Dezastrul JPMorgan

De Andre Damon şi Barry Grey
19 mai 2012

Declinul economic şi politic de la JP Morgan Chase după anunţul brusc făcut joi noaptea, că a pierdut mai mult de 2 miliarde de dolari datorită pariurilor speculative în domeniul derivatelor, a continuat să crească şi luni. Cea mai mare bancă din SUA a anunțat retragerea forțată a lui Ina Drew, care a condus divizia din Londra. Banca făcuse pariuri imense pe solvabilitatea unor companii americane. Este de aşteptat ca şi alţi directori de top şi comercianţi să fie concediaţi sau retrogradaţi din funcţie.

Într-un interviu acordat celor de la NBC în cadrul programului "Meet the Press" de duminică, CEO de la JP Morgan, Jamie Dimon, a încercat să prezinte pierderea ca pe o greşeală nevinovată, care a rezultat din "erori, superficialitate şi judecăţi greşite". Cu doar o lună în urmă, Dimon - care a condus campania publică a celor de pe Wall Street împotriva unor restricții privind practicile bancare speculative - a respins avertismentele legate de pariurile masive care erau efectuate de către şeful biroului său de investiții ca fiind " o furtună într-un ibric de ceai."

Nivelul pierderii şi negările care au precedat-o ridică probabilitatea, că au fost încălcate normele bancare şi legile împotriva fraudei investitorilor şi a înşelăciunii.

Cu toate acestea, preşedintele Obama s-a grăbit să-i ia apărarea lui JP Morgan şi Dimon, declarând în cadrul unui talk-show de luni, că JP Morgan este "cea mai bine gestionată bănca care există" şi Dimon este " unul dintre cei mai deştepţi bancheri pe care îi avem." În acelaşi timp el a numit pierderea băncii ca fiind o justificare a proiectul de lege Dodd-Frank - pe care el l-a semnat în iulie 2010 - care reglementează activitatea financiară. "Acesta este motivul pentru care am votat reforma Wall Street," a mai adăugat el.

Dezastrul JP Morgan demonstrează de fapt, că la aproape patru ani după accidentul de pe Wall Street, pentru aristocrația financiară nu s-a schimbat nimic. Nu au fost luate măsuri pentru a verifica băncile, care au primit trilioane de dolari în subvenţii de la guvern, garanţii şi împrumuturi ieftine. Aceleaşi forme de speculaţii și escrocherie care au dus la colapsul financiar şi la cea mai mare criză economică de la Marea Depresie încoace continuă nestingherite.

Băncile mari, cum ar fi JP Morgan, şi-au mărit controlul asupra economiei Statelor Unite. Ele au înregistrat profituri enorme prin faptul că nu au dat credite consumatorilor și întreprinderilor mici, păstrând şomajul ridicat, în timp ce au speculat cu credite default swap și alte instrumente financiare exotice care seacă de resurse economia reală. Pe această bază, directorii executivi ai băncilor şi brokerii, inclusiv cei de la instituţiile care au fost salvate, au continuat să înoate în pachete de compensare în valoare de opt cifre. Anul trecut, Ina Drew a câştigat 14 milioane de dolari, iar Jamie Dimon 26 de milioane de dolari.

Legea Dodd-Frank care a fost lăudată de Obama este o fraudă, o încercare de a da impresia unei reforme financiare în timp ce li se permite băncilor să continue activitățile lor dezastruoase şi penale. Un exemplu în acest caz este regula Volcker, numită după fostul președinte al Rezervei Federale și consilierul economic al lui Obama la Casa Albă, Paul Volcker.

Regula, încorporată în Actul de lege Dodd-Frank şi care se presupune a fi una dintre dispozițiile sale cele mai îndrăzneţe, interzice ferm tranzacţionările de proprietate - speculaţiile unei bănci în favoarea sa - de către băncile comerciale ale căror depozite de consum sunt garantate de către guvernul federal. Ideea este aceea de a împiedica băncile asigurate de guvern să facă speculaţii cu banii deponenţilor.

Însă după cum a fost elaborat regulamentul de către reglementatorii federali - sub presiunea Rezervei Federale, a secretarului Trezoreriei, Timothy Geithner, precum şi a băncilor - acesta permite de fapt tipul de pariuri speculative făcute de JP Morgan sub masca unui "hedge" pentru a compensa riscul băncii în ceea ce priveşte portofoliul de investiţii.

Regula Volcker, a cărui formă definitivă încă urmează să fie anunţată, nu va face nimic pentru a opri speculaţiile făcute de băncile sprijinite de guvern cu banii deponenţilor mici.

Scandalul JP Morgan scoate în evidenţă şi eşecul guvernului de a-i da în judecată pe cei responsabili pentru colapsul financiar din 2008. Deşi anul trecut greşelile şi criminalitatea acţiunilor lor au fost dezvăluite de două anchete federale , cei responsabili au fost scutiţi de urmărirea penală.

La începutul acestui an, când senatorul Charles Grassley din Iowa a trimis o scrisoare Departamentului de Justiţie întrebând cât de mulţi directori de bănci au fost judecaţi ca urmare a crizei financiare, Departamentul de Justiţie i-a răspuns că nu ştie, deoarece nu ţine o listă.

Un studiu efectuat de Universitatea Syracuse a arătat, că sub administraţia Obama, cazurile de urmăriri penale federale privind frauda financiară au scăzut la nivelul celor din anii 20 şi sunt acum cu 39 la sută sub cele din anul 2003. Sub Obama, numărul cazurilor de fraudă financiară a scăzut la o treime faţă de nivelul înregistrat în timpul administraţiei Clinton.

Aceste fapte demonstrează dictatura de facto exercitată de către aristocrația financiară asupra întregului sistem politic şi a ambelor partide majore. Administraţia Obama este cel mai puternic instrument al instituțiilor financiare. Aceasta şi-a concentrat eforturile pe protejarea şi creşterea bogăţiei celor care aparţin elitei privilegiate, în timp ce s-a folosit de criza pentru a reduce salariile şi standardul de viaţă al clasei muncitoare.

Pentru o mare parte din timpul administraţiei Obama , Jamie Dimon a fost cunoscut ca fiind "bancherul preferat" de la Casa Albă. În conformitate cu jurnalele de la Casa Albă, Dimon a vizitat Casa Albă de cel puțin de 18 ori, adesea pentru a vorbi cu fostul său subordonat de la JP Morgan, William Daley, pe care Obama l-a numit şef de cabinet după alegerile parţiale din 2010.

Relaţiile incestuose şi corupte dintre Wall Street, administraţia Obama şi întregul sistem politic subliniază necesitatea ca clasa muncitoare să îşi construiască propria mişcare socialistă care să lupte pentru interesele sale şi împotriva celor ale elitei conducătoare.

Bancherii responsabil pentru criza financiară, inclusiv Dimon şi conspiratorii lui, trebuie să fie traşi la răspundere penală pentru fărădelegea lor şi pentru suferinţele sociale care au rezultat din acţiunile lor. Trilioanele acumulate de bănci prin mijloace criminale trebuie să fie expropriate, acordând protecţie completă deponenţilor și întreprinderilor mici, şi utilizate pentru a oferi locuri de muncă decente, locuinţe, programe pentru sănătate şi educaţie pentru toţi.

În cadrul sistemului capitalist nu există nicio modalitate de a controla băncile și activitățile lor social distructive. Singura modalitate de a opri frauda şi parazitismul care au loc pe Wall Street în fiecare zi este naţionalizarea băncilor şi controlul lor democratic sub forma unor utilităţi publice.