În cadrul campaniei electorale pentru alegerile din SUA a erupt un război de cuvinte ridicol. Tabăra republicană a lui Mitt Romney şi tabăra democrată a lui Obama se acuză reciproc, că au "pierdut legătura" cu poporul american.

 

Controversa a început vinerea trecută, atunci când Obama a lăudat, în cadrul unei conferinţe de presă pe teme economice, profiturile "record" din sectorul corporativ. Declarând, că "sectorul privat se descurcă bine," el a salutat America corporativă pentru că "face o treabă bună prin faptul că crează noi locuri de muncă."

 

Aceste observații au venit la doar o săptămână după ce Departamentul Muncii a raportat, că în luna mai au fost create doar 69.000 de noi locuri de muncă, mai puţin de jumătate din numărul necesar pentru a ţine pasul cu creşterea populaţiei. Totodată a fost anunţată şi o creştere a ratei oficiale a şomajului la 8,2 la sută. Raportul pentru luna mai a marcat a treia lună consecutivă în care creşterea numărului de locuri de muncă este în scădere. Raportul a spulberat afirmaţiile administraţiei Obama privind o recuperare economică și a marcat o creştere a numărului de șomeri.

 

Cu toate acestea, Obama a vorbit în cadrul conferinţei de presă despre o " o recuperare puternică, robustă."Cinismul acestor cuvinte a fost subliniat luni, când Rezerva Federală a raportat, că valoarea netă medie a câştigului unei familii americane a scăzut între 2007 şi 2010 cu 39 la sută, anulând toate câştigurile obţinute de la începutul anilor 1990 încoace. Raportul a indicat, de asemenea, o scădere a câştigurilor cu 7, 7 la sută pe perioada ultimilor trei ani.

 

Obama a lăsat să-i scape indiferenţa faţă de suferinţa a milioane de americani şi interesele reale de clasă pe care el, administraţia sa şi Partidul Democrat le servesc. El este conştient, că profiturile record obţinute de băncile şi de corporaţiile pe care el le-a lăudat au fost realizate pe cheltuiala directă a locurilor de muncă, salariilor şi condiţiilor de viaţă ale clasei muncitoare.

 

Sectorul privat "se descurcă bine" datorită monopolizării a 2 miliarde de dolari în numerar, a refuzului de a investi în producţia reală sau de a oferi împrumuturi întreprinderilor mici și consumatorilor. Acesta exploatează criza pe care ele au creat-o pentru a menţine şomajul ridicat, astfel încât să şantajeze muncitorii pentru a accepta salarii de mizerie şi o creştere a ritmului de muncă.

 

Obama s-a lăudat, că întreprinderile americane au creat 4,3 milioane de noi locuri de muncă în ultimele 27 de luni. El a omis însă faptul, că în SUA există încă cu 4,6 milioane de locuri de muncă mai puţine decât în ianuarie 2008. El nu a spus nimic nici despre cei peste 500.000 de muncitori, cărora până în prezent le-au fost luate beneficiile extinse pentru somaj ca urmare a unei afaceri bipartizane pe care el a tranzacţionat-o în februarie, pentru a reduce durata plăţii ajutorului de şomaj.

 

El nu a propus nicio măsură nouă pentru a combate cea mai gravă criză a locurilor de muncă de la Marea Depresie încoace sau pentru a furniza asistenţă pentru șomerii pe termen lung a căror număr a crescut la niveluri record.

 

Romney l-a criticat pe Obama datorită observaţiei sale despre sectorul privat care "se descurcă bine" şi l-a acuzat, că "a pierdut legătura" cu oamenii obişnuiţi. El a continuat prin a explica, că soluţia lui pentru criză este concedierea mai multor angajaţi din sectorul public şi eliminarea tuturor restricțiilor care au mai rămas şi care opresc profiturile corporative.

 

Denunţându-l pe Obama pentru că a propus fonduri simbolice pentru guvernele de stat și cele locale rămase fără bani, el a declarat: "El vrea înca un stimulent. El vrea să angajeze mai mulţi oameni în sectorul public. El spune, că avem nevoie de mai mulţi pompieri şi poliţişti, de mai mulţi profesori."

 

Consilierul lui Obama, David Axelrod, l-a atacat duminică într-un interviu televizat pe Romney, spunând, că apelul acestuia pentru mai multe concedieri din sectorul public a arătat, că el este cel care "a pierdut legătura."

 

Candidatul republican pentru alegerile prezidenţiale din 2008, John McCain, a repetat acuzaţiile lui Romney. El a declarat celor de la Fox News: "El (Obama) crede, că dacă guvernul de stat, cel federal şi local angajează mai mulţi oameni, atunci acesta este răspunsul....... . Mitt Romney crede, că afacerile sunt cele care creează locuri de muncă."

 

Acestă dispută subliniază doar faptul, că ambii candidaţi, partidele pe care le reprezintă și întregul sistem politic nu doar că nu mai sunt "în legătură" cu oamenii, dar sunt cu totul ostili faţa de interesele acestora. Însuşi faptul, că Obama a putut face o declaraţie de genul "atunci să mănânce cozonac" în mijlocul celei mai adânci crize sociale din anii 1930 încoace, reflectă realitatea unui sistem politic care este separat de clasa muncitoare printr-o prăpastie de netrecut şi care se află în întregime în serviciul oligarhiei financiare.

 

Romney, un fost CEO care a câştigat 250 de milioane de dolari din active şi prin manipularea unor companii în detrimentul locurilor de muncă și a salariilor a mii de muncitori, a făcut propriile indiscreţii în timpul campaniei iniţiale a republicanilor. "Îmi place să fiu capabil să concediez persoanele care lucrează pentru mine, " a fost una din remarcile sale. Altele au inclus, "nu sunt preocupat de cei foarte săraci", observaţia sa despre soţia sa care conduce "câteva Cadillac-uri" şi oferta făcută în timpul unei dezbateri televizate, de a paria 10.000 de dolari împotriva unui rival.

 

În ceea ce-l priveşte pe Obama, acesta este un multimilionar şi un politician de preţ al mogulilor corporativi din Chicago, cum ar fi miliardara moștenitoare a lanţului hotelier Hyatt, Penny Pritzker. El a fost evident orb faţă de impactul pe care remărcile sale le-ar putea avea asupra muncitorilor şi tineretului care luptă pentru supravieţuire pe fondul concedierilor în masă, a salariilor reduse şi a austerităţii.

 

Cearta lor evidenţiază nivelul în care campania electorală oficială a exclus orice discuţie legată de condițiile disperate cu care se confruntă zeci de milioane de oameni în SUA. Aceste probleme nu pot fi discutate de către partidele importante sau de către mass-media, deoarece elita corporativă pe care acestea o reprezintă nu are nicio politică cu care să le combată.

 

Singurii candidați care adresează şi luptă pentru interesele clasei muncitoare sunt candidaţii pentru preşedinte şi vice-preşedinte din partea Partidului Egalităţii Socialiste, Jerry White şi Phyllis Scherrer. Ei luptă pe baza unui program socialist care să rupă strânsoarea aristocrației financiare şi să plaseze forțele productive ale societăţii sub controlul democratic al clasei muncitoare.

 

SEP intervine în alegeri pentru a oferi clasei muncitoare o nouă perspectivă politică - o ruptură de democraţi şi sistemul capitalist bipartid şi construirea unui partid de masă care să dea putere muncitorilor și să pună bazele socialismului. Toţi cei care văd nevoia aceastei lupte ar trebui să sprijine activ campania SEP.