Summitul UE: şefii de stat nu ajung la un acord, pieţele se prăbuşesc

De Stefan Steinberg
29 mai 2012

Liderii europeni adunaţi la Bruxelles nu au reușit să convină asupra unor măsuri concrete care să facă faţă agravării rapide a crizei economice europene.

După cele şase ore de summit care au avut loc de miercuri pe joi noaptea, liderii economiilor majore nu au căzut de acord în legătură cu politicile economice. În special propunerea susţinută de nou alesul preşedinte “socialist” al Franţei, Francois Hollande, pentru emiterea de euro – obligaţiuni – propunere susţinută conform relatărilor de majoritatea dintre cei prezenţi – a fost intens discutată. Euro-obligaţiunile ar putea stabiliza ratele dobânzilor la datoria publică europeană. Strâns legată de acestea este întrebarea privind sprijinul oferit băncilor europene aflate în dificultate.

Cancelarul Germaniei Angela Merkel a respins categoric propunerea, deoarece guvernul german refuză să subvenţioneze economiile mai slabe din zona euro.

"Au fost diferenţe de opinie în ceea ce privesc euro-obligaţiunile," a declarat Merkel reporterilor după summit. În timpul summitului ea a respins argumentele lui Hollande , spunând că euro-obligaţiunile nu ar "aduce nicio contribuție la impulsionarea creşterii."

Hollande a declarat că "nu ne-am adunat pentru a ne certa... însă trebuie să spunem ceea ce gândim - care sunt instrumentele, metodele, paşii şi iniţiativele corecte pentru a impulsiona creşterea."

Summitul a fost întrerupt noaptea târziu, fără a se fi ajuns la un acord privind metodele, măsurile sau iniţiativele cu care să poată fi confruntată aprofundarea crizei.

Singurul consens a fost un apel adresat Greciei de a rămâne în zona euro şi apelul adresat noului guvern de a susţine angajamentul de punere în aplicare a măsurilor drastice de austeritate.

"Dorim ca Grecia să rămână în zona euro, însă insistăm ca ţara să-şi menţină angajamentele care au fost convenite, " a declarat Merkel reporterilor.

"Franţa şi Europa vor ca Grecia să rămână în zona euro, " a declarat Hollande. " Noi vrem ca voi să respectaţi angajamentele luate, însă vrem şi să vă arătăm, că dorim să restabilim speranţa."

În afara unor diferenţe minore de retorică există totuşi şi un consens: acela că clasa muncitoare din Grecia şi din întreaga Europă trebuie să fie obligată să plătească pentru criza creată de capitalism.

Diviziunile emergente pe fundalul aprofundării recesiunii în Europa au dus la o scădere a acţiunilor europene. Ca urmare a unei scăderi bruşte a mai multor indicii de vârf, pieţele financiare au suferit săptămâna trecută cele mai grele pierderi din luna aceasta. Indicele FTSE 100 a scăzut cu 2,5 la sută, CCV francez cu 2,6 la sută şi DAX-ul german cu 2,4 la sută. Indicele spaniol principal, IBEX, a scăzut cu 3,3 la sută, iar euro-ul a atins cea mai mică valoare față de dolar înregistrată în ultimii doi ani. Preţurile petrolului şi a materiilor prime au scăzut, reflectând îngrijorarea pieţelor legate de posibilitatea ca zona euro să se dezmembreze.

Pieţele au reacționat atât la incapacitatea liderilor UE de a cădea de acord asupra unor noi măsuri pentru a finanța sistemul bancar european, dar și datorită unor rapoarte, care spun că guvernele europene conduse de Germania elaborează planuri pentru o ieşire a Greciei din zona euro. Reuters a raportat că luni, în cadrul unei teleconferinţe, funcţionarilor din cadrul Ministerelor de Finanţe din zona euro li s-a cerut să dezvăluie planurile lor referitoare la ieşirea Greciei din zona euro.

Speculaţiile legate de ieşirea Greciei din zona euro au fost alimentate de un raport al Băncii Centrale Germane care a susținut, că ieşirea Greciei din zona euro ar putea fi "gestionată."

Eşecul liderilor europeni de a ajunge la Bruxelles la un consens nu este o surpriză reală. În scrisoarea de invitaţie pentru cina informală de la Bruxelles, Preşedintele Van Rompuy a exclus posibilitatea ca acolo să fie luate măsuri ferme. El a scris: " În acest stadiu noi nu avem de gând să tragem concluzii sau să luăm decizii", ci să ne pregătim pentru întâlnirea Consiliului European programată în iunie.

Înainte de summit, SUA, Franţa şi Italia au exercitat o presiune considerabilă asupra Germania şi a micului său grup de aliaţi din ţările Europei de Nord. Ele au cerut o creştere a finanţării pentru a completa actualele politici drastice de austeritate cu o componentă de creştere. Una dintre cerinţele principale ale summitul G8 care a avut loc la sfârşitul săptămânii trecute a fost introducerea euro -obligaţiunilor pentru a oferi un nou mecanism de stabilizare sistemului bancar european. Atât OCDE, cât și FMI au fost marţi de acord cu acestă idee.

Cancelarul german Merkel a respins propunerea de la bun început, spunând că astfel de măsuri ar încălca tratatele UE.

Au mai fost cerute, de asemenea, şi măsuri pentru transferarea a noi sume masive de bani din trezoreriile de stat către băncile europene aflate în dificultate. Prim-ministrul spaniol Mariano Rajoy s-a plâns înainte de summit, că introducerea euro - obligaţiunilor ar fi un proces mult prea lung şi a pledat pentru un ajutor mai rapid pentru băncile spaniole aflate în impas.

Cele două propuneri care au fost avansate acordă noi puteri Fondului European (SME) de a oferi fonduri direct băncilor şi nu guvernelor. În plus, acestea extind capacităţile Băncii Centrale Europene de a injecta direct mai multe fonduri în bănci, fără să fie forțată să lucreze prin intermediul guvernelor naţionale.

Ambele măsuri sunt respinse cu înverşunare de guvernul german, deoarece acesta se teme că va deveni creditorul şef al împrumuturilor acumulate în seiful mai multor bănci europene.

Băncile din Grecia şi Spania au fost luate în ultimele zile cu asalt. Deponenţii mari şi mici şi-au retras economiile, temându-se de un colaps. Aceste temeri au fost subliniate de şeful Comitetului de Politică Monetară din cadrul Băncii Angliei, Adam Posen, care a avertizat luni în cadrul unei conferinţe la Tokyo , că liderii europeni trebuie să fie pregătiţi să pompeze mai multe miliarde în băncile din regiune, dacă vor ca acestea să reziste crizei datoriei. Posen a spus, că principala problemă în Europa nu este Grecia, ci expunerea financiară pe piaţa interbancară datorită băncilor subcapitalizate.

Avertismentele lui Posen legate de un accident bancar iminent au venit înainte de raportul OECD dat publicităţii la începutul acestei săptămâni. Raportul a avertizat, că aprofundarea crizei în Europa ameninţa să perturbe economia internațională. Date economice indică faptul, că Europa şi întreaga lume sunt pe punctul de a intra într-o nouă etapă a crizei economice care a început în 2008 cu prăbuşirea Lehman Brothers.

Incapacitatea celor 27 de lideri europeni care s-au adunat la Bruxelles de a formula un răspuns coerent sau unificat este un simbol a adâncimii crizei cu care se confruntă capitalismul european şi mondial. Cu toate acestea, aceştia sunt uniţi în ceea ce priveşte un singur lucru: determinarea lor de a se asigura, că oamenii muncii din Europa vor plăti preţul complet pentru criză.

Fiecare propunere avansată, fie insistenţele lui Merkel pentru "tot aşa înainte" sau apelul lui Hollande pentru "o strategie de creştere" pleacă de la premisa unor atacuri mai drastice asupra clasei muncitoare.

Termenul de "stimulent" este în acest caz un sinonim pentru "mai mulţi bani pentru cei super bogaţi, mai multă durere pentru restul lumii care trebuie să plătească pentru aceasta". Planurile de salvare vor continua să fie îndreptate înspre seifurile băncilor şi buzunarele celor super bogaţi. Potrivit propunerilor Comisiei Europene , "un nou elan pentru locurile de muncă" necesită "măsuri care să sprijine cererea pentru muncitori," ceea ce nu înseamnă nimic altceva decât reducerea salariilor, o mai mare viteză de lucru şi reducerea impozitelor pe profit.

Atâta timp, că cât soarta muncitorilor europeni este lăsată în mâinile politicienilor capitalişti europeni şi a marilor bănci şi corporaţii pe care aceştia le servesc nu poate exista un rezultat bun. Acest lucru poate fi realizat numai printr-o conducere a clasei muncitoare - în cadrul Statelor Socialiste Unite ale Europei. Doar aceasta poate garanta, că bogăţia şi resursele productive ale continentului sunt smulse de sub cerinţele speculatorilor şi acoliţilor lor din Paris, Berlin, Londra și Bruxelles şi puse să servească unor scopuri sociale - oferind locuri de muncă, educaţie şi sănătate care sunt necesare tuturor.