Română

Lumea alunecă într-o nouă depresie

În curând se împlinesc patru ani de la prăbuşirea Lehman Brothers din toamna anului 2008. Evenimentele care au avut loc în ultimele câteva luni subliniază două tresături fundamentale ale crizei care a apărut după prăbuşirea financiară ulterioară: 1) că este sistemică, nu temporară; şi 2) că acesta este la nivel global şi afectează fiecare ţară din lume. Capitalismul integrat la nivel global a creat o catastrofă integrată la nivel global.

 

Săptămâna trecută au fost date publicităţii o serie de cifre economice care confirmă această analiză. Speranţele unor comentatori burghezi, că criza datoriei din Europa poate fi compensată prin creşterea economică din Germania sau, că slăbiciunea din Vest ar putea fi contrabalansată de o producţie puternică în Asia, dispar cu fiecare zi care trece.

 

De fapt, producția din Germania şi China se contractă, în mare parte datorită numărului exporturilor care a scăzut. Potrivit cifrelor de joi, indicele composit Markit PMI privind intenţiile de achiziții ale managerilor a atins cel mai scăzut nivel al ultimilor trei ani. Acesta se încadrează sub valoarea de 48.5, faţa de la 49,3 cu o lună în urmă. Indicii PMI HSBC din China au scăzut la 48,1, de la 48.4 în luna mai. Acesta a fost a opta lună consecutivă în care indicii s-au aflat sub valoarea de 50, ceea ce indică o contracţie.

 

Nici alte economii aflate în "curs de dezvolatare" nu o duc mai bine. În primul trimestru al anului, economia Indiei a crescut cu doar 5,3 procente, cea mai scăzuta rată de creştere înregistrată în ultimii nouă ani şi cu aproape patru puncte procentuale mai scăzuta decât cea din 2011. Banca Centrală din Brazilia a declarat săptămâna trecută că economia ţării s-a contractat în aprilie comparativ cu un an în urma. Acesta fiind primul astfel de declin anual începând cu sfârşitul anului 2009.

 

În Statele Unite, centrul lumii capitaliste, administraţia Obama încearcă să acopere cu cuvinte mieroas eceea ce este în mod clar o recesiune adâncă, care a venit după o "redresare" în mare măsură inexistentă. Federal Open Market Committee(FOMC) a raportat săptămâna trecută, că toţi indicatorii de arătau o creştere economică au încetinit începând cu luna martie. Însă Rezerva Federală a declaratcă nu are niciun răspuns serios pentru aceasta problemă.

 

Corporaţiile au înghetat angajarile şi băncile au tăiat împrumuturile în condițiile unui şomaj de masă. Şi în săptămâna trecută, numărul americanilor care au depus noi cereri pentru acordarea indemnizaţiei de şomaj au rămas la un nivel foarte ridicat. Timpul mediu de patru săptămâni pentru depunerea de astfel de cereri este la cel mai ridicat din decembrie încoace. Potrivit Ministerului Muncii, numărul locurilor de muncă disponibile în aprilie a scăzut cu 325.000 - cel mai mare declin lunar începând cu luna septembrie 2008.

 

Şi Europa trece de la o criză la alta. Creşterea bruscă înregistrată la burse ca urmare a salvării băncilor din Spanie a rezistat doar o zi. Apoi s-a revenit la sentimentul sumbru care predomină în cercurile financiare. Sentimentul general de paralizie politică a fost agravat de rezultatul de rău augur al summit-ului G20 din Mexic. Acesta ar fi trebuit să încheie cu un acord comun privind Europa, dar s-a încheiat de fapt cu discordie între marile puteri.

 

În ciuda nedumeririi din cercurile de guvernare, precum şi în faţa creşterii unor conflicte între marile puteri, burghezia are totuşi o idee despre modul în care va reacţiona în faţa crizei: cu atacurile cele mai nemilose, hotărâte şi nesfârşite asupra clasei muncitoare. Burghezia a reacţionat la fiecare fază a crizei privind planurile de salvare a băncilor cu austeritate mai sălbatică, orchestrând cel mai mare transfer al bogăţiei de jos în sus din istoria modernă. Criza îşi găseşte exprimarea în cel mai amar război de clasă.

 

Ceea ce s-a întâmplat în Grecia arată clasei muncitoare a lumii ceea ce este în curs de pregătire în fiecare ţară. Un sfert din oamenii muncii sunt şomeri - inclusiv mai mult de jumătate din tineri, iar Atena a fost martoră miercuri unor cozi formate din mii de şomeri care se adunaseră pentru distribuirea unor produse gratuite. Scena a amintit de imagini de la Marea Depresie din anii 1930.

 

Furnizorul global de indiciMSCI a declarat joi, că analizeazp posibiliatea de a declara economia Greciei ca fiind prima economie dintr+-o țară din lume care a fost retrogradată de la statutul unei ţări dezvoltate la un una într-o ţară "în curs de dezvolatare".

 

Termenul "în curs de dezvolatare" este însă în întregime deplasat. Capitalismul mondial, prin intermediul băncilor gigant, provoacă în detrimentul clasei muncitoare din Grecia o inversare şocantă a condiţiilor de viaţă ale acesteia. După cum a remarcat un comentator economic: "Într-un anumit sens este nevoie de o nouă categorie, economii dezvoltate aruncate în aer." Reprezentanţii clasei conducătoare recunosc, că acţiunile lor produc o mişcare istorică retrogradă.

 

În ianuarie 2008, cu câteva luni înaintea colapsului Lehman Brothers şi în mijlocul creşterii unor semne, că bula imobiliară din SUA urmează să explodeze, World Socialist Web Site a explicat: "Tulburările de pe piaţa financiară mondială nu sunt doar expresia unei scăderi conjuncturale, ci mai degrabă o tulburare sistematică profundă care deja destabilizează politicile internaţionale." Speranţele promovate de comentatorii burghezi, că se va găsi cumva un nou echilibru global, un nou mod pentru o creștere economică mondială, speranţe care atunci puteau fi des întâlnite, au dispărut. Criza este, în sensul cel mai profund al termenului, o criză a sistemului capitalist mondial.

 

Caracterul global al crizei necesită un răspuns global din partea clasei muncitoare. Una dintre premisele de bază ale Marxismului este aceea, ca muncitorii din fiecare ţară să fie uniţi pe baza intereselor lor comune de clasă, interese determinate de relaţia lor comună faţă de sistemul de producţie capitalist. Acest lucru este mai adevărat acum ca niciodată. Clasa conducătoare, care apară nemiloasă un sistem economic care a eşuat, demonstrează cu fiecare zi ce trece necesitatea Revoluţiei Socialiste mondiale.