras, liderul Noii Democraţii, a făcut remarci asemănătoare. Acceptarea măsurilor “ne îndepărtează de faliment, jafuri şi haosul care ar urma” în eventualitatea imposibilităţii de plată.

Însă haosul este deja instalat. Reportera de la The Guardian , care s-a ocupat de Grecia în ultimii 20 de ani, a scris că “departe de a acoperi găurile negre ale bugetului ţării, austeritatea dură a împins-o către colapsul economic şi social. Reducerile neîncetate de salarii şi pensii, creşterile de taxe şi reformele de reducere a costurilor au facut din ţară o umbră a ceea ce a fost cândva. Aflată în cel de-al cincilea an de recesiune, Grecia mai este doar o versiune palidă a ceea ce a fost, dezmembrându-se în fiecare zi din ce în ce mai mult. Târziu în noapte, femei şi bărbaţi răscolesc prin gunoaie. Mult mai mulţi dorm pe străzi.”

Mai mult de o treime din populaţie trăieşte în mod oficial în sărăcie. Mai mult de un million de oameni sunt şomeri, ceea ce face ca rata şomajului să fie de aproape 21 la sută. Rata şomajului printre tineri este de aproape 50 la sută.

Se estimează că, de la debutul crizei financiare globale din 2008, aproape 20.000 de oameni au rămas fără adăpost. Oamenii dorm pe trotuar, pe băncile din parcuri, în staţiile de tren, în spaţiile comerciale şi pe la uşile caselor. Biserica Ortodoxă Greacă spune că acordă hrană pentru 50.000 de oameni pe zi.

Ignorarea contrarevoluţiei dezlănţuită în Grecia ar fi în detrimentul clasei muncitoare din restul Europei. Aici are loc testarea a ceea ce se planuieşte pentru tot continentul. Următoarele ţări vizate sunt deja evidente. Rata dobânzii pentru datoria Portugaliei este în continuare la niveluri record, iar agenţia de rating Standard and Poor’s a retrogradat saptămâna trecută 34 de bănci italiene, inclusiv cea mai mare bancă a ţării, UniCredit.

“Ţinând cont de datoria publică externă mare, vulnerabilitatea Italiei în faţa riscurilor financiare externe a crescut. Rezultatul este o activitate mult diminuată a băncilor italiene şi dificultatea de a-şi recupera datoria de pe piaţa financiară.”

Este indusă ideea falsă că imposibilitatea de plată a Greciei nu ar avea niciun impact asupra restului Europei, datorită faptului că o injectare masivă de lichidităţi din partea Băncii Centrale Europene ar stabiliza situaţia. În realitate însă, acţiunile Băncii Centrale Europene nu au reuşit decât să creeze premisele unei crize financiare mai profunde. Banca Centrală Europeană a preluat în schimbul unor împrumuturi către băncile care nu au fost capabile să strângă lichidităţi de pe pieţele financiare, pachete de datorii de calitate îndoielnică.

În timp ce acţiunile Băncii Centrale Europene au facilitat pieţelor financiare o creştere, observatorii mai perspicace au atras atenţia asupra unor experienţe istorice anterioare.

Într-un comentariu publicat săptămâna trecută în Financial Times, fostul director executiv al băncii Barclays , Martin Taylor, a scris: “Asemănările cu perioada interbelică, o perioadă a repetatelor începuturi false, se înmulţesc ameninţător. Ca şi la începutul anilor ’30, şocurile crizei care îniţial s-au limitat doar la pieţele financiare, se extind dureros în vieţile a tot mai multor oameni.”

Prăbuşirea economică din anii ’30 a adus cu sine înlăturarea tuturor formelor democratice de guvernământ de pe continentul european şi impunerea dictaturilor militare şi fasciste. Acest proces este pe cale să se repete. Grecia şi Italia sunt conduse de guverne nealese prin vot, iar în Europa, dictatura oligarhiei financiare devine din ce în ce mai făţişă. În timp ce este menţinută aparenţa unui parlament, în spate se fac pregătiri pentru forme dictatoriale de conducere, forme necesare pentru a implementa contrarevoluţia socială cerută de capitalul financiar. Evenimentele din Grecia sunt doar începutul.